Noi tratăm criza cu iluzii

Publicat în Dilema Veche nr. 341 din 25 august - 1 septembrie 2010
Noi tratăm criza cu iluzii jpeg

Unii ies din criză aplicînd politici. Noi ne afundăm hrănind iluzii. Estonia tocmai a ieşt din recesiune. Şi nu oricum, ci îndeplinind în acelaşi timp condiţiile pentru aderarea la euro. Evenimentul se va produce în prima zi a lui 2011. În trimestrul al doilea, Estonia a crescut faţă de primul trimestru cu 2%, Lituania cu 2,9%, iar Letonia cu 0,1%. Cehia a crescut cu 0,8%, iar Slovacia cu 1,2%. Germania, cu o politică de stat îndreptată spre susţinerea locurilor de muncă, atît în sectorul privat, cît şi în cel public – încurajarea întreprinderilor să păstreze angajaţii, reducerea timpului de lucru – a recuperat spectaculos încă din a doua parte a anului 2009, înregistrînd şi o reducere încurajatoare a ratei şomajului. Turcia, cu o politică îndreptată către încurajarea producţiei – printre altele, e singura ţară europeană care produce laptop-uri... – aşteaptă ritmuri de dezvoltare susţinute în anii următori, care o vor plasa, din punctul de vedere al creşterii, imediat după China şi India. O mutaţie importantă pare să se fi produs în conştiinţele francezilor: de la europenii cu cea mai accentuată dorinţă de a lucra la stat, ei au devenit cei mai dinamici de pe continent în privinţa înregistrării de microîntreprinderi. Da la adoptarea, în ianuarie 2009, a unei legislaţii care simplifică formalităţile administrative şi oferă avantaje fiscale, peste 320.000 de francezi au pornit o afacere pe cont propriu. Franţa a ieşt şi ea din recesiune în a doua parte a anului trecut.

Dar noi?

În trimestrul al doilea al anului 2010, România înregistrează un firav +0,3% faţă de trimestrul precedent, dar perspectiva anuală este tot de scădere. Aceasta înseamnă că decalajele României faţă de Europa Centrală, ca să nu mai vorbim de cea Occidentală, se măresc din nou, după ce în primul deceniu al noului mileniu, prinseseră a se reduce. De ce ratăm din nou? O posibilă explicaţie este că am încercat să ţinem piept crizei globale ridicînd un zid de iluzii. Cum ar fi aceea că valul ne va ocoli, că România nu va fi afectată şi că nimic nu va putea opri creşterea noastră ameţitoare. O creştere bazată însă tot pe iluzii – creditarea cu buletinul, importuri, speculaţii imobiliare. Pentru faptul că nu au putut prevedea amploarea crizei, nu au simţit vulnerabilităţile economiei româneşti şi au continuat dezmăţul cheltuielilor publice, fostul premier Tăriceanu şi guvernul său poartă o grea răspundere.

Am crezut apoi că ne vom reveni fără a face mari schimbări la noi acasă, urmînd a fi traşi în sus de ţările dezvoltate ale Europei, unde trimitem cam 70% din exporturi. Preşedintele Băsescu însuşi a hrănit public iluzia că ne vom relua creşterea la şase luni după ce Germania va ieşi din criză – declaraţie din 21 august 2009, într-o vizită în judeţul Botoşani. Fals. A trecut deja un an de cînd nemţii au început să-şi revină, dar România tot nu vede ieşirea. Pur şi simplu, lumea se schimbă iar noi am pierdut ritmul. Şi, vai, cît ne-a costat această iluzie! În 2009, partidele şi-au văzut de anul electoral, iar guvernul lui Emil Boc a amînat reformarea statului. Partea a doua a anului trecut şi începutul lui 2010 au fost pline de declaraţii superoptimiste. Preşedintele Băsescu şi premierul Boc anunţau iminenţa decolării. În loc de asta, a venit anunţul şoc din luna mai privind reducerile de salarii şi pensii.

