Lipscani? Hai să tragem un chef!

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Lipscani? Hai să tragem un chef! jpeg

Delimitare clară: Doamnei-Calea Victoriei-Splaiul Independenţei-Hanul lui Manuc-Brătianu-Doamnei. Indiferent ce spun unii-alţii, aşa au hotărît cîrciumarii-minţile-simplificările-istoria. Ce-a fost? Negustorie şi cîrciumărie. Aşa e acum Lipscaniul: cîrciumărie. Peste 100 de cîrciumi de toate mărimile în dărăpănăturile Lipscaniului. Jos chef, sus balamuc. Cu bani în buzunar, cu o experienţă a mîncării şi băuturii conştiente de 40 de ani, adunată din călătorii în lumea largă, iată-mă pradă întîmplării, într-un „oraş“ al petrecerii continue, Lipscaniul bucureştean. Şi cine să te călăuzească mai bine dacă nu întîmplarea? M-am interesat de toate în reclamele din 24 FUN, revista ce are un capitol special „Centrul Vechi“ în cuprinsul ei. Dar reclama, ca reclamă! Te fură cuvintele, şi la faţa locului găseşti te miri ce. Reclama e sigur doar senzaţia creatorului ei, uneori, doar? Fără legătură cu realitatea, o încercare de descriere a unui proiect nedus la capăt. Multe locuri de aici consideră că înşiruirea de sticle într-un raft şi existenţa unui spaţiu sînt suficiente pentru a-ţi face tamtam, a-ţi aştepta clienţii. Nu vorbesc de „strîmtătatea“ crîşmei, spaţiul mic are inimă mare. 

M-am documentat şi pe site-ul www.lipscanilor.ro. Acesta cred că este cel mai complet ghid al locurilor de petrecere a timpului liber din zonă. Reclama de aici arată şi mai exact deruta: unele locaţii sînt listate şi ca baruri, şi ca restaurante, şi ca bistrouri, şi drept clătitării. A avea un raft cu sticle nu-nseamnă că eşti bar. Ai bar. A avea două-trei sandviciuri şi prăjituri aduse de la cofetării nu presupune că eşti bistro. Există entuziasm. Există chiar barmani şi chelneri. Există şi patroni. Există şi spaţii comerciale. Există mîncare şi băutură. Dar aceste lucruri fuzionează atît de rar, încît „a te simţi bine“ e relativ. Te simţi bine dacă eşti tu bine cu tine însuţi sau dacă eşti îndrăgostit. Altfel eşti pradă. 

Fiindcă nu, nu există criterii. Fiindcă nu, nu eşti ascultat de către chelneri. Şi asta arată gustul şefului, lipsa lui reală de experienţă, gura mare a banului: ştiu eu ce fac, clientu’ nu-i stăpîn! Locurile, nu puţine, din fericire, în care simţi aceste reguli, în care chelnerul îţi zîmbeşte, sînt politicoase, muzica e discretă, mîncarea şi băutura vin într-un ritm decent, ambianţa „grafică“ e potrivită, lipsa plasmei e salutară, nota de plată nu e umflată doar pentru că eşti în centrul vechi. Dar aceste locuri nu fac regula. Va trece mult timp pînă cînd aceste lucruri vor impune. 

De juma’ de an testez Lipscaniul (într-un proiect editura art&uichendist.ro) şi am procedat cu mintea asta ce-o am. M-am lăsat purtat de firmă, de reclamă, de foame şi sete. Şi nu a fost doar părerea mea. M-am însoţit cu prieteni. Şi am văzut că nu doar eu sînt „nebunul“. 

Asta a fost întîi. 

