Meseria de muşteriu

Publicat în Dilema Veche nr. 475 din 21-27 martie 2013
Meseria de muşteriu jpeg

„Muncă, luptă, călărie,
Jocuri, umblete pe jos,
Mă-ntăreau cu veselie
Şi-mi dau învederat folos.

De-amănunt privind natura,
Planeţi, răsărit, apus
Stam gîndind: Aşa făptura
Cine-or fi-nvîrtind de sus?“

(Iancu Văcărescu)

Clar: am de toate aici, în mahalaua mea, ce-mi pasă mie de restul lumii? Şi chiar în mahalaua mea am. De stau, pînă-n Războiul cel mare, în Lipscani, buricul Ţărilor Româneşti şi, apoi, al României Mari.

Brutari, simigii, cofetari, zăbunari, şalvaragii, blănari, işlicari, şelari, ceaprăzari, cavafi, zarafi, mărchitani, tabaci, covaci, cuiunigii, ceaprazari, lumînărari, cojocari groşi şi subţiri, plăpumari, cizmari, pantofari, fierari, căciulari, dogari, işlicari, lemnari, dulgheri, pietrari, rotari, tîmplari, olari, coşari, cărămidari, rachieri, boiangii, mindirigii, abagii, cusători, sculptori de marmură, curăţitori de haine, argintari, frizeri, poleitori, giuvaergii, ceasornicari, săpători, strungari, vopsitori, lampagii, hăinari, clopotari, pălărieri, mănuşari, clavierişti, legători de cărţi, curelari, pitari, plăcintari, jimblari, birjari, muzicanţi, ambulanţi.

Meşteşugărie şi negustorie. De-a valma. Vreai să cumperi? Poftim. Vreai să cîrpeşti? Cin’ te-mpiedică? Nu umbli teleleu din mahala în mahala. Lumea asta, pînă-n 1847 (Focul cel Mare), era şi mai mică. Ca să nu o rătăceşti, era mititică. Cît un han. Şi erau, în Lipscani, hanuri peste hanuri. Uite cum au rămas în veac: Hanul lui Manuc (1808, în Piaţa Sf. Anton), Pasajul Villacrosse-Macca (fostul han, numit după proprietarii succesivi – Cîmpineanu-Serafim-Villacrosse – ridicat de dinainte de 1821), Hanul cu Tei (1833, între Lipscani şi Blănari). Aşa erau hanurile în Lipscani. Loc de depozitat marfa (în beci), loc de prăvălie (la parter), loc de dormit (la etaj).

Sufletul

Mai-marii politici se ceartă, moda vine şi trece, omul rămîne aici, cu viaţa ce i s-a dat: naştere, botez, dragoste, moarte, tinereţe, bătrîneţe, plăcere, dor, poftă, sănătate, boală, bani, sărăcie, asfinţit, răsărit, frică, curaj. Domnitori. Dumnezeu. Tu. Tu-ţi vezi de lacrima ta.

De menirea ta sub cer: viaţa într-un bazar, unde tu, un nebun, vinzi ceea ce alt nebun caută şi cumpără. Aşteptarea cu ce ţi-o umpli? Caraghiosul, neobişnuitul – e normalitate. Senzaţiile extreme şi întîmplările extreme le trăieşti mediocru, că doar eşti mereu atent să salvezi ce-i al tău. Legea e tocmeală. Inovaţia – fandoseală. Harnic pe „interes“ imediat. Mulţumit şi cu cîştig, cum o da Dumnezeu, înjurînd de dumnezei cînd muşteriul nu vine ori este hain. N-ai de ce ieşi cu mintea din mahalaua ta. Să nu te înveţe nimeni, nimic. Ştii tu mai bine! Lecţii iei doar de la ăl care dă lovitura. Te aventurezi, de ştii bine ce faci.

Uşor de bucurat cu basme, poveşti, mitologii, căci asta te ajută să-ţi plîngi soarta şi năravurile lumii în care trăieşti. Frustrat, că rezolvările – de vin – vin mai tîrziu decît viaţa lui. Plin de patimi şi de gînduri apăsătoare.

Filozofia ta e de rîs, dar „nu doare“, păi, cum? Ai tu ac de cojocul celor ce rîd: hazul de necaz.

Unde? La un chef – la crîşmă, la berărie, la cafenelele ce-s sacre – şi unde vorbăria îţi dă euforia. Bîrfeşti şi cleveteşti. Lumea ta e doar a banului şi a cuvîntului.

Nu, nu eşti blajin. Îţi vin şi ţie năbădăile, că nu se poate altfel. Te scot alea-alea din ţîţîni. Şi pe cine te răzbuni? Păi, pe cine, pe ucenic. Că lui îi laşi meşteşugul. El ţi-e fiu ori rudă de la ţară. Lui îi laşi meseria, nu se supără că-i tragi o palmă. De ce? Că nu ţi-a venit cleiul de oase de la Monteoru, ori că nemţii cu coadă vor să dea foc Bucureştilor.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.