Una dintre marile iluzii publice ale prezentului este aceea că vom putea creşte doar prin metode de austeritate, reducînd salarii şi crescînd taxe. Alunecăm astfel într-o spirală a subconsumului, care va îngreuna redresarea şi va descuraja orice iniţiativă privată. Cum să înfiinţezi o microîntreprindere, din moment ce potenţialii clienţi ai serviciilor oferite sînt din ce în ce mai puţini şi mai sărăciţi? Trăim iluzia că numai menţinerea cotei unice va atrage investiţiile străine, însă România continuă să fie ocolită. Dar degeaba menţii un nivel de impozitare directă relativ scăzut, dacă mediul economic continuă să fie afectat de inconsecvenţa legislativă, de corupţie, de înţelegeri subterane între mari jucători autohtoni, de starea proastă a infrastructurii. În 2008, România, care avea cotă unică, a pierdut investiţia Mercedes în favoarea Ungariei, care nu avea cotă unică. Altceva a contat în alegerea germanilor: infrastructura superioară, gradul sporit de calificare şi seriozitate al lucrătorilor unguri, un mediu economic predictibil.

Regim fanariot şi Americă de secol XIX

Ne iluzionăm că vom deveni mai buni renunţînd la atributele sociale ale statului. Că e mai bine să fim o societate în care educaţia să fie un lux pentru familiile cu bani, în care cei avuţi vor năimi cete de arnăuţi pentru a se apăra, iar poporenii vor organiza potere, în care bogaţii vor aduce doftori din străinătăţuri, iar ceilalţi se vor căuta pe la babe, în care tinerii îşi vor începe carierele intrînd la stăpîn, în care judecăţile se vor face după obiceiul pămîntului – o ciudată combinaţie de Americă de secol XIX şi Ţările Române din timpul fanarioţilor. Că un asemenea sistem ne va apropia de societatea cunoaşterii, spre care se îndreaptă azi Uniunea Europeană, este iarăşi o iluzie. Nenorocirea de la Maternitatea Giuleşti ne arată unde duce subfinanţarea sistemului de sănătate publică. De 30 de ani, în România, pe care mulţi se grăbesc să o considere un stat prea social, nu s-a mai construit nici un spital nou. Statul trebuie reformat, dar nu luîndu-i atributele sociale, ci făcîndu-i aceste polici mai corecte şi mai eficiente.

Dar, oare, ideea că o amnistie fiscală ar aduce în ţară bani, ce vor fi folosiţi în dezvoltarea economiei, nu este tot o iluzie? Ce ne face să credem că cei care au ascuns banii, încălcînd, de fapt, legile, vor deveni astăzi stîlpi ai societăţii, pionieri ai reindustrializării? Oare nu cumva banii care vor veni vor fi cheltuiţi în acelaşi mod iresponsabil, de-a valma, de stat şi de privaţi?

Elodia, ultima iluzie politică

Puterea se iluzionează că scăderea ei în sondaje se datorează măsurilor de reformă, cînd explicaţia stă tocmai în eşecul reformelor, menţinerea sistemului corupt, aroganţă, autosuficienţă. Opoziţia se iluzionează că ar guverna mai bine, uitînd de propriile greşeli din fazele incipiente ale crizei, fără a prezenta programe coerente şi mulţumindu-se a spune că „pe vremea noastră era mai bine“. Nu era mai bine. Era doar o iluzie. Desigur, România are încă potenţial, numai industria alimentară şi ridicarea zonei rurale prin programe europene, ca să nu mai vorbim de marea infrastructură, putînd aduce dezvoltare pe termen lung. O Românie cu cel puţin 10.000 de firme de familie puternice, după modelul nordului Italiei, va fi cu adevărat o ţară a optimismului şi a libertăţii economice. În loc să hrănească iluzii, liderii ar face mai bine să găsească metodele prin care România profundă poate fi pusă la treabă. Ea va scoate ţara din criză, bineînţeles, ajutată de Europa.

