Minor. Sol Minor

Publicat în Dilema Veche nr. 336 din 22-28 iulie 2010
Minor  Sol Minor  jpeg

Datorită părinţilor, dar şi anturajului, am crescut într-un ecumenism cultural fără limite. Nici măcar pentru o clipă n-am întrezărit vreo contradicţie, concurenţă sau nepotrivire de caracter între Pink Floyd şi Mozart, între Rembrandt şi Andy Warhol, între Zboară cocorii şi Blow Up. Evident, o melodie sau alta putea să placă sau nu oricăruia dintre noi, dar nu din cauza apartenenţei la un gen, specie, stil.

Pe la 13 ani am făcut un crush pentru Cireşarii lui Constantin Chiriţă – carte pentru copii şi tineri rămasă fără termen de comparaţie în literatura română pînă azi, o jumătate de secol după ce-a fost scrisă. Am citit fiecare volum de vreo douăzeci de ori, poate treizeci chiar, din scoarţă-n scoarţă. Unul dintre ele l-am recitit ultima oară acum cîteva luni. Atunci, în adolescenţă, după Cireşarii a urmat Estetica lui Benedetto Croce. Nu era o încercare de compensare, nici vreun teribilism. Pur şi simplu mi-o recomandase un prieten şi în gaşca noastră se dezbătea tema. Aşa mergeau lucrurile.

Am rămas cu gura căscată atunci cînd am înţeles că, pentru unii, ar exista genuri literare minore şi majore. Era cam în aceeaşi perioadă în care începeam să aflu, stupefiat, că pentru unii ar avea vreo importanţă etnia. În anturajul meu, subiectul nu exista. Cum nu exista cel al stării materiale sau al poziţiei sociale. Habar n-aveam cît cîştigă tata – nici părinţii altora (ştiam în schimb multe preţuri, căci eram trimis la cumpărături). Tatăl unei prietene era consul la Madrid. Era o informaţie cu exact aceeaşi greutate ca aceea că e brunet.

Horribile dictu

La vremea respectivă descoperisem deja SF-ul, pe toate căile, de la Nebuloasa din Andromeda la Asimov, dar şi uitatul Camil Baciu (Revolta creierelor); umorul – de la Zoşcenko, Ilf şi Petrov la Jerome şi Allais, dar şi Karinthy Frigyes; în fine, genul poliţist – de la Agatha Christie la Raymond Chandler. Cum ar fi putut vreunul dintre aceştia să reprezinte ceva minor!?

Ceva mai tîrziu am dat peste Carrie a lui Stephen King. Au trecut de atunci destui ani şi am citit destule cărţi de King ca să pot spune cu certitudine că aversiunea şi chiar dispreţul faţă de el au drept singure explicaţii invidia, dar şi incapacitatea de a înţelege că o carte e şi un produs, deci, ca oricare alt produs, are nevoie de marketing. Ironic, refuzul unora de a accepta că nu există nici o contradicţie între valoare şi succes n-a făcut decît să sporească succesul lui King.

Nota bene: între valoare şi succes nu există o contradicţie, dar nici o altă relaţie. Valoarea nu implică succesul, dar nici insuccesul nu probează valoarea!

Stephen King a scris cărţi foarte bune (Carrie), potrivite (Povestea lui Lisey, care nu e horror), slăbuţe (Mobilul) şi, poate, unele jenante. Aş zice că e valabil pentru aproape orice scriitor. Dacă vreţi să ne prostim de tot, putem să stabilim criteriul procentual: cît la sută dintre cărţile unui autor sînt bune. Dar poate ar trebui să calculăm nu la volume (unde Margaret Mitchell, Giuseppe Tomasi di Lampedusa şi Axel Munthe ar cîştiga de departe, un şut – un gol), ci la pagini. Sau mai bine la fraze, nu?

Unul dintre cele mai simple lucruri este să pui etichete. Spui „horror“, ridici din umeri sau strîmbi din nas şi, gata, nu mai e nimic de adăugat. Dar e o mică problemă: şi Abatorul numărul 5 al lui Kurt Vonnegut poate fi încadrat la horror, nu?

Necitit, deci genial

În realitate, există cărţi bune şi cărţi proaste în toate genurile – dacă împărţirea în genuri, stiluri, curente, specii are, de la început, vreo relevanţă axiologică.

Un caz simpatic este cel al literaturii cu temă sexuală. Amatorii de categorisiri ar fi expediat de mult la coşul de gunoi şi acest „gen“ – mai ales că o parte din literatura contemporană pare să le dea dreptate – dacă, fir-ar să fie, n-ar exista cărţi excepţionale, cu tentă sexuală, de cîteva sute de ani încoace.

Un alt caz drăguţ este cel al romanelor de tip telenovelistic. Zici telenovelă-n scris – zici Danielle Steel şi Sandra Brown. Dar Arthur Hailey? Roţi sau Mînuitorii de bani nu sînt cumva din acelaşi gen? Doar că de mult mai bună calitate.

Însă e şi mai şi! Nu numai că nu există genuri care să genereze doar producţii de doi lei, dar nici unele care să asigure valoarea. S-au scris şi s-au tipărit volume mediocre, submediocre sau inepte în orice gen şi în orice curent literar.

În paranteză fie spus, în muzică lucrurile sînt şi mai complicate, căci s-ar putea ridica la un moment dat problema dacă nu cumva o bucată scrisă într-o cheie minoră nu e mai puţin frecventabilă decît una compusă în cheie majoră...

El major  şi ea minoră...

În fine, dacă există totuşi vreo subspecie literară minoră prin toate părţile ei, întrebarea firească ar fi cum ajunge, biata, la majorat, să-şi cîştige toate drepturile cetăţeneşti? Şi, pe de altă parte, ce se-ntîmplă dacă vine de se-ntîlneşte un gen serios cu o literatură din asta, ne-nvăţată? Probabil păţesc ca-n Topîrceanu (poet minor şi el, pentru mulţi, by the way): „Şi-ntr-o fină discordanţă / Cu priveliştea sonoră, / Merg aşa, cam la distanţă, / El major şi ea minoră...“ 

Tudor Călin Zarojanu este jurnalist.

marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.
index jpeg 8 webp
Părinți la judecată
Totdeauna au existat dezacorduri între părinți și copii; ar fi ciudată o lume în care să nu existe acest tip de neînțelegeri!
p 13 sus Universitatea Babes Bolyai WC jpg
Aș fi fost o exigentă profă de mate
Se spune despre anumite telefoane care îți schimbă viața că ții minte cu precizie detaliile momentului în care te-au găsit.
index jpeg 5 webp
Cîteva ocazii
Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?
p 14 986 t blocat in propriul film jpg
Blocat în propriul film
Ajung acasă și deschid calculatorul, scriind Andrei Cătălin Băleanu.
Rue Campo Formio   Paris XIII (FR75)   2021 06 29   1 jpg
Oameni ca mine
Mai toate amintirile se mătuiesc fără să se șteargă, chiar dacă știu că odată au fost bune.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîne iubirea
„Koi no yokan” este un termen folosit pentru a desemna un fel de „premoniție a iubirii”.
985 t 10 Ilustratie de Jules Perahim jpg
„Și nu mă înșel în privința asta”
Un obiect manufacturat rătăcit în montura metalică a unei cărți

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.