Nuiele împletite - povestea lui Gheorghe PAVEL

Publicat în Dilema Veche nr. 475 din 21-27 martie 2013
Nuiele împletite   povestea lui Gheorghe PAVEL jpeg

La poartă stau cuminţi trei-patru coşuri împletite din nuiele. Aşteaptă să vină cumpărători, deşi nu prea trec maşini, aşa cum se întîmplă pe drumul naţional. Siliştea Snagovului – satul unde locuieşte Gheorghe Pavel – e într-o parte, cum o iei de pe DN2 spre autostradă, imediat după Ciolpani. E adevărat, pe un drum naţional mai găseşti, în multe alte locuri, tîrne împletite din nuiele, dar nu sînt făcute în zonă. La Siliştea, în schimb, coşurile sînt la ele acasă, aici sînt făcute şi aici sînt vîndute, dacă se nimeresc doritori. De cîtva timp, însă, nici negustori nu mai vin să cumpere şi să vîndă mai departe. E una dintre multele meserii care se pierd.

De o viaţă de om, de peste 50 de ani, Gheorghe Pavel face mai ales tîrne şi coşuri de toate mărimile, dar şi scaune, mese sau tăviţe florentine. A învăţat meseria în patru ani, umblînd pe la patru meşteri diferiţi din Bucureşti. La 20 de ani, a vîndut primul coş făcut de el, singur. Învăţase o meserie, pe care a practicat-o, apoi, toată viaţa. Altceva nu ştie să facă. Stă toată ziua într-un singur loc, într-o cameră, şi împleteşte. Dacă se duce să sape în grădină, după 15 minute oboseşte. Acum are 76 de ani. S-a pensionat de mult; a lucrat la Ocolul Silvic din localitate, ca meşter împletitor, iar acum are o pensie mică, dar sigură. Nu se îndură, însă, să abandoneze meseria pe care a practicat-o de o viaţă. Zi de zi, de dimineaţa pînă seara, stă în atelierul de lucru – o cameră din spatele casei, care dă în bucătărie – şi curăţă nuielele de frunze ori de coajă, iar apoi le împleteşte cu măiestrie. E un om înalt şi slab, lung, ca o nuia. Gheorghe ne povesteşte despre ceilalţi împletitori din sat – mai de mult, erau 20. Acum, a rămas singur şi nimeni nu vrea să îi continue meseria: tinerii nu au răbdare să stea într-un singur loc, să răsucească şi împletească răchita. E prea migălos meşteşugul. Are chiar şi el doi băieţi, dar care nu vor să facă şi eicoşuri, să se închidă într-o cameră, la căldură, să stea chiar şi cinci ore într-un loc, pînă termină o tîrnă. Mai mult chiar, după 1989, au încetat şi comenzile pentru export. Înainte, la Ocolul Silvic făcea coşuri şi tîrne, mai mult pentru Germania. Dar de cînd nu mai sînt comenzi, mulţi s-au lăsat de meserie, iar tinerii nu mai sînt interesaţi să o înveţe. Trebuie să iasă şi banii, măcar pentru traiul zilnic. Gheorghe, însă, ar dori să înveţe pe cineva meşteşugul împletitului de nuiele. Cînd am ajuns noi, cinci tineri interesaţi de urmele pe care le lasă meşteşugul practicat asupra corpului uman, meşterul îşi făcuse speranţă că i-ar veni ucenici... Ne povesteşte cu însufleţire cum a fost, acum un an, la Mogoşoaia, să facă demonstraţii de meşteşug. Veneau oamenii să se uite la el cum se naşte din mîinile lui o tîrnă frumoasă şi albă.

Cum se petrece o zi obişnuită din viaţa lui Gheorghe? În funcţie de sezon, fie culege nuielele de răchită, fie le curăţă, fie le împleteşte. Meseria e „chibzuită“, cum ne spune, totul se face după nişte reguli binecunoscute de meşter. În august, se duce la un kilometru de casă şi taie, fir cu fir, răchita. Stă în genunchi şi taie, cu răbdare, nuielele, aproape de la pămînt. „Se roagă mult la Dumnezeu“ – spune soţia lui. Alege răchită dreaptă, lungă, crescută de un an. Mai culege şi răchita nobilă – din aceea plantată –, pe care, pentru a o folosi, o fierbe şi, prin fierbere, se colorează în roşu. În luna august, vine acasă cu cîte un snop de răchită, cît poate duce singur în spate, în fiecare zi. Apoi, timp de două luni, curăţă nuielele de frunze, iar pe unele le curăţă şi de coajă. Le pune, mai apoi, într-un loc bine aerisit, ca să se usuce bine – însă acestea sînt aranjate pe categorii: nuiele de cerc, nuiele pentru pari, nuiele sparte, nuiele albe, răchită nobilă, roşie. Aşa, cînd se apucă de împletit, e mult mai uşor. Iarna împleteşte mobilă din răchită, coşuri mici şi coşuri mari. Înainte, însă, trebuie să înmoaie nuielele, altfel nu pot fi bine mînuite şi, cînd le îndoaie ca să le împletească, se rup. Ude, nuielele trebuie să stea mereu la căldură, altfel se usucă şi înţepenesc. Cel mai mult face tîrne, chiar dacă nu are comenzi. La sărbători (de Moşi, de Paşti) face coşuri mici, iar dacă are comenzi, face şi mese ori fotolii mari, de grădină. Sînt cele mai grele piese: stă chiar şi 16 ore să muncească la cîte un scaun. Dar, pentru că doar asta ştie, doar asta face. Zi de zi, de dimineaţa pînă seara, uneori lucrînd încontinuu la cîte o tîrnă, cam cinci ore. Totul e să aibă material suficient. Dacă are adunate nuiele destule, îi ajung într-un an. Primeşte şi comenzi, deşi foarte rar. Cînd e vorba de coşuri, Gheorghe e foarte exigent cu el însuşi: în primul rînd, trebuie lui să îi placă, şi abia mai apoi cumpărătorului. Zi de zi, stă într-o singură încăpere şi lucrează cu dăruire, aşa cum a făcut de o viaţă. Nimic nu îl doare, corpul său s-a obişnuit cu meseria. Chiar dacă e, de mai bine de zece de ani, la pensie, nu poate să facă altceva, dar nici să stea locului. Meşteşugul pe care îl practică e viaţa lui.

Anamaria Iuga este etnolog. Şi-a susţinut doctoratul cu o teză despre „Camera îmbrăcată ţărăneşte pe Valea Izei, Maramureş“.

Foto: Anamaria Iuga

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.