Din somnul opiniei publice se ridică singura mişcare politică apărută ca răspuns la criză: otevizarea politică. În fond, Dan Diaconescu e maestrul perfect al iluziilor. Din moment ce a făcut o ţară întreagă să piardă nopţile în căutarea Elodiei, de ce nu i-ar oferi acum iluzia bunăstării luînd de la bogaţi şi dînd la săraci?

 Ovidiu Nahoi este redactor-şef la Foreign Policy România.

Foto: Vasile Dorolți

HOR 0545 jpg
Bogați îngrijorați de propria sărăcie...
Acest Dosar vă prezintă fragmente din conferințele susținute în serile zilelor de 14, 15 și 16 septembrie, în Sala „Jean Monnet“ a Facultății de Studii Europene a UBB.
B  Glavan jpg
Drumul către sărăcie
Pe scurt: tot ceea ce subminează economisirea, investiţia înţeleaptă şi stimulentul muncii previne acumularea de capital şi ne duce pe drumul sărăciei.
A  Zahiu jpg
Venitul minim garantat: de la utopie la realitate
Tot ce avem în momentul de faţă ca schemă de asistență socială este ineficient, a generat un adevărat infern birocratic, de multe ori aceste programe sînt paravane pentru corupţie.
B  Voicu jpg
Sîntem încă săraci? România după 32 de ani
Concluzia a fost că, de fapt, nu te poţi raporta la „standardele societăţii”.
HOR 1291 jpg
Sărăcie, bogăție și judecată morală
Și iar întreb: ce ne facem cu tensiunea dintre teoria morală înaltă, care ne spune că valoarea morală nu depinde de condițiile materiale de viață, şi judecăţile morale implicite pe care le-am descris?
HOR 1452 jpg
„Care bogat se va mîntui?“ Libertatea ca sărăcie voluntară în Noul Testament
Creştinul trebuie să fie harnic, să-şi cîştige existenţa printr-o muncă onestă, să fie darnic şi solidar, dar să nu-şi facă griji pentru ziua de mîine. Aici apare încă un element definitoriu al relaţiei dintre paradigma creştină şi avuţia terestră.
p 21 foto C  Hord jpg
Globalizarea libertății
În fine, vreau să vă atrag atenția asupra acelor antiglobalişti care înţeleg globalizarea altfel, ca pe o globalizare politică. Ei vă vor vinde izolarea ca soluţie la problemă. Nu-i ascultaţi decît cu atenţie şi îngrijorare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială

Adevarul.ro

Vladimir Putin si Serghei Soigu la parada navala a Marinei ruse FOTO EPA-EFE
Se ascut cuțitele la Moscova. Șoigu ar putea cădea sub loviturile bucătarului lui Putin și ale sângerosului Kadîrov
În timp ce se pregătește să sărbătorească, vineri, 7 octombrie, cea de-a 70-a aniversare, Vladimir Putin ar trebui să înceapă să-și facă griji pentru continuarea domniei sale
Olaf Scholz FOTO EPA EFE jpg
Olaf Scholz, la prima reuniune a Comunității Politice Europene: Invazia rusă din Ucraina este inacceptabilă
Liderii care participă la prima reuniune a Comunităţii Politice Europene (CPE) consideră inacceptabilă invazia rusă din Ucraina, a declarat joi, la Praga, cancelarul german Olaf Scholz.
Razboi in Ucraina FOTO Ministerul ucrainean al Apărării jpg
Ucrainenii au recucerit 93 de localități din regiunea Harkov în timpul contraofensivei
Forțele armate ucrainene au avansat cu aproximativ 55 km în ultimele două săptămâni în contraofensiva lor în regiunea Harkov din nord-estul Ucrainei.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.