Mugurii ROexit de mîine - un viitor posibil al discursului antioccidental în România

Publicat în Dilema Veche nr. 821 din 14–20 noiembrie 2019
Mugurii ROexit de mîine   un viitor posibil al discursului antioccidental în România jpeg

În ultimii 80 de ani, ne-am obișnuit a crede că discursul antioccidental e monopolul extremei stîngi a politicii. Dar acesta e un clișeu, eronat. Eu am avut, în familia mea de olteni, simpatizanți legionari – și mulți dintre cei care citiți aceste rînduri i-ați avut, la rîndu-vă, în familiile voastre. Comunismul a fost o himeră plantată la noi din semințe străine. Dar legionarismul nu ne-a fost impus de Mussolini sau de Hitler, ci a fost un produs himeric autohton, al unei/unor generații de români – distilînd naționalism, antisemitism, ultraortodoxie, cultul forței și al morții, plus o serie de complexe identitare etc.

Amenințarea viitoare nu e neocomunismul -  ci neolegionarismul

După 1990, în discursul nostru public se observă două fenomene: i) spălarea la față a legionarismului și ii) confuzia doctrinară stînga-dreapta. Să le luăm pe rînd:

i) Noi am cerut foștilor comuniști să‑și facă spovedania, ne-am dorit un „proces al comunismului“ ca la Nürnberg, ba încă unii (precum eu, ca senator liberal de Timiș) ne-am imaginat că o lege a lustrației ne va scăpa de ex-comuniști. În timp ce „antiiliescienii“ strigam, în Piața Universității ’90, „Jos neocomunismul!“ etc., de fapt, „neocomuniștii“ întorseseră tacit haina, construiau fără remușcări capitalismul lor și urmau să dea și prima generație de milionari în dolari.

În paralel, după 1990, judecarea la rece a legionarismului a rămas în ceață, cu excepția cărților unor istorici – texte și opinii care au fost depășite cantitativ, în timp, de memorialistica legionară și de o întreagă literatură laudativ-nostalgic-prolegionară, care azi alimentează un filon ce apare unde te aștepți mai puțin. Altfel spus, eșecul utopiei comuniste pare a fi produs la noi un fel de spălare la față a utopiei legionare.

E adevărat că unii legionari s-au opus comunismului după 1945 – dar rămîne de discutat dacă aceasta face din ei niște democrați! În Europa, mulți comuniști, după 1933, i s-au opus lui Hitler – dar, oare, aceasta face din comunism o ideologie benefică? Nu cred. Cît privește suferința legionarilor din închisorile comuniste, le fel, lucrurile sînt nuanțate: nu comuniștii au început arestarea legionarilor, ci Carol al II-lea și Ion Antonescu, pentru că vedeau în ei o tulburare a ordinii în stat. Oricum ai face numărătoarea, e clar că nu toți legionarii au fost martiri (ba unii au intrat printre primii în PCR…), după cum nu toți martirii închisorilor au fost legionari – și e de bun-simț să acceptăm că, în marele număr al românilor trecuți prin închisorile politice comuniste, legionarii au fost minoritari.

Așadar, nu știu cîte spovedanii ale ex-comuniștilor am avut după 1990; dar, atenție, nici ex-legionari care să-și facă mea culpa n-am avut!

Acest filon prolegionar, care are la noi tradiție, va putea genera, în deceniul următor, viitorul discurs anti-Occident. Și aici introduc al doilea fenomen amintit mai sus:

ii) În România de azi (ca și în Europa, pare-se), granițele dintre dreapta și stînga sînt fluide. Mai e socialismul de stînga? Mai e liberalismul de dreapta? Aceste partide sînt creații de secol XIX – ce anume le-ar garanta supraviețuirea în secolul XXI? Mai avem azi burghezie? Mai avem proletariat? Azi, un sindicat din București scoate în stradă cel mult sute sau mii de oameni; în schimb, cîteva mesaje pe rețele sociale au scos sute de mii de suflete, de pe o zi pe alta. Această realitate va modifica politica de mîine – și în bine, și în rău.

Particularismul României este că, la noi, confuzia „stînga“/„dreapta“ a început devreme: în ideologia lui Ceaușescu găsești o serie clară de teme mai curînd legionare decît socialiste; nu voi detalia acum, subiectul aici fiind altul. Iar pentru cine analizează politica românească de după 1990, surprizele-s nenumărate. Partidele „de dreapta“ au fost adesea pro-inclusive și pro-minorități (de la integrarea politică a maghiarilor pînă la toleranța față de mișcarea gay etc.), în timp de partidele „de stînga“ au fost conexe discursului naționalist sau tradiționalismului conservator („Mîndri că sîntem români“ la alegerile europene din 2014, „referendumul pentru familie“ din 2018 etc.).

Teme ale discursului antioccidental

Pe fondul acestei granițe confuze dintre „stînga“ și „dreapta“, măcar două consecințe sînt de așteptat: a) pe măsură ce doctrinele mainstream (liberalism vs. socialism) devin laxe, se vor dezvolta extremele lor; și b) în viitorul deceniu, mulți români vor migra spre politica de nișă: ecologismul practicant, poate chiar un anarhism ecologic, o nișă protehnologică și alta antitehnologică, un ultraliberalism militant, o stîngă ecologico-anticapitalisto-anarhică etc. În acest peisaj, șansele unui neocomunism mi se par slabe (în lipsa tradiției și a unor sponsori externi); dar șansele unui curent neolegionar mi se par reale – pentru că avem și tradiția și există și partide suveraniste/antieuropene (în UE) sau chiar țări (adversare ale UE) care au motive să încurajeze apariția unei extreme-dreapta anti-UE (și) la noi.

