Glasul tainic

Daniil IACȘA
Publicat în Dilema Veche nr. 839 din 19 - 25 martie 2020
Glasul tainic jpeg

În anul 1928, istoricul Irénée ­Hausherr făcea următoarea afirmație: „Nu există în Muntele Athos un autor mai citit decît Sfîntul Simeon Noul Teolog, iar monahii îl copiază tot aşa de mult ca şi în trecut“. Jumătate de secol mai tîrziu, Părintele Dumitru Stăniloae spunea despre același sfînt că este cel mai mare ambasador al Ortodoxiei. Cine a fost Simeon Noul Teolog și ce i-a determinat pe cei doi să afirme astfel de lucruri despre el?

Cele mai importante informaţii în legătură cu Simeon le avem de la ucenicul acestuia, Nichita Stithatul, cel care va ajunge, mai tîrziu, egumen al Mănăstirii Studion. Simeon s-a născut în Paphlagonia în anul 949 şi a crescut la Constantinopol, primind o educaţie deosebită, prin efortul unchiului său. Încă de tînăr, Simeon este atras de lucrurile spirituale şi de viaţa monahală, el fugind chiar de acasă şi încercînd să intre în mănăstire; este respins, întrucît avea doar 14 ani, dar el menţine o strînsă legătură cu duhovnicul său, Simeon Evlaviosul. Mănăstirea Studion, întemeiată în anul 462 de către un patrician roman pe nume Studios, era închinată Sf. Ioan Botezătorul şi ajunsese, de-a lungul vremii, printre cele mai căutate centre spirituale ale Bizanţului. În timpul disputelor iconoclaste din secolele al VIII-lea şi al IX-lea, vieţuitorii de aici s-au arătat fideli ortodoxiei, înfruntînd cele mai grele repercusiuni din partea autorităţilor politice iconoclaste, aşa cum s-a întîmplat în timpul Împăratului Constantin V Copronimul, care i-a alungat pe monahi din mănăstire şi chiar din Constantinopol. Pînă la urmă, mănăstirea şi-a revenit ca importanţă, ajungînd ca în secolele IX-XI să fie foarte căutată de cei care alegeau o viaţă monahală, de la tineri pînă la foşti demnitari în căutarea liniştirii şi a desăvîrşirii spirituale. În timpul vieţuirii aici a lui Simeon, asistăm la o perioadă de amorţire duhovnicească, de unde şi elanul tînărului monah de a reîmprospăta viaţa de obşte, lucru ce cauzează alungarea sa din comunitate. Simeon se va stabili la Mănăstirea Sf. Mamas.

Viaţa Sfîntului Simeon Noul Teolog este marcată de o asceză strictă şi de o deosebită curăţire sufletească, precum şi de viziunile luminii dumnezeieşti pe care le descrie mai tîrziu în Catehezele sale. Cu toate acestea, Sfîntul nu pune pe seama sa întîmplările tainice şi minunate la care a participat, prin vederea luminii Duhului Sfînt, ci pretinde că relatează ceea ce a auzit de la alţii, folosind formule de genul: „ştiu un om“ sau „cineva mi-a povestit“, lucru ce aminteşte de smerenia Apostolului Pavel în acelaşi context. Pînă la urmă, Simeon va ajunge călugăr, apoi preot şi chiar egumen al Mănăstirii Sf. Mamas. Pe întreg parcursul vieţii sale, Sfîntul s-a izbit de împietrirea şi neînţelegerea monahilor în mijlocul cărora a vieţuit, fiind mereu acuzat de inovaţie în practică şi în învăţătură, lucru care a dus pînă la urmă şi la exilarea sa, la o vîrstă înaintată, pe ţărmul asiatic al Bosforului, lîngă cetatea Palukiton. Aici se stabileşte la paraclisul Sf. Marina, unde va şi adormi întru Domnul, 13 ani mai tîrziu.

De ce este însă numit Simeon drept Noul Teolog? Chiar dacă învăţătura Sf. Simeon este marcată de experienţa personală, totuşi cele mai importante linii ale teologiei sale se află în strînsă legătură cu Sf. Părinţi anteriori. Spre exemplu, Sf. Simeon vorbeşte la rîndul lui de­spre curăţirea de patimi, despre urcuşul duhovnicesc ce culminează cu contemplarea nepătimaşă a raţiunilor dumnezeieşti şi cu unirea cu Hristos prin Duhul Sfînt. În acest sens, Părintele Dumitru Stăniloae scrie în prefaţa Filocaliei VI că nota aparte a Sf. Simeon Noul Teolog nu este o învăţătură nouă, diferită de cea a Sf. Părinţi, ci „accentul deosebit pus pe simţire, pe conştiinţă, pe lumină şi pe iubire, care stau în strînsă legătură între ele, dar şi cu întreaga învăţătură a Părinţilor“. Și atunci, ce este nou la Sf. Simeon sau mai bine spus: ce este nou teologic?

