Mai presus de toate, tandrețea

Publicat în Dilema Veche nr. 384 din 23 - 29 iunie 2011
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu. Sentimentele nu sînt fenomene de oboseală, ca să-i răspund bietului Faber al lui Frisch. Şi dacă mi-am permis lipsa asta de delicateţe, îmi dă mîna să spun acum orice. Să răspund la orice întrebare. Cu atît mai mult uneia care te aşază pe gînduri.  Ce ne mai emoţionează? 

Recent, am suferit o depresie, n-o să intru în amănunte. Una fără de care n-aş fi putut să înţeleg niciodată ce se întîmplă în creierul agonic al unui depresiv. În care mă emoţiona şi clanţa de la uşă. Pînă la leşin. Într-un mod complet diferit de emoţia binefăcătoare din extazul celui care preţuieşte viaţa şi care e profund recunoscător pentru că e viu. Dar nu e locul şi nici timpul să vorbesc despre emoţiile patologice. Ci despre cele vii, care ţin de aproape toţi oamenii. Spun aproape, pentru că eu îmi petrec 90% din timp printre copii autişti.  

Pe mine mă emoţionează îngrijorarea. Îngrijorarea lui Şt. care mi-a trimis Bezna vizibilă a lui Styron, sperînd să mă vindece definitiv de depresie şi-apoi mi-a spus că reacţia mea post-lectură a fost sadică. Tandreţea cuiva al cărui nume am să-l trec mereu sub tăcere pentru că e sinonim cu liniştea şi care mi-a spus acum 15 minute că atacurile de panică sînt, de fapt, orgasme anxioase (manifestîndu-se exclusiv şi concomitent în ambii genunchi ai atacatului). Prietenia lui Liviu care notează într-un carneţel cu coperţi negre tot, absolut tot ce spune băieţelul meu autist de 6 ani (Dudu) – care vorbeşte acum, după 15.000 de ore de terapie cognitiv-comportamentală dovedită de firele de păr alb care se ivesc tot mai des printre firele lui de păr auriu-strălucitor. Mă emoţionează poetul Mircea Ivănescu şi multe (dar nu destule cărţi). Apoi, nenorocitele de vorbe pe care, în locul în care eu îmi petrec cea mai mare parte a timpului, le smulgem cu greu de la cei care trăiesc printre – o, cît de departe de noi: „Uite-l pe mama! Ţine-mă în braţe, nu mă vărsa pe jos! Nu mai fă verticale! Fă orizontal!“ (n. mea – riduri de expresie). Andra este băiat. A! E! I! O!, orice vocală sau consoană care ţîşneşte mai devreme sau mai tîrziu prin buzele cusute parcă ale unui copil cu autism, din centrul pe care l-am înfiinţat. Mă emoţionează Dan Daniel Dănuţ şi Mara. Norişorii roz. Tandreţea. Fiica mea care umblă pe vîrfuri în unele dimineţi ca să nu mă trezească. Dudu extraterestrul care mi-a spus cu mîna pe inimă că o să-mi schimbe pampers-ul cînd va avea 20 de ani, iar eu doar cîteva luni. Caii albi şi paturile obosite… cealaltă Ana, prietena mea, care mă face să mănînc din respect pentru obstinaţia cu care îmi aminteşte că trăiesc. Determinarea fanatică a lui MMH mă emoţionează din două în două cafele, iar ocaziile în care John leagă mai mult de 20 de cuvinte, încă şi mai şi. (John, am lipit un poem de-al tău pe dulap!) 

Totuşi, sînt o fiinţă greu de emoţionat. Fac parte din categoria autiştilor cărora emoţiile li se predau pe cartonaşe laminate cam aşa:

Terapeut – Arată fericit! 
Copil – …(arată singurul cartonaş de pe masă)
T. – Bravooooo, ai arătat fericit!
T. – Cum e băiatul?
C. – …Fffferist.
T. – Nu! Cum e băiatul? Fe-ri…
C. – Feeeee… feri... ferigă 
T. – Nu! Arată fericit! 
C. – …(arată singurul cartonaş de pe masă) 
T. – Bine! Fericit! Cum e băiatul? 
C. – Cum e băiatul? 

Discriminarea între emoţii vine cîteva zeci de ore de repetiţie mai tîrziu. Şi vine doar în cazurile fericite.
Terapeut: Cum eşti tu?
Copil: Bucuros!
T. – Bravo. Eşti bucuros! De ce eşti bucuros? 
C. – Pentru că am colţurile gurii în sus… 

Şi tot aşa. Nu de mult, fetiţa mea a scris pentru un blog de psihologie o poveste terapeutică, cu titlul „Liza şi ura faţă de sine“. După cîteva zile, Dudu (azi-mîine 7 ani, autist, pianist) şi-a exprimat, la rîndul lui, dorinţa de a scrie o poveste, dorinţă întîmpinată cu entuziasm. Titlul? „Liza şi ura merg la mol“… 

Mă emoţionează, deci, inocenţa lumii lor şi adevărurile involuntare, trăite pur şi simplu, cu care ei, micii extratereştri, se balansează spre lumea noastră: unele sentimente nu trebuie înţelese. N-ar trebui nici trăite. Ca să închei, mă emoţionează „Marşul funebru“ al lui Chopin, şi mai presus de toate tandreţea. Oricînd, acest  poem: 