Drept care vă propun să urmăriți teme, azi, încă nesistematizate, dar care ar putea deveni în următorii ani platforme politice: dacismul și rețeaua lui – v. ideea „ocupației romane în Dacia“ (sintagmă deloc inocentă, ce vrea să înlocuiască „cucerirea romană a Daciei“) sau ideea contestării numelui de România și a propunerii alternativei Dacia (nu rîdeți; spre sfîrșitul secolului al XVIII-lea, țarina rusă Ecaterina a II‑a nutrea așa-numitul „proiect grecesc“, prin care Rusia urma să recucerească Constantinopolul, iar, în drum, Basarabia, Moldova și Muntenia urmau să fie unite într-un regat pe nume Dacia – condus, bineînțeles, de un principe rus).

O altă temă viitoare va fi (ea e sugerată deja) „incapacitatea“ Occidentului de a se opune presupuselor agende pro-imigrație sau pro-LGBT. Azi, în România, tema „dominației LGBT“ e abia în mugure (deocamdată, un caz Caracal e mai suculent – și a dat un candidat la președinție!), iar tema imigrației n-a prea prins – pentru că la noi mai mult se pleacă decît se vine. Dar, cum cred că Europa n-a trăit decît prologul acestei povești a imigrației viitoare, aceasta va deveni inevitabil și o temă a eventualei extreme neolegionare.

Clișeul că România ar fi o „colonie“ a UE și/sau a Occidentului e deja banal în unele medii și, cu un sprijin din afară (!), el va fi politizat ușor. După orice statistică de bun-simț, e evident că România a avut preponderent de cîștigat din integrarea euro-atlantică; totuși, oamenii nu se hrănesc cu statistici și e clar că orice societate normală are procentul ei de nemulțumiți. Dacă ar fi să-mi imaginez o viitoare canalizare politică a acestor nemulțumiți, aș spune că e mai probabil ca ea să vină de la extrema dreaptă – nu de la cea stîngă, pentru că (istoria ne arată) extrema stîngă la noi, de fapt, vorbește des cu graiul extremei drepte (v. cazul Ceaușescu).

În 2014, un minoritar (etnic și religios) a devenit președintele României; cred că a fost un lucru benefic imaginii și istoriei țării. Ei bine, surprinzător sau nu, atacurile cu apropo etnic la adresa acestuia („german – gazare“ etc., în vara anului 2018) au venit de la lideri/lidere ai presupusei „stîngi“ – ceea ce mă face să cred că încă rămîne de dorit (re)construcția unei autentice stîngi autohtone. România, după 1946, nu a mai avut o stîngă socialistă de tip european – pentru sănătatea statului, ar fi cazul să apară una (deși, da, ideea de stînga în Europa e ea însăși în discuție…).

Ei bine, toate acestea – dacismul virulent, „impotența/impuritatea Occidentului“, România- „colonie“, „martiriul lui Antonescu“, „complotul agenților lui Soros“, „complotul neo-marxiștilor“, eventualitatea ROexit etc. – sînt, de fapt, teme antioccidentale și anti-UE. În funcție de evoluția viitoare a relațiilor dintre SUA și Uniunea Europeană, neolegionarii noștri vor ataca preponderent UE – dar agenda lor finală, fiind antioccidentală, va fi implicit și antiamericană. Pentru unii neolegionari, complicitatea cu orice autocrație creștină din vecinătate va fi mai importantă decît orice angajament euro-atlantic – iar prin aceasta ei își vor imagina că apără puritatea Europei.

Testul turnesol: Biserica Ortodoxă Română

Antecedente din Istorie mă fac să cred că Biserica Ortodoxă Română și ideile ce o vor domina în viitorul previzibil vor fi o autentică hîrtie turnesol pentru societatea românească.

În decadele următoare, BOR va fi scena unei confruntări mereu actualizate între trei orientări cu tradiție: 1) una va fi orientarea paneuropeană și pro-occidentală, care a dominat BOR, la nivel oficial, după 1919 (cu pauze, dată fiind geopolitica…); 2) a doua va fi ortodoxismul prolegionar, acea tradiție care, în anii ’30, a făcut ca tineri brilianți din mediul nostru să creadă în Căpitanul Codreanu, în armata lui de arhangheli și în utopia lor totalitară; 3) iar a treia este orientarea filorusă, clară în biserică pînă spre finele secolului al XIX-lea și remanentă după aceea (atenție: filorusă, nu filocomunistă!). Actualul Patriarh, în lectura mea, ține de prima orientare. În viitorul previzibil, Patriarhia României va naviga între Scylla presiunilor filoruse și Charybda remanențelor legionare – orizontul fiind, în tot acest timp, malul vest-european spre care BOR a tins în ultimul secol. Fișa de temperatură în acest traseu (sau una dintre ele) va fi relația dintre ortodocșii și greco-catolicii români.

Doar o speculație

Tot ce am scris mai sus e o speculație despre un viitor posibil, nicidecum cert. Aceste rînduri sînt propuse în nume personal – ele nu implică nici una dintre instituțiile cu care pot fi asociat. Cum se mai întîmplă în cazul predicțiilor – ne spune mitologicul caz al Cassandrei –, uneori ne dorim să nu se îndeplinească. Este și cazul meu, aici.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.