Nostalgia prezentului

Publicat în Dilema Veche nr. 404 din 10-16 noiembrie 2011
Nostalgia prezentului jpeg

Deseori, avem nostalgia lucrurilor şi a timpurilor pe care nu le-am cunoscut decît din poveştile bunicilor sau din cărţi. Visăm cu ochii deschişi, asemeni unora dintre personajele din Midnight in Paris – cel mai recent film semnat de Woody Allen –, la epoci apuse, scăldate în lumina blîndă a trecutului îndepărtat. Ne imaginăm cît de minunat ne-am fi simţit dacă am fi trăit într-o epocă de aur, pură, mai bună, mai vibrantă. Pentru unii se cheamă La Belle Époque, pentru alţii – anii ’20 sau perioada interbelică. Oricum l-am numi, avem nostalgia unui trecut care nu ne-a aparţinut niciodată în mod direct, precum şi a unui trecut imediat care (încă) nu ne aparţine în totalitate. Şi atunci încercăm din răsputeri să ne umplem prezentul cu cît mai multe înţelesuri, trăgînd trecutul mai aproape şi împingîndu-l în viitor. 

Tînăr absolvent de Sociologie la Universitatea din Maryland, Nathan Jurgenson lucrează la o disertaţie despre documentarea individuală şi social media şi faptul că utilizatorii acestor noi mijloace de comunicare şi socializare îşi trăiesc prezentul fiind mereu conştienţi de potenţialul de document al acestuia. Pe blogul creat împreună cu colegul său PJ Rey – intitulat Cyborgology –, el a publicat acum cîteva luni, ca un preambul al disertaţiei, un text în trei părţi despre „viziunea documentară“ pe care şi-au dezvoltat-o oamenii, despre „nostalgia prezentului“ (noţiune introdusă de filozoful postmodernist Fredric Jameson) şi „realitatea augmentată“ care ne înconjoară (http:// thesocietypages.org/cyborgology/2011/05/10 /the-faux-vintage-photo-part-i-hipstamatic-and-instagram/).

„Vrem să ne înzestrăm vieţile noastre prezente cu sentimentele puternice asociate nostalgiei“, scrie Jurgenson. În textul său, ia drept exemplu fotografiile „vintage“ realizate cu ajutorul noilor aplicaţii pentru smartphone-uri, de tipul Hipstamatic sau Instagram. „Fotografia de tip Hipstamatic te plasează pe tine, alături de prezentul tău, într-o dimensiune contextuală a trecutului, a autenticului, a importantului şi realului.“ Acest trend, continuă el, „demonstrează un lucru care poate fi extrapolat la documentarea prin intermediul social media: utilizatorii acesteia au devenit conştienţi de prezent, care e privit drept un potenţial document menit să fie consumat de alţii“. „Am ales să creăm şi să privim fotografii faux-vintage deoarece par autentice şi reale. Iar o persoană nu trebuie să fie conştientă neapărat de acest lucru cînd alege un anume filtru pentru o fotografie, cînd apasă butonul de like pe Facebook sau cînd retransmite mesajul pe Tumblr. Am asociat autenticitatea cu stilul foto vintage pentru că, înainte, fotografiile vintage erau într-adevăr vintage. Ele rezistau testului timpului, descriau o lume trecută şi, astfel, cîştigau un caracter al importanţei.“ 

Nevoia de a da greutate şi importanţă vieţii pe care o trăim se asimilează încercării de a ne apropia toate acele lucruri deosebite care ne-au fascinat vreodată – fie că este vorba despre o fotografie sepia, o broşă-camee sau un vinil. În contrapondere la impalpabilitatea mediului digital, există o recuperare a lucrurilor materiale, fizice. Jurgenson completează: „Prin interacţiunea cu greutatea, mirosul sau pipăitul, materialitatea oferă o semnificaţie pe care biţii (încă) nu au dobîndit-o. Cel mai rapid mod de a invoca nostalgia pentru un timp printr-o fotografie este să evoci proprietăţile materiale, fapt ce se realizează prin imitarea urmelor lăsate de timp, prin decolorare, granulozitate simulată şi zgîrieturi, precum şi adăugarea a ceea e pare a fi hîrtie fotografică sau margini Polaroid în jurul imaginii“.

Pe de o parte, „tocmai acel ceva pe care o fotografie faux-vintage îl oferă – autenticitatea – este negat de faptul că reprezintă o simulare“. Pe de altă parte, simpla amintire a trecutului „creează un simţ al nostalgiei şi autenticităţii“. Jurgenson adaugă: „Fotografia faux-vintage presupune ca privitorul să-şi suprime neîncrederea în legătură cu autenticitatea nostalgiei simulate şi să vadă poza – cu oricine sau orice este în ea – ca fiind autentică şi importantă, fie şi prin simplul fapt că face o referire la ideea de trecut“. Totuşi, nu putem să nu observăm că „în încercarea de a ne diferenţia de ceilalţi, de a arăta diferit şi special prin aplicarea filtrelor producătoare de efecte vintage, ne îndreptăm spre fotografii care arată la fel“. 

Ce ne rămîne atunci de făcut? Nimic altceva decît să căutăm noi moduri de a ne modela prezentul şi de a-i găsi alte semnificaţii. 

Foto: M. Grecea

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.