Mulțumește-te cu ce ai

Publicat în Dilema Veche nr. 826 din 19 decembrie 2019 - 2 ianuarie 2020
Comunismul se aplică din nou jpeg

Prin anii ’90, toate vacanțele în țări străine mi se păreau ceva de-a dreptul miraculos. Parcă primisem cadou posibilitatea de a vizita camera comorilor, pînă atunci interzisă de comuniști. Cînd am descoperit că putem merge și cu mașina, pe cont propriu, într-o țară ca Grecia, ni s-a părut culmea fericirii. Țin minte cum i-am cotrobăit timp de două săptămîni toate ungherele, cu mașina și cu cortul, plecînd din România cu doar 500 de dolari (pe vremea aia euro nu exista). Campam în campinguri care ni se păreau extrem de civilizate și mîncam lucruri ieftine de pe la supermarket-uri. Încă îmi amintesc o cină de lîngă Kalambaka, într-un camping în care ne instalaserăm cortul sub niște nuci. Adunaserăm nucile căzute pe jos și le-am fript pe o tăviță de aluminiu la flacăra micuței butelii de campanie. Cum aveam alături și o sticlă de vin roșu care, țin și astăzi minte, se numea Apelia, nu ne-a mai trebuit nimic altceva. Altădată, în aceeași excursie, într-un camping de pe malul mării, sub Olimp, într-o seară cu ploaie, stăteam sub streașina unui bungalow și mîncam dintr-o conservă de mazăre. Pe cer erau niște nori întunecoși și foarte joși, dar încă ceva din lumina zilei se întrevedea între ei și mare, ca într‑un tablou de Ruisdael.

Vreo trei ani mai tîrziu eram în Turcia, cu un Mercedes mare și comod. Părea că ni se schimbaseră standardele, dar mașina ne fusese împrumutată de cineva și noi eram aproape la fel de atenți la cheltuieli. Nu parcam niciodată în fața hotelului sau a localului pe care-l vizam, ferindu-ne să creăm așteptări nefondate din partea recepționerilor sau a chelnerilor. Cu toate astea ne simțeam grozav, liberi și într-o vacanță de-a dreptul perfectă. Ne‑am ales hotelul din Kușadasî la fața locului, fără rezervări anterioare prin vreo agenție sau prin Internet (care abia dacă începuse să funcționeze). Era dincolo de tot ce ne puteam închipui, o grădină a raiului cu leandri, măslini bătrîni, rodii și rîuleț interior, cu terenuri de tenis, mese de biliard și bolte de viță, cu viluțe separate risipite ici-colo, avînd tot confortul, cu piscină și plajă la mare rezervată, cu nisip. Aveam demipensiune, iar mesele de seară erau de-a dreptul fabuloase. Cînd turcii îți pun la bufetul suedez tot ce au ei mai bun, poți pur și simplu să mori. Decorul era și el de vis. De acolo, într-o zi am mers la Fethye și la Oludeniz, cu a sa incredibilă lagună albastră, unde am văzut pentru prima dată paturi cu baldachin instalate pe plajă. De pe munții stîncoși de deasupra zburau parapante cu turiști curajoși. O feerie. M-am gîndit atunci că mai mult nu se poate.

Am intrat într-un local din Fethye pe care scria „Yacht Club“. Pe atunci asta mi se părea o simplă etichetă, nu mă gîndeam neapărat că locul are ceva de-a face cu indivizii care făceau yachting. Înăuntru i-am ascultat pe niște nemți care vorbeau cu alții în engleză. Aveau pantaloni albi, fini și niște tricouri moi, de o calitate cum nu mai văzusem, beau o sticlă de whisky cum nu mai văzusem și povesteau că plecaseră în luna mai din Hamburg. Era septembrie și ei ajunseseră în estul Mediteranei mergînd, bineînțeles, pe mare, cu yachtul și vizitînd porturi din Marea Britanie, Spania, Franța, Italia etc. Peste tot trăseseră probabil la același gen de hotel cu eticheta  „Yacht Club“, unde noi abia dacă ne-am permis o cafea. Yachtmeni bogați a căror ambarcațiune era legată undeva la pontonul din apropiere, care dintre ele o fi fost nu știu, dar erau niște adevărate corăbii. Atunci m-a fulgerat gîndul că există idealuri și idealuri.

(apărut în Dilema veche, nr. 807, 8-14 august 2019)

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.