Nu uitaţi s-aduceţi banii!

Publicat în Dilema Veche nr. 443 din 9-15 august 2012
Nu uitaţi s aduceţi banii! jpeg

La 28 de ani după Olimpiada de la Los Angeles, nici nu îndrăznim să mai visăm la rezultatele de atunci. De ce? În primul rînd pentru că rezultatul obținut de România la Olimpiada din 1984 a fost cu totul excepțional, dat fiind că, înafară de noi, întregul bloc estic european a lipsit. Dar pentru rezultatele mai puțin bune în sport din ultimii ani cred că există și alte cauze. De ce nu mai avem aceleași rezultate?

Pentru că cele mai prestigioase rezultate au fost obținute în anii 1980, care se caracterizează, pe de o parte, prin „pisica“ arătată celor care nu reușeau să se evidențieze prin ceva anume. Pentru cei care nu știu, sau care nu-și mai aduc aminte – era perioada șantierelor tineretului, precum Canalul și Casa Poporului, de care aveau parte majoritatea celor care nu reușeau la facultate sau nu luau drumul performanței sportive. Expresia „armata la dilibau“ – adică militarii specializați în arma „cîrca și sapa“ – vine exact din acea perioadă. Ştiu că „șantiere ale tineretului“ apăruseră încă de la începutul perioadei comuniste, fostul stadion 23 August fiind unul dintre acestea, dar lipsa totală de interes și chiar teama de Casa Poporului și de Canal, ca și de „repriza“ de 23 August au fost uriașe forțe motrice în promovarea performanței – în educație și sport, în acei ani. Pe de altă parte, anii 1980 se caracterizează prin mult mai marea masă de selecție pentru sportivi, și nu numai. Generația „Ceaușeilor“ (în rîndul cărora mă număr) a avut cel mai mare număr de copii din toată istoria României – copii care atunci erau la adolescență și început de tinerețe.

Pentru că nici eforturile de selecție nu mai sînt aceleași. Chiar dacă selecția pe vremurile dinainte avea uneori și aspecte aberante. În anul 1988, boboc al Facultății de Geologie din București fiind, trebuia să mă înscriu la un sport – pentru orele de educație fizică. Împreună cu un coleg am vrut să ne înscriem la înot, apoi la badminton. La ambele discipline antrenorii ne-au cîntărit întîi din priviri (iar eu, atunci, față de acum, eram mult mai „ieftin la cîntar“). Ne-au întrebat la ce cluburi am jucat și la ce nivel. Am răspuns că nu am fost la nici un club și că, pur și simplu, am vrea să jucăm (întîi polo, apoi la fel la badminton). Doi antrenori – aceeași reacție: explozia de indignare că am avea pretenția să fim primiți la vreun sport, fără să avem niște ani și rezultate „în spate“. Pe scurt – am rezolvat problema mergînd cu ceilalți colegi la fotbal, pe terenul de la Drept. Dar am înțeles că studentul/sportiv amator trebuia să fie cel puțin semiprofesionist…

Pentru că azi, în afară de fotbal, nici un alt sport pare să nu mai conteze. Nu poți face o carieră atîta timp cît nu ai din ce trăi – și, în contrapondere cu „scoaterea din producție“ a sportivilor de performanță de pe vremurile la care ne referim, e foarte greu să ai rezultate deosebite, după opt-zece ore de serviciu. Sau nu te lasă părinții... Paradoxal, nu fotbalul, ci tocmai celelalte sporturi, mult mai puțin populare azi, sînt cele care aduc medaliile României. Pentru că nici selecția celor tineri nu mai e ce a fost.

Pe lîngă duritatea selecției de pe vremuri, care căuta cu orice preț viitori performeri, azi cred că sînt și alte criterii. Iar exemplul pe care îl cunosc este din fotbal. Băiatul unor amici, repatriați din Anglia acum cîțiva ani, ajunsese în echipa de copii a unui club de acolo – unde și juca foarte frecvent. Aici a fost primit în echipa de copii a unui mare club românesc, unde a ajuns să sprijine banca de rezerve. Una din cauze a fost clară. Părinții lui nu au acceptat să vină cu daruri.

Poate cel mai important motiv ține însă de mentalitatea epocii prezente, epoca lui „pentru că merit“ – adaug eu – orice, fără efort. Mai ușor e să asiști decît să participi (și atunci te consideri expert), iar cînd participi – trebuie neapărat să și primești un premiu, pentru că altfel de ce te-ai mai dus? Ce antrenamente dure și repetate la nesfîrșit, timp de ani și ani de zile? Fără un mic premiu măcar, și ăsta primit destul de des, ce sens mai are sportul? Iar exemplul pe care îl consider definitoriu este un băiețel care la școală „face“ aikido. După primele opt ședințe ale celorlalți – și primele trei ale lui – a venit acasă cu o invitație la examenul pentru centura galbenă. În paranteză menționez că acest examen, primul din artele marțiale, ar trebui organizat după aproximativ un an de la primele antrenamente – iar participarea la examen nu ar trebui să însemne neapărat și promovarea. Invitația la examen era însoțită însă de solicitarea către părinți de a nu uita să achite taxa pentru examinare. Sosește ziua cu pricina – iar finalul este fericit: toți copiii au reușit la examenul de centură galbenă, fără nici cele mai mici emoții. Iar asta zic eu că este situația de azi: Excelență pentru toți! Dar nu uitați s-aduceți banii!!

Adrian Stănică este jurnalist și cercetător științific la Institutul Național de Geologie și Geoecologie Marină.

Foto: L. Muntean

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.