„ieu nu pot să vorbesc / ieu nu ştiu să scriu / m-au făcut fără / fără faţă mi-au zis / ca să stai mereu cu / spatele cu spatele / la lume aşa au zis cu spatele la lume / vei sta / da au zis că pot cu inima / cu inima vorbesc ieu acum / inima / este singura / ia e singura pe care o am / de mic am inima / am desenat-o cu carioca / carioca mea neagră / i-am făcut braţe aşa mari / deschise la inima mea / i-am făcut o gură mare / fru / frumoasă / aşa putea ia zice orice dar pînă a ştiut ia să vorbească / a trecut vreme / şi am auzit odată că a spus / că a spus încet / pe dinăuntru a zis încet „i-ni-mă“ / şi ieu de bucurie / i-am desenat o lacrimă / cu carioca mea neagră / şi i-am făcut şi ochi şi sprîncene / aşa cum n-am ieu / şi am pus-o să bată pentru mine / şi-a zis că oboseşte «o-bo-sesc» a fost primul iei cuvînt / da a zis asta deschizînd gura şi ieu am fost fericit / şi i-am mai desenat o lacrimă / şi cu astea două lacrimi / a învăţat inima mea să plîngă / ieu m-am repezit aşa m-am repezit cu carioca mea neagră / la buzele ei / să le fac / să le fac să rîdă / dar n-am ştiut / şi-am tot încercat / am tot apăsat pînă / pînă am făcut-o neagră de tot / pe toată inima mea am făcut-o / neagră de tot!“ (Teodor Dună)  

Ana Dragu este poetă şi jurnalistă. Cel mai recent volum publicat: Păpuşa de ceară (Editura Charmides, 2008). A înfiinţat şi coordonează Centrul pentru copii autişti din Bistriţa.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

banner dana savuica jpg
Dana Săvuică, bună de reclamă la dresuri și la 55 de ani: „Trupul s-a mai modificat, dar picioarele au rămas pe poziții”. Cum își păstrează silueta?
Dana Săvuică, bună de reclamă la dresuri și la 55 de ani: „Trupul s-a mai modificat, dar picioarele au rămas pe poziții” Cum își păstrează silueta?
vizual vacanță la Muzeul MNAR 2025 jpg
Vacanță la Muzeul Național de Artă al României
Muzeul Național de Artă al României (MNAR) invită publicul tânăr să participe și anul acesta la o serie de ateliere educative, special gândite pentru vacanța de vară. Astfel, de la începutul lunii iulie și până la începutul lunii august, muzeul devine o destinație de vacanță.
Banner Gabriela Lucuțar
Gabriela Lucuțar, primele declarații după ce a leșinat la priveghiul lui Ion Cernea. Ce i-a cerut familia Irinei Loghin
Gabriela Lucuțar, supranumită „Regina Întunericului”, a fost responsabilă de organizarea serviciilor funerare pentru fostul sportiv dinamovist Ion Cernea, care a murit la vârsta de 89 de ani. Ea a fost contactată de Ciprian Loghin-Cernea, fiul regretatului, pentru a se ocupa de toate detaliile înmor
CFR Cluj FCSB (Sportpictures) jpg
Meciul debuturilor: FCSB și CFR Cluj își vor testa noile transferuri în Supercupă
Primul trofeu al sezonului se va disputa în acest weekend.
Zinedine Zidane (EPA) jpg
Familia unui jurnalist francez condamnat în Algeria cere ajutorul lui Zinédine Zidane. „Ar fi minunat dacă s-ar implica în această luptă”
Familia unui jurnalist sportiv francez care a fost condamnat la șapte ani de închisoare în Algeria cere ajutorul lumii sportive și al superstarului fotbalului Zinédine Zidane, care este de origine algeriană.
patient spital operatie istock jpg
Autoritățile din Grecia sunt în alertă din cauza unei boli rare. A făcut deja prima victimă
Nenumărați români aleg să își petreacă vacanța de vară în Grecia. Această țară este una dintre cele mai populare destinații turistice din lume, iar an de an, stațiunile de aici devin pline de vizitatori.
olimpiada geogra jpg
Povestea unui campion: Ștefan Negescu-Lucov a luat medalie de aur la Olimpiada Europeană de Geografie. „Se ajunge la performanță numai prin pasiune și multă muncă"
România a urcat pe podiumul excelenței la Olimpiada Europeană de Geografie, găzduită la Vilnius, în Lituania, unde elevii participanți au câștigat mai multe medalii. Printre laureați se numără și Ștefan Negescu-Lucov care a adus acasă o medalie de aur.
Țigări de contrabandă descoperite în loc de scobitori Foto Poliția de Frontieră jpg
Captură de peste 8 milioane de lei. Ce au descoperit polițiștii într-un container care trebuia să conțină scobitori
Poliţiştii de frontieră au descoperit joi, 3 iulie, produse în valoare de peste 8 milioane de lei într-un container sosit din Olanda în Portul Constanţa, în care ar fi trebuit să fie scobitori.
3e74b5cf fdf5 67f9 c7b6 91b869e503e1 jpg
Descoperire subacvatică spectaculoasă în apropiere de Antalya
Turcia a făcut publică descoperirea unei epave remarcabil de bine conservate, datând din perioada elenistică târzie – romană timpurie, în largul coastei Antalya, una dintre cele mai populare destinații estivale de pe Riviera turcească.