Micro-regimul discursului totalitar

Publicat în Dilema Veche nr. 345 din 23 - 29 septembrie 2010
Micro regimul discursului totalitar jpeg

Critica e un act politic. E, astăzi, o acţiune publică de igienizare a societăţii sau de manipulare a ei. 

Cronica de teatru în perioada comunistă funcţiona pe două paliere de semnificare a realităţii teatrale. Era o cronică de înregimentare faţă de sistem sau o cronică de rezistenţă faţă de imperativele culturii oficiale. Cronica îşi epuiza valenţa critică şi ajungea să-şi mistifice rolul în comunitatea discursurilor publice. Se instituia astfel o solidaritate de panică, o logică a emoţionalităţii încorsetate, bazate pe răul comunitar pe care un spectacol l-ar fi putut face luminosului regim. „Regimul“ amputa funcţia salubrizantă a oricărui act critic, solicita analize pe linie şi încerca să instrumentalizeze spectacolul, ca să-l transforme în pericol naţional. Spectacolul era torturat etic şi amendat estetic dacă îndrăznea să fie centru de putere într-un regim de unică putere care-şi veghea contracandidaţii la discurs. Orice cuvînt multiplu semantizat, orice ambiguitate a topicii gestuale, orice radicalitate de subtext era decapitată. Orice virtuală nuanţare era sinucigaşă într-un cîmp de discurs minat, care privilegia tunelul retoric oficial. 

Cronica de teatru în organul oficial de partid – Scînteia, care executa abaterile ideologice grave – contabiliza gradul de periculozitate lexicală şi de deviaţie atitudinală. În spectacolul de teatru, cuvintele erau bombe care trebuiau dezamorsate la timp, iar în spectacol de dans, mişcarea instituia un cod cinetic subscris normelor de percepţie înşurubate de sistem. 

Tot ce ţinea de un spaţiu al autorităţii reprezentărilor lingvistice sau vizuale era sub control. Cuvîntul trebuia să se supună. Mişcarea trebuia să se plieze pe o scenă supravegheată de ochiul directivelor. Nu puteai dansa cu picioarele goale pentru că era un semn de sărăcie pe care prosperitatea naţională nu o putea îngădui. Nu puteai dansa cu spatele pentru că era o sfidare flagrantă faţă de conducătorul iubit şi nu puteai îngenunchea pe scenă decît dacă elogiai partidul. Abaterile de la codul de reprezentare recognoscibil şi acceptabil erau privite drept acte de delincvenţă ideologică, pedepsite cu interdicţia. Spectacolul se sfîrşea uneori înainte de-a începe, dar continua deseori să supravieţuiască în conştiinţa publică. 

Cazul spectacolului Revizorul (regia Lucian Pintilie, Teatrul „Bulandra“, Bucureşti, 1972) este unul dintre exemplele notorii. Un spectacol devenea manifest politic, cu o conştiinţă acută a necesităţii de a submina retorica unui sistem care crea comunităţi de teroare şi insule de suspiciune. Un spectacol se legitima prin rapel la un cotidian crîncen şi prin gesturi care stabileau un pact de complicitate tacită cu domeniul de influenţă autoritară (primirea lui Hlestakov cu pîine şi sare). Şi pentru că autoritatea avea orgoliul singularităţii şi nu permitea poziţionarea critică faţă de mecanismele ei de cenzură, reprezentaţia din 30 septembrie 1972 a fost interzisă, lui Lucian Pintilie i s-a interzis să mai monteze spectacole în România, iar Liviu Ciulei, directorul Teatrului „Bulandra“, a fost imediat destituit pentru că a apărat spectacolul. În ziarul Scînteia, care nu publicase nici o cronică despre spectacol, a apărut un comunicat al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste: „Un mare număr de spectatori s-au adresat Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste exprimînd protestul şi nemulţumirea faţă de cum a fost pusă în scenă, la Teatrul «Lucia Sturdza Bulandra», piesa Revizorul de N.V. Gogol. Montarea şi adaptarea piesei denaturează opera marelui dramaturg, atitudine incompatibilă cu rolul teatrului românesc – tribună a reprezentării autentice a valorilor culturii naţionale şi universale. Biroul Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste a hotărît suspendarea spectacolului şi interzicerea de a fi reprezentat pe vreo altă scenă din ţară într-o asemenea adaptare şi va lua măsuri pentru ca astfel de manifestări să nu mai aibă loc în viaţa culturală din România.’’ (Scînteia, 30 septembrie 1972) 

Cronicile care apăruseră în România literară – semnate de Matei Călinescu, Lucian Raicu şi Ana Blandiana – defineau o atitudine solidară care încerca să se opună cenzurării previzibile a spectacolului. Analiza competentă era un regim de discurs perdant în faţa mistificării oficiale, retoric drapate în reacţie democratică a publicului. 

