Nu, mulţumesc!

Publicat în Dilema Veche nr. 605 din 17-23 septembrie 2015
Nu, mulţumesc! jpeg

Acum vreo doi ani, am asistat la o conferinţă despre plictiseală. Desigur, riscul cel mai mare este să vorbeşti plicticos despre plictiseală. N-a fost cazul, conferenţiarul a avut un fir epic, a străbătut nişte trepte care l-au dus spre adîncurile filozofice ale chestiunii, a ajuns la Cioran, deşi pornise de la volutele literare şi comice dintr-un text caragialesc. Pe scurt, ne-a ţinut treji, conform vechiului şi tot mai rarului aplicat principiu horaţian:

Au urmat întrebările, bune şi acestea, dovedind că auditoriul era captivat de chestiune. Stîrnită de citatele cioraniene, am pus şi eu, la sfîrşit de tot, o întrebare: „Credeţi că plictiseala are vreo legătură cu lipsa de credinţă? Cioran avea un cer gol deasupra capului. Oare dacă ar fi crezut în Dumnezeu s-ar mai fi plictisit?“ Spre ruşinea mea, nu mai ştiu ce răspuns am primit. 

Întrebarea avea în spate un mic episod petrecut cu mult timp în urmă, în trenul Bucureşti-Braşov. Se nimerise să călătoresc cu mama unei prietene, o doamnă în vîrstă, cu o minte brici. Aveam la mine cărţi şi reviste şi, după ce am vorbit pe-ndelete, i-am oferit să-şi aleagă ceva de citit, cu aceste vorbe: 

– Poate doriţi ceva de citit, alegeţi-vă de aici, ca să nu vă plictisiţi.  

Cuvinte neinspirate, pentru că doamna mi-a replicat destul de sever (fusese profesoară de latină): 

– Dragă Ioana, eu nu mă plictisesc niciodată! Nu, mulţumesc!

Nu-mi mai amintesc dacă am întrebat-o sau mi-a explicat ea însăşi de ce, dar am înţeles că, fiind un om credincios, nu are cum să se plictisească: pe de o parte e mereu în dialog cu Necunoscutul „ascuns şi tutelar“, vorba poetului, pe de altă parte, cu lumea cea creată, pe care o priveşte cu nesfîrşită uimire. Atîta timp cît ai o prezenţă alături şi cît eşti mirat de tot ce e în jurul tău n-ai cum să fii plictisit. În sensul acesta, credinciosul seamănă perfect cu îndrăgostitul: îndrăgostiţii nu se plictisesc nici dacă stau o noapte întreagă cu ochii în tavan, ei sînt împreună cu persoana iubită, aşteptarea însăşi îi umple de bucurie. Plictiseala este invers proporţională cu dragostea şi, pe măsură ce dragostea scade, plictiseala creşte. 

Totuşi, lucrurile nu sînt chiar atît de simple. „Demonul amiezii“, rudă bună a plictiselii, precum şi cel vizitat de el,

-ul, apaticul, s-au născut la mănăstire. E şi firesc, mănăstirea e locul în care ispitirile de tot soiul iau proporţii, atît cele carnale, cît şi cele spirituale. În cazul acesta: „Călugărul cuprins de

va constata că-i e greu sau chiar imposibil să citească. Renunţînd la lectură, va încerca uneori să uite de sine stînd la taifas, dar, în cea mai mare parte a timpului, va privi cu dezgust la tot ce-l înconjoară şi la tovarăşii săi de călugărie. Are senzaţia că i-ar fi mai bine în altă parte, că totul este învechit şi fără sens şi că se sufocă“ (Stephen Greenblat,

trad. de Adina Avramescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 2014). Adeseori, continuă autorul, citîndu-l pe părintele pustnic Ioan Cassian, „tot intră şi tot iese din chilia sa, iar adeseori rămîne cu ochii aţintiţi la soare, ca şi cum acesta ar apune mult prea încet, şi un soi de confuzie mentală extremă pune stăpînire asupra sa, asemenea unei umbre sinistre“. De fapt, este descrierea perfectă a „fraţilor“ plictisiţi din lumea contemporană, cu Cioran la loc de cinste printre ei.  

*

Pînă la urmă, cine se plictiseşte? Am încercat să fac puţină ordine în marea comunitate a plictisiţilor din lumea contemporană:

Spre deosebire de demonul de la miezul nopţii, romantic, care strînge în el toate grozăviile, mai puţin una, tocmai plictiseala (de atîtea spaime şi zbuciumări nu mai ai cum să fii apatic), demonul amiezii nu înspăimîntă, ci doar plictiseşte, ceea ce devine, pînă la urmă, tot înspăimîntător. 

Se plictisesc

, care vor mereu ceva nou. (Tocmai de aceea copiii care se uită pe geam, în tren, nu se plictisesc, au un fel de zapare continuă a peisajului, un şuvoi neîntrerupt de noutate). Pe de altă parte, fiinţe paradoxale fiind, copiii nu se plictisesc de repetiţiile lor, pot relua la infinit o frază, un joc, o mişcare. Dar dacă-i pui să stea nemişcaţi şi fără să vorbească, nu pot trece proba, nu ştiu să se uite în interiorul lor. Proba tăcerii şi a nemişcării, eventual a aşteptării, sînt probe ale maturităţii. 

Se plictisesc

care vor să se distreze. Ajunge să urmăreşti reportajele de la televiziune ca să constaţi că frecvenţa cea mai mare în răspunsurile legate de ce-şi doresc contemporanii noştri o are cuvîntul „distracţie“. Distracţia este, de fapt, o „distragere“ a atenţiei prin factori exteriori şi e însoţită îndeobşte tot de lipsa de interioritate. Aceşti oameni nu se locuiesc pe ei înşişi, în interiorul lor e pustiu.

Invers,

, cei care se locuiesc prea mult, care îşi ocupă tot spaţiul interior cu ei înşişi. Nu mai găzduiesc pe nimeni altcineva, n-ar avea unde. Şi cum, inevitabil, în viaţă mai dau totuşi (în exterior) peste alte persoane, se plictisesc îngrozitor şi abia aşteaptă revină la ei ca să se admire, să se compătimească, să se iubească, să se răsfeţe. Narcisiştii nu sînt interesaţi de alte persoane decît în chip de oglinzi în care să se vadă. 

O categorie bogată în plictisiţi sînt

(cu excepţia celor care cîntă!), în genere toţi cei care aşteaptă doar de dragul aşteptării, fără să aibă posibilitatea să se ocupe cu ceva. 

S-ar cuveni să spun în ce categorie mă plasez pe mine. Nu mă plictisesc niciodată, dar nu sînt deloc convinsă că ar fi meritul meu. Asemenea lui Josef Göbl de la Tipografia Gutenberg, care pe la 1900 îşi luase ca deviză „N-am timp de a fi obosit“, aş putea spune şi eu „N-am timp de a fi plictisită“. Ca să te plictiseşti este sigur de tot că îţi trebuie măcar atîta: timp. Timpul de a te plictisi pe-ndelete.

Ioana Pârvulescu este scriitoare şi profesor universitar.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?