Made in the USA

Publicat în Dilema Veche nr. 348 din 14 octombrie - 20 octombrie 2010
Made in the USA jpeg

Cu prietenia m-am întîlnit înainte de-a apuca să pun piciorul în America. Doar avionul ce-şi pusese roţile. Ajunsesem pe aeroportul din New York, de unde trebuia să repornim spre Chicago, şi rămăsesem singurul pasager. Un negru simpatic, în salopetă, a intrat să facă puţină curăţenie pînă la urcarea celorlalţi. „What’s up, buddy?“ – („Care-i treaba, amice?“) – m-a întrebat în timp ce dădea cu aspiratorul pe sub picioarele mele. Treaba era că eu încă nu aveam viză de SUA şi nu puteam coborî din avion decît la Chicago. Aveam doar o sută de dolari în buzunar şi de-abia dacă înţelegeam frînturi din ceea ce se vorbea în jurul meu. Engleza de-acasă nu se prea potriveşte cu cea din tîrg. Pe scurt, treaba era că eram uşurel disperat. Păi cum să-i spun toate astea şi, mai ales, de ce? Avea el altele pe cap. Ştia şi el, ştiam şi eu. Oi fi fost eu disperat, dar nici într-atît. Am bîguit ceva ce a fost acoperit de zgomotul aspiratorului şi, oricum, nu interesa pe nimeni. Prietenul meu american a dat şi el din cap şi a dispărut la fel de repede precum apăruse. A fost primul, dar nici pe departe ultimul. 

În ciuda zvonurilor, America rămîne o ţară principial prietenoasă. Poate prea prietenoasă. Prietenoasă pînă-ntr-acolo încît prietenia se goleşte de conţinut. Cînd eşti buddy cu vînzătorul sau colegul de serviciu, cînd eşti my dear friend atît cu şefii cît şi cu subalternii, sau cînd ai zeci, sute sau milioane de prieteni pe Facebook sau mai ştiu eu pe unde, ceva-undeva s-a pierdut pe drum. Primesc aproape zilnic invitaţii pe e-mail din partea te miri cărei „reţele de socializare“ în care am intrat accidental, invitaţia imperativă venind din partea unor cunoscuţi foarte apropiaţi: „Gigel vrea să fie prietenul tău!“ La început, politicos, acceptam. Nu mă durea degetul să apăs „yes“. Cum însă n-am folosit niciodată asemenea „reţele“, am îngroşat obrazul şi am abandonat practica.  

Cum s-a ajuns aici? De unde şi pînă unde această potriveală între explozia prieteniei şi explozia Internetului? Şi cum de s-a ajuns ca, încă o dată, America să reprezinte vîrful de lance al acestei devalorizări? Explicaţia – dacă e să ne luăm după Culianu – e cît se poate de logică: ideile complexe găsesc întotdeauna susţinători radicali care să le descompună în bucăţi şi să le reordoneze pe înţelesul tuturor, pînă la epuizare. Luaţi, bunăoară, cazul creştinismului. Cum ideea centrală – a Sfintei Treimi – părea mult prea complicată (Cum poate să fie Dumnezeu Unul în Trei? Cum poate Hristos să fie, în acelaşi timp, şi Dumnezeu şi om?, ş.a.m.d.), a fost descompusă de-a lungul timpului în diferite sub-variante – arianismul, monofizitismul etc. Unele subvariante au dispărut, altele au supravieţuit, ba chiar au înflorit peste aşteptări, iar procesul este departe de a se fi încheiat. Ceva asemănător, înclin să cred, s-a întîmplat, păstrînd proporţiile, şi cu prietenia. Prietenia nu e o religie, dar e suficient de ambiguă pentru a ispiti cu simplificarea prin descompunere. Prietenia nu e nici cal, nici măgar. Nici iubire, nici relaţii publice (PR). Nu degeaba traducătorii de astăzi încă se mai scarpină-n creştet cum să traducă grecescul phylia. Prietenia se situează la intersecţia publicului cu spaţiul privat. Oricît de „intim“ vei fi fiind cu un prieten, întotdeauna va exista o distanţă între tine şi el. El nu eşti tu. Precum Internetul – unde blogurile, MySpace-urile (sic), MyFace-urile estompează graniţele dintre dormitor şi sufragerie, în America, acolo unde există ambiguitate, există şi oportunităţi. Unele mai bune, altele – mai puţin, ca să nu zicem de-a dreptul catastrofale. 

Aristotel zicea că prietenia e de trei feluri: de plăcere, de utilitate şi de bine. (Notă: În filozofie, Aristotel e varianta americană a europeanului Platon – descompune, simplifică, încearcă să scape mai uşor. Dacă Platon înfruntă nedumerirea cu „pieptul gol“ în „Lysis“ sau „Symposium“, Aristotel încearcă să se tupileze după logică. Logica bunului-simţ, în Etica Nicomahică. Fiecare are rostul său.) În materie de prietenie, americanii s-au concentrat pe „utilitate“. Să ai prieteni e, ca să zic aşa, folositor la casa omului. În cărţile de specialitate ţi se explică frumos, băbeşte, că prietenii sînt utili din mai multe puncte de vedere: nu îţi pot da doar un ride pînă la aeroport, două ouă care îţi lipsesc la omletă sau un sfat cînd îţi moare laptopul în braţe (cum îmi moare mie acum). Prietenii, zice-se, îţi asigură în plus echilibrul psihic de care, zice-se, avem atîta nevoie în ziua de azi. Aşa o fi, nu zic nu. Dincolo de utilitate, însă, trebuie să mai fie ceva, altminteri – vorba lui Hegel – nu i-am fi zis altcumva. Nu i-am fi zis prietenie. I-am fi zis psihoterapie. 