Actul critic ar trebui să poată genera o criză a discursului oficial. Critic şi criză au etimologie comună în krinein – „a separa, a judeca, a decide“. Prin extrapolare, criticul este cel care produce o criză în sistem, cel care pune întrebări incomode şi articulează dileme explozive. „Banalitatea este sinistră, imbecilitatea aparent inofensivă ia proporţii apocaliptice, platitudinea ridică un mare semn de întrebare asupra viitorului omului noi. Iată de ce, de la Revizorul lui Pintilie – scria Lucian Raicu în România literară în 1972 – nu plecăm satisfăcuţi, ci îngrijoraţi, îngînduraţi.“ 

Îngrijorarea e semnul unei slăbiciuni pe care macroregimul discursului politic nu i-o permite microregimului discursului critic. A fi îngrijorat e un lux intolerabil într-un sistem care te vrea parte din spectacolul adulării de stadion. 

În perioada comunistă, se poate vorbi despre cronica oficială de idiotizare şi despre o cronică autentică de lucidizare, cu spaţii de manifestare fragile. 

Despre totalitarismul cronicii de careu, care funcţiona într-un regim punitiv al punerii publice la punct şi la index. 

Mihaela Michailov este critic de teatru şi dramaturg.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

shutterstock 551226070 jpg
Masa de Paște pe gustul tuturor! Iată câteva idei delicioase pentru o masă complet tradițională pascală
Iată o selecție delicioasă de rețete pentru masa de Paște. De la aperitive simple, până la supe și fripturi savuroase, sunt ideale pentru sărbători pascale alături de cei dragi!
universitate franta Aix Marseille FOTO Instagram
Exodul academicienilor din SUA. Sute de cercetători au aplicat la o universitate din Franța care le oferă „azil științific”
Aproape 300 de cercetători au aplicat la o universitate din Franța care s-a oferit să primească academicieni din SUA afectați de represiunea guvernului american asupra mediului academic.
image png
Ecologiștii trag un semnal de alarmă dur. Turiștii distrug cel mai vizitat parc național din Europa.
Parcul Național Teide atrage anual aproximativ trei milioane de vizitatori, fiind cel mai vizitat parc național din Europa. Deși acest aflux contribuie la economia locală, el pune o presiune considerabilă asupra mediului.
ciorba de miel jpg
Ciorbă de miel cu leuștean, preparatul care nu trebuie să-ți lipsească de pe masa de Paște. Rețetă veche de 100 de ani
Dincolo de cozonaci și friptura fragedă de miel, ciorba de miel cu leuștean rămâne un simbol al bucătăriei românești pascale, o rețetă cu origini adânc înrădăcinate în tradițiile rurale, transmisă din generație în generație.
image png
Patru morți și o persoană grav rănită după prăbușirea unei telecabine în Italia. Cine sunt victimele de pe muntele Faito
Un grav accident a avut loc joi, în jurul orei 15:00, în apropiere de Castellammare di Stabia, în provincia Napoli.
foc avion united airlines foto x
Panică la bordul unui avion United Airlines, după ce unul dintre motoare a luat foc în zbor: „Mami, mi-e frică!”
Momentul de groază a fost surprins de unul dintre pasageri, care a filmat flăcările uriașe izbucnite în timpul zborului, dar și reacțiile speriate ale pasagerilor.
Bernadette Szocs   FOTO Facebook FRTM jpg
Bătrân la urnele de vot Foto Arhiva Adevărul
De la KGB la TikTok: vechile metode ale propagandei ruse în era digitală
La fiecare campanie electorală, în special atunci când miza este funcția prezidențială, sau mai ales atunci, societatea românească este expusă la o presiune informațională uriașă.
image png
Un băiat a fost de echipe de intervenție, după ce a căzut cu bicicleta pe un traseu montan din Baia Mare. Copilul are mai multe traumatisme
Un băiat de 14 ani a fost salvat de echipajele de intervenție, după ce a suferit un accident pe un traseu montan din apropierea municipiului Baia Mare