Cum e să nu ai încredere în instinctul tău

Publicat în Dilema Veche nr. 839 din 19 - 25 martie 2020
Cum e să nu ai încredere în instinctul tău jpeg

Relația mea cu intuiția nu este deloc una de prietenie. În sensul în care eu ignor existența ei, iar ea (probabil din această cauză?) întîrzie să apară. Pentru mine, expresia „intuiție feminină“ nu face decît să-mi dea un soi de stres. Cum ar veni, pe lîngă faptul că nu sînt printre cei care se bucură de cea mai înaltă formă de inteligență – așa cum am văzut că este considerată intuiția –, bașca, nu sînt nici feminină. Dacă pot să trăiesc cu gîndul că nu mă aflu printre cei mai inteligenți, ideea lipsei de feminitate m-a bulversat total. 

O fi de la vîrstă sau de la căutarea feminității, în ultimii doi ani am achiziționat ușor-ușor o cantitate cosiderabilă de rochii. Dacă șifonierul s-a umplut, partea cu intuiția parcă nu am rezolvat-o. De multe ori, cînd am de luat o decizie, în capul meu apare un set de calcule, însoțit de căutări de informații ajutătoare sau studii de caz, care să îmi dea o imagine asupra deciziei potrivite. Am și momente cînd merg pe calea primelor idei venite, fără căutat sau consultat, însă cred că e vorba de impuls, nu de intuiție. Un capitol din cartea Work Rules, scrisă de Laszlo Bock, fostul director pentru Operațiuni de Personal de la Google, m-a mai liniștit puțin în privința intuiției. Bock a fost responsabil cu atragerea, dezvoltarea, angajarea și bunăstarea angajaților de la Google pentru o bună perioadă de timp, iar cartea este o întreagă poveste despre cultura organizațională a unei companii care a primit o mulțime de premii de „cel mai bun angajator“ și a avut o evoluție explozivă.  Capitolul „Don’t trust your Gut. Why your instincts keep us from being a good interviewers and what you can do to hire better“ a fost pentru mine exact ceea ce aveam nevoie ca să cred că mai am un loc pe Pămînt. Deși lucrez în comunicare, nu în recrutare, mi-a plăcut mult capitolul care explică procesul de recrutare al unei companii care are deschise poziții în domenii destul de diverse (am aflat și eu că Google este un grup de companii, printre care se găsesc și studiouri de producție video, și companii de venture capital), care primește sute de mii de CV-uri lunar, din toate colțurile lumii și de la oameni cu experiențe diverse. Fără să facă rabat la calitatea angajaților și păstrînd un proces de recrutare eficient și transparent.

Bock contrazice, foarte argumentat, ideea formării unei impresii în primele secunde ale unui interviu. Pornind de la studiile care arată că majoritatea percepțiilor formate de intervievatori în primele zece secunde influențează rezultatul procesului de angajare, autorul numește aceste tendințe doar prejudecăți. În acest fel, interviul se transformă într-un fel de confirmare a ceea ce gîndim despre persoana respectivă, în loc să fie o evaluare în sine. Se pare că există în mod natural tendința să căutăm, să interpretăm sau să dăm prioritate informațiilor în așa fel încît să ne confirmăm credințele sau ipotezele formate. În acest fel, nu facem decît să proiectăm propriile noastre dorințe sau credințe, fără să vedem realitatea. Practic, ne autoiluzionăm.

Capitolul descrie o serie întreagă de studii și analize care au stat la baza construirii unui sistem de recrutare care are un singur scop: cum vor performa viitorii angajați, odată alăturați echipei. Pentru acest scop, au mers pe mîna științei: au aplicat interviuri structurate, atît comportamentale, cît și situaționale, au testat capacitățile cognitive, conștiinciozitatea și leadership-ul. Un lucru fain mi s-a părut acela că implică în recrutare și viitori subordonați ai persoanei respective, ca să vadă dacă vor să o urmeze și cred că pot învăța de la aceasta. În același timp, este implicată în selecție o echipă mixtă, a cărei evaluare reprezintă „înțelepciunea maselor“ și elimină din erorile pe care le-ar putea face un recrutor doar prin evaluare individuală. În fine, un proces complex, format în ani întregi de cercetare și monitorizare, care este în continuă îmbunătățire și care a micșorat (culmea!) timpul de recrutare și a crescut performanța angajaților. Și, deși ai zice că este o modalitate potrivită pentru job-uri mai tehnice, mai structurate, autorul asigură că aduce rezultate și pentru cele mai puțin structurate.

Bock spune că totul ține de cultura organizațională. Pornește de la valorile pe care le caută în oamenii angajați, care nu țin întotdeauna de performanțele tehnice sau anii de experiență profesională. Cu toate realizările și abilitățile profesionale, sînt excluse persoanele arogante. Sînt preferate cele care au abilitatea să învețe permanent și să se adapteze în situații incerte.

Satisfacția mea față de acest capitol vine de la faptul că performanța, deciziile potrivite sînt rezultatul unei munci susținute, al unei echipe implicate, al unui plan în care au pariat pe știință, pe rațiune, fără să piardă din vedere sentimentele celor implicați. A creat un sistem care acceptă că oamenii au limitele lor, însă împreună pot lua decizii potrivite.

Revenind la intuiție, eu cred că are sens. Zic însă că nu este unica soluție în viață. Este clar că nu toată lumea e intuitivă, din cîte îmi dau seama. În acest caz, ce cred că ne salvează este să rămînem împreună. Deciziile intuitive mi se par individuale și personale. Ceea ce nu e un lucru rău. Devin periculoase doar cînd sînt confundate cu proiecțiile și prejudecățile. Cele luate împreună îmi par însă bazate pe consimțămînt, valori comune, apropiere umană.

Pînă la urmă, pot să mă împac și cu firea mea mai băiețoasă și mai rațională, și mă simt bine în rochiile mele. Indiferent că au fost luate prin decizii mai mult sau mai puțin intuitive.

Vera Ularu este specialistă în comunicare.

Foto: flickr.com 

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.
image
Cum a primit un şofer aer în loc de combustibil la o benzinărie din Argeş. Ce nereguli a descoperit Protecţia Consumatorului
O pompă de combustibil la staţia Fuel One din comuna argeşeană Căteasca contoriza costul cantităţii de combustibil livrate, ca şi când ar fi fost distribuită în mod real, însă în fapt containerul de combustibil era gol, au descoperit după un control efectuat miercuri 10 august inspectorii de la CJPC Argeş.
image
Şoferiţa din Iaşi care a ucis patru muncitori pe şosea, acuzată de omor calificat. Declaraţii uluitoare
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.