Am coborît din avion – şi am pus pentru prima oară piciorul pe pămînt american – la Chicago. Acolo mă aştepta un prieten din copilărie – să-i spunem Zbengu. Au trecut de atunci încă vreo cincisprezece ani. M-am antrenat suficient încît să recunosc ca atare, cînd am avut ocazia, relaţia maestru-discipol. Prietenia nu de plăcere, nu de utilitate, ci de bine. Prietenia lui „ne dăm cu capul de acelaşi de zid, dar o poţi face mai la stînga sau mai la dreapta şi ai văzut cît de îndemînatic a fost ăla cînd s-a lovit de perete?“. Profesori universitari bătrîni care se mai entuziasmează încă sincer în faţa unei idei. Aşa aş vrea să îmbătrînesc şi eu. V-am spus – am avut noroc. Am prieteni. Ca şi cu iubirile, mor cu ei de gît. 

Alin Fumurescu este jurnalist, dramaturg şi profesor de filozofie politică la Indiana University, Bloomington.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

george ganea frf jpg
Rugămințile lui George pentru frățiorul său aflat în stare critică, după accidentul teribil comis de Ionel Ganea
Evoluția stării de sănătate a copilului fostului internațional este imprevizibilă.
Declarație de presă susținută de șeful misiunii de observare a Office for Democratic Institutions and Human Rights (ODIHR) pentru alegerile prezidențiale din România, Eoghan Murphy, în Bucuresti. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
LIVE TEXT S-au deschis urnele de vot în România. Prezența la vot
Românii sunt chemați la urne pentru a-și alege președintele în turul II pe 18 mai. Secțiile de votare s-au deschis la ora 7.00 în toată țară.
ssds jpg
Pluto retrograd începe o nouă eră puternică pentru 4 zodii de acum până pe 14 octombrie 2025. Cum vor fi afectate
Pluto și-a început mișcarea retrogradă pe 4 mai 2025, marcând începutul unei perioade intense ce se va întinde până pe 13 octombrie 2025. Această retrogradare aduce transformări profunde, în special pentru anumite semne ale zodiacului, care vor resimți cel mai puternic influențele planetare.
Matrioşka "Chivu", alături de coechipierii săi Milito, Sneijder şi Lucio
Papa Leon FOTO Profimedia
Papa Leon al XIV-lea va fi înscăunat într-o ceremonie solemnă în Piața Sfântul Petru. Liderii mondiali care și-au anunțat prezența
Papa Leon al XIV-lea, ales pe 8 mai drept succesor al Papei Francisc și primul papă originar din SUA, este înscăunat duminică în Piaţa Sfântul Petru ca lider spiritual al celor 1,4 miliarde de catolici din întreaga lume.
Cetatea Carcassonne (© cristoiublog.ro)
Cetatea catară, locul desprins dintr-un basm care a servit ca inspiraţie pentrul castelul „Frumoasei Adormite” de la Disney
Așezat în sudul Franței, pe malul râului Aube, orașul Carcassonne poartă cu sine o istorie impresionantă de peste două milenii. Inițial o fortăreață galo-romană, a fost transformată din secolul al XI-lea într-o cetate aproape de neînvins de către feudalii locali și regii Franței. Doar foamea și sete
George Simion şi Giorgia Meloni, foto Facebook George Simion jpg
„Fenomenul” George Simion, urmărit de la firul ierbii de o cercetătoare din Italia. Secretul din spatele ascensiunii liderului AUR
Politologul Sorina Soare este profesor și cercetător la Universitatea din Florența. Ca cercetător, studiile sale se axează pe diaspora, organizarea partidelor românești în străinătate și apariția și evoluția populismului.
visa waiver pexels jpg
Cum au compromis autoritățile șansa de a călători fără vize în SUA: „Ruinele minciunii și duplicității hrănesc populismul”
Politologul Radu Carp explică de ce România a fost scoasă din programul Visa Waiver, iar autoritățile române nu ar fi deloc nevinovate, așa cum încearcă să pozeze. Vina ar fi împărțită între actuala administrație de la București, administrația Trump și radicalii români populiști.
supermarket, foto shutterstock jpg
Ce produse nu ar cumpăra românii nici dacă ar fi la 1 leu? Energizantele, în topul listei
Prețul este cel mai important factor care-i determină pe români să cumpere un produs, conform studiilor. Cu toate acestea, o dezbatere pe o platformă online arată că această tendință se schimbă încet și sunt multe produse pe care românii nu le-ar cumpăra chiar dacă ar fi foarte ieftine.