Murphy s-a mutat la bloc

Publicat în Dilema Veche nr. 422 din 15-21 martie 2012
Murphy s a mutat la bloc jpeg

Nimeni nu poate să trăiască sub clopot. Să tatoneze iluzia autoprotecţiei, da, dar nimic mai mult. Dacă refuzi vibraţia lumii, dacă te extragi din împestriţeala ei vocală, nu faci decît să curtezi autismul. Viaţa etanşeizată nu e viaţă, ci un erzaţ primejdios. Cine îşi astupă ochii, urechile şi sentimentele cu purfix dezvoltă hachiţe şi ciudăţenii de om bolnav. Stridenţa are hazul ei – sigur, cîtă vreme nu devine permanent-invazivă. Dezordinea cromatică, la fel. Zilele noastre nu se compun doar din pasteluri, foşnete şi murmur amoros. E nevoie de percuţia unui sunet care te face să tresari, de armonia barocă a zilei petrecute pe stradă sau în piaţă, de vuietul unei peluze sau de isteria psihedelică a unui public de concert. Viaţa fiecăruia dintre noi are un soundtrack greu de confundat şi imposibil de oprit. Cînd tace muzica involuntară din jurul nostru, tăcem şi noi.

Fireşte, cine are de emis pretenţii şi bombăneli poate să-i ceară sprijin lui Murphy, analist de nădejde în materie de contratimp şi de jocuri ale absurdului. Cînd sîntem sardonici şi nemulţumiţi, cînd vrem să ne astîmpărăm nervii prin teoretizări parodice, Murphy ne ţine isonul prin sute de omilii, amendamente, leme, observaţii, postulate, principii şi corolare. Înainte, cînd Murphy era un simplu observator suspendat deasupra lumii, constatările lui aveau o anume bruscheţe planetară („Inteligenţa artificială n-a cîştigat nici o luptă împotriva prostiei naturale“). Acum, cînd s-a cazat la bloc, într-un apartament ca atîtea altele dintr-un cartier aşijderea, panseurile lui par irigate cu borş. E aici un fel de obidă a locatarului frustrat, un soi de acreală a cetăţeanului care simte că viaţa îl nedreptăţeşte nepermiţîndu-i să rămînă ascuns într-o gogoaşă de confort. Ce-ar gîndi Murphy despre zgomote într-o cameră din Titan? Probabil că următoarele:

Telefonul fix îmi sună în aceeaşi secundă cu telefonul mobil.

Bătutul covoarelor începe întotdeauna cînd dorm.

Găurile în pereţi se dau cînd acord un interviu în direct prin telefon.

Interfonul vecinului se aude la mine în apartament mai tare decît la vecin.

Femeia care umblă pe tocuri stă în apartamentul de deasupra.

Gresia se schimbă duminică la şapte dimineaţa.

Sorinel Puştiul de alături se aude mai tare decît Deep Purple-ul meu.

Caloriferele încep să bolborosească la cinci minute după ce adorm.

Pisica miaună lîngă mine tocmai cînd mint pe cineva la telefonul mobil şi-i spun că nu sînt acasă.

După ultima petardă care-mi explodează în balcon mai vine una.

Ei, şi? La ce bun toate aceste fandoseli văicăreţe? Ar fi oare preferabil să trăim mereu cu sonorul dat pe mute? Nici vorbă, să nu fim ipocriţi. Coloana sonoră a vieţii e ca aerul şi ca apa. Mai ales că există atîtea zgomote şi sunete care atrag, calmează şi inspiră. Cine vrea să se mumifice şi să trăiască sub sigiliu n-are decît, dar e bine să afle că nu face decît să-şi peţească eşecul. Muzică dodecacofonică – ricanează trist florile de seră cînd aud bătătorul şi compresorul. Da, da, dar nu e numai asta. E şi ţesătura de apă a ploii care-ţi cade lîngă geamul deschis, e şi mierla care cîntă un capriciu de Sarasate, e şi balada rock care-ţi însoţeşte gîndurile pornite pe drumuri la care nu visai. Sînt toate acestea, plus alte o mie. Murphy rămîne un cîrcotaş cu umor, pe care e bine să-l laşi între patru pereţi cu mustăcirile lui. Un burghez luxemburghez calamburghez, nimic mai mult.

Prin urmare, cu urechile destupate şi cu ferestrele deschise. Aşa se trăieşte, aşa se respiră, aşa se degustă viaţa. Cu „Easter“ al lui Marillion, cu „Chasing Cars“ al lui Snow Patrol, cu „Going Home“ al lui Mark Knopfler, cu „On the Turning Away“ al lui Pink Floyd. Cu turbarea primăvăratică a vîntului, cu aplombul certăreţ al mahalagioaicelor, chiar şi cu insolenţa bolizilor tunaţi care despică liniştea nopţii. Michael Jackson a dormit o vreme într-un sarcofag de sticlă şi nu i-a ieşit pasienţa. E infinit mai bine să te laşi cotropit, sedus şi luat în stăpînire de valurile sunetelor. Surdina are felul ei parşiv de-a te asurzi mai mult decît asaltul decibelilor.

Radu Paraschivescu este scriitor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
O pisică gestantă a venit singură la ușa spitalului. Medicii veterinari au ajutat-o să nască VIDEO
Spitalul veterinar Arcadia Vet din Iași a avut parte de un eveniment neașteptat marți, 9 aprilie 2024. O pisică a venit la ușa așezământului medical, iar urmarea a uimit pe toată lumea.
image
Cum ar putea riposta Iranul la atacul israelian asupra consulatului său de la Damasc. Scenarii și implicații
Publicația The Conversation l-a consultat pe expertul în materie de securitate și fost oficial american în domeniul contraterorismului Javed Ali pentru a schița potențiale scenarii și implicații pentru Orientul Mijlociu al unui eventual atac iranian de represalii pe teritoriu israelian.
image
O adolescentă s-a dus la Urgențe cerând să i se facă un avort. Reacția ei după refuz a lăsat-o pe doctoriță în lacrimi
O elevă de 17 ani s-a prezentat la Urgența Spitalului Județean Suceava și a cerut să i se facă un avort. Refuzul doctoriței a dus la deznodământ neașteptat.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.