⬆
starea sportului
Reuşite fără sistem
Sportivii români continuă să aibă unele rezultate notabile, în condițiile în care în România pare să se manifeste un dezinteres general pentru mai toate sporturile, cu excepția fotbalului. Specialiștii spun că de obicei e vorba de performanțe întîmplătoare, de zile foarte bune atinse din pur talent sau de către sportivi care se antrenează pe cont propriu în străinătate.
Blestemul aurului
"Să scoți un campion de scrimă înseamnă zece ani de muncă pe brînci. Într-o finală de spadă, un asalt ține, în medie, puțin peste 20 de secunde. În tot acest interval, orice milisecundă de neatenție, orice flash mental cu fostul iubit sau cu suferința mamei care e acum, desigur, în fața televizorului și te urmărește."
Sportul îţi dă energie - interviu cu Valeria RĂCILĂ van GRONINGEN, campioană olimpică la canotaj
"Am făcut canotaj pînă în 1985, apoi am întrerupt, dar de sport nu m-am lăsat niciodată. Am alergat la 20 de maratoane și la semimaratoane, organizez Maratonul Internațional București, deci am rămas în contact cu sportul, fără de care nu pot. Dacă nu mă antrenez o săptămînă, nu mă simt bine."
Astăzi nu-i ca ieri. Şi de ce-ar fi?
Multă lume suspină după sportul românesc de-altădată. În general, suspinătorii își suspendă rațiunea și se predau clișeelor. Sînt oameni crescuți în cultul limbii de lemn, care nu pot trăi fără „fetele noastre de aur“, „flotila din Carpați“ și „tricolorul înălțat pe cel mai înalt catarg“.
Nu uitaţi s-aduceţi banii!
La 28 de ani după Olimpiada de la Los Angeles, nici nu îndrăznim să mai visăm la rezultatele de atunci. De ce? În primul rînd pentru că rezultatul obținut de România la Olimpiada din 1984 a fost cu totul excepțional, dat fiind că, înafară de noi, întregul bloc estic european a lipsit.
Victoriile de azi, întîmplări fericite
Pe culoarul îngust vine o fată. Cineva, un tip înalt, elegant, o ține de umeri și o ghidează. Fata are degetul mare al piciorului drept prins într-un bandaj alb și călcîiul stîngului într-un bandaj roșu. Alt pansament îi înflorește pe încheieturile degetelor de la mîna dreaptă. Merge așa, cam rigidă, pentru că o doare și ceafa.
Sportivii noştri trebuie motivaţi - interviu cu psihologul sportiv Silviu IONIŢĂ
"Antrenorii noștri au ajuns un fel de preparatori fizici care se mai ocupă și de partea tehnică și poate de cea tactică. Dar nu există persoane care să se ocupe și de partea psihologică, care înseamnă controlul emoțiilor și dobîndirea anumitor abilități psihologice ce înlesnesc succesul și performanța."
Sponsoriada
Acum șapte ani, cînd președintele Comitetului Olimpic Internațional, Jacques Rogge, anunța gazda Jocurilor Olimpice din 2012, londonezii au sărbătorit pe străzi desemnarea orașului lor. Puseseră mîna pe cel mai grandios eveniment sportiv al planetei.