Ei bine, cunoaşterea lui Dumnezeu capătă la Sf. Simeon dimensiunea concretă a vederii Sale, a gustării sau a împărtăşirii de El. Cu toate acestea, el face o deosebire între vederea sau simţirea lui Dumnezeu din viaţa aceasta şi cea din viaţa viitoare. Sfîntul spune: „Acum mărturisim şi spunem că luăm arvuna măsurată a tuturor bunătăţilor, iar totul nădăjduim să luăm după moarte“. Diferenţa pe care o propune Sf. Simeon priveşte distincția că una este raţionamentul pe care mintea îl face asupra lui Dumnezeu şi alta este legătura tainică pe care o are sufletul prin simţurile sale cu Creatorul său. Nu gîndul despre Dumnezeu reprezintă adevărata cunoaştere, ci „vederea“ Sa este cea care Îl face cunoscut. Iată cum argumentează Sfîntul acest lucru: „Dar ce spune Domnul: «Cel ce Mă iubeşte pe Mine va păzi poruncile Mele şi Eu îl voi iubi pe El şi Mă voi arăta Lui» (In 14:21). Cînd va fi arătarea Lui? Aici sau în viitor? Evident că aici. Căci acolo unde este păzirea întocmai a poruncilor, acolo este şi arătarea Mîntuitorului, şi după arătare se iveşte în noi şi desăvîrşita iubire“.

Nimeni dintre Părinții creștini nu a mai avut curajul, pînă la Simeon, de a se exprima atît de personalist în legătură cu Dumnezeu și nimeni nu a mai descris atît de intim acest aspect. Noul Teolog vorbeşte despre lumina care aduce cu sine cunoaşterea, folosind expresia „lumina cunoştinţei“. El spune că nu există cunoştinţă fără lumină, prin faptul că lumina dumnezeiască aduce în noi cunoştinţa: „Căci altfel nu poate cunoaşte cineva pe Dumnezeu, decît în vederea (contemplarea) luminii trimise din El“. Apoi Sfîntul spune: „Dumnezeu e lumină şi vederea lui e ca o lumină“ şi începe să relateze experienţa vederii luminii necreate, dar ca din auzite. Cel mai impresionant pasaj al Cuvîntării a V-a morale este dialogul dintre monahul care face experienţa vederii luminii şi Dumnezeu Însuşi: „Văzătorul capătă îndrăzneală şi zice: «Dumnezeul meu, Tu eşti?». Şi Acela îi răspunde şi zice: «Da, eu sînt Dumnezeu cel Care M-am făcut om pentru tine. Şi iată te-am făcut şi pe tine, precum vezi, şi te voi face dumnezeu».“.

Sfîntul Simeon, pentru a-şi încredinţa cititorul de aceasta, presupune că cel care a făcut experienţa vederii luminii este întrebat: „De unde ştii, preaiubite prieten al lui Hristos, că vei fi asemenea Lui? Spune‑ne, de unde?“. Şi răspunsul vine: „De la Duhul, Care ne-a dat nouă (1 Ioan 3:24); de la Acesta cunoaştem că sîntem copii ai lui Dumnezeu şi că Dumnezeu Însuşi este pentru noi, pentru că El Însuşi mi-a spus acestea cu un glas tainic“.

Glasul tainic. În această expresie se rezumă pentru experiența ascetică ortodoxă a Sfîntului Simeon și a întregii Ortodoxii răsăritene efortul de a șlefui, cu mijloacele lui „afară“, un „înlăuntru“ acordat cu poruncile divine și cu lumina personală primită de la Dumnezeu. Glasul tainic este al omului tainic al inimii, după expresia Sfîntului Petru: „Podoaba voastră să nu fie cea din afară […], ci să fie omul tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blînd și liniștit“ (1 Petru 3:3-4). Toată paradigma filosofiei creștine se va pune în termenii unei distincții nu atît radicale, cît implicite, între cele spirituale și cele materiale, între un modus vivendi explicit orientat către cultura văzută, perceptibilă, și unul orientat către o interioritate denumită tainică. Pînă și acest termen trebuie descifrat ca reprezentînd nu neapărat o enigmă detectivistică, cît o lucrare neștiută, nevăzută, greu de înțeles a Duhului Sfînt în inima omului. Este ceea ce Părintele Stăniloae a numit, analizînd concepția Sfîntului Simeon, „monahismul interior“ al creștinului, acolo unde interioritate nu înseamnă ezoterism, ci universalitate. Inima este indiciul cel mai sigur al profunzimilor sufletești, iar adîncimile Duhului Sfînt nu pot fi nicăieri decît în inima-topos, al cărei om, cu al lui glas, tainic, convorbește cu Dumnezeu.

Daniil Iacșa este doctor în teologie cu o teză despre Cele trei Adunări Ecumenice Europene. O perspectivă ortodoxă (2014), preot și realizator de emisiuni religioase.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Femeia moartă în accidentul de tir de la Galați era mama multiplei campioane olimpice Gina Gogean. Sora sportivei este în stare gravă
Mama campioanei Gina Gogean a murit, iar sora este în stare gravă, în urma unui accident de circulație.
image
Cum au schimbat normele la locul de muncă tinerii din Generația Z. Mesajele primite de la angajați de proprietara unei firme
Patroana a împărtășit trei texte pe care le-a primit de la angajatul ei din generația Z, iar concluziile ei sunt de luat în seamă.
image
Alimentul care îți schimbă fizionomia: de ce apar erupții cutanate, roșeață și umflături
Aspectul general al pielii poate fi îmbunătățit dacă reducem consumul unui aliment, spun nutriționiștii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.