Apoi, am impus criterii. Ca Charlie Chaplin în Easy Street. Aşa, văzînd şi cum e istoria, şi cum e Lipscaniul de azi, am considerat că singurul cuvînt pe care îl pot urma necondiţionat, cuvîntul-cheie este cheful. Cheful, da, cheful. Nimic mai relativ, nimic mai exact. Este omenesc, este constructiv cît vrea el, dar mai ales arată experienţa de consum a clientului şi patronului. Cheful. Rezolvă şi lipsurile, amăgeşte şi serile. E şi „românesc“ şi arată „progresul“: sîntem la-nceput. Şi este strict împotriva visului de patron de aici, îmbogăţirea peste noapte: nu se poate! Culmea, zidurile astea vopsite au şi ele demnitatea lor. Numai cei cu cheag rezistă. Nu poţi trage chef după chef fără să n-o păţeşti. Şi numai în timpul cercetării mele, cîteva experienţe au tras oblonul. Vorbim de chef. Dacă tu ai chef să te simţi om. Te simţi oriunde, dacă te ţine punga. Bei cu prietenii şi nu-ţi pasă de nimic. Şi mai e ceva, uneori, revenind în acelaşi loc unde mi-a fost bine, m-am trezit că lucrurile de care mă bucurasem devin relative. După cheful nestăpînit al ospătarilor sau bucătarilor. Nu, nu sînt un nemulţumit, un ins cu nasul pe sus, un mizantrop de felul meu. Chiar sînt cu inima deschisă către orice experienţă. Dar nici să fiu călcat în picioare nu-mi place. Vrei să te simţi bine? Plăteşti. Vrei să te simţi bine? Spune-i chelnerului să dea muzica mai încet. Vrei să înţelegi ceva din viaţă? Nu privi în plasmă. Te-ai simţit bine o dată acolo? Atenţie, la revenire, să n-o păţeşti! 

● Restaurante de chef boieresc, scump şi bun: La Bonne Bouche – franţuzesc; St George – unguresc; Caru’cu bere – românesc. 

● Restaurante cu idee, dar cu mici defecte: Van Gogh (mîncare atît de creativă că-i lipseşte consistenţa); Malagamba (aşteptarea de groază a unui ospătar); Bordello (mîncare fiţoasă, de la „refrigerate“ şi dezgheţate). 

● Cîrciumioare plăcute, medii ca preţ, în care ţi-e bine: Simbio; Orient Express; Buen Humor. 

● Restaurante orientale: Sushi GO cel mai scump; Divan pe Franceză; Chinezescul din pasajul Villacrosse; Budha pe Franceză. 

● Traseul Ciolan de Porc: Caru’ cu Bere – cel mai crocant la coajă, savuros pînă la os, Ciolan din Lipscani; Crama Domnească; St George; City Grill. 

● Traseul Micilor: Caru’ cu bere; Curtea berarilor; City Grill. 

● Burta de bere: Curtea berarilor; Caru’ cu Bere; Berăria Smîrdan (ai robinet şi masă specială). 

● Cluburi: Club A; Vault; Big Mamou. 

● Traseul Păduchilor (fără pretenţii, chiar fără program): Nişte Domni şi fiii pe Covaci; Opium în Villacrosse; Valea Regilor. 

● Baruri: Bruno wine, bar de vin – loc romantic; Beer O’Clock – bere adevărată, din lumea largă; Absintherie – decor mişto, un pic de absinth; Interbelic – cocktailuri. 

● Ciuguleală: La Pîinărie; Cîrnăţărie cu bere lîngă BNR; Covrigărie pe Lipscanilor; Eneida Patiserie pe Doamnei-Academiei. 

● Fast Food: Divan; Bundetot; Fai.  (mai multe surprize în cartea  Lipscanii. Ghid turistic şi de chefuri,  în curînd la Editura ART)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

trandafiri istock jpg
Uleiul care ne scapă trandafirii de dăunători, în luna aprilie. Un produs ieftin și natural poate face minuni în grădină
Românii care locuiesc la curte cu siguranță știu cât de dificil poate fi să își protejeze plantele de diversele insecte care își vor face apariția în sezonul cald.
Donald Trump Vladimir Putin Foto profimedia 0378354003 jpg
Negocierile pentru încetarea focului în Ucraina ar începe duminică în Arabia Saudită
Negocierile privind încetarea focului în Ucraina vor începe duminică, 22 martie 2025, la Jeddah, în Arabia Saudită, a anunțat emisarul american Steve Witkoff, citat de AFP.
NASTY Ilie Năstase Wimbledon 1974 jpg
musulmani jpg
Motivul pentru care musulmanii nu consumă porc. Ce înseamnă, de fapt, halal
Adepții musulmani respectă anumite restricții religioase, precum consumul de anumite alimente. Contrariu creștinilor, care, în afară de îndemnul la post, nu au limitări în ceea ce privește alimentația, la musulmani și la evrei găsim numeroase asemenea interdicții referitoare la alimentație.
vin rosu jpg
Se alege praful de celebrul vin românesc. Cum remodelează piața preferințele tinerilor
Industria vinului va cunoaște un an dificil, având în vedere o serie de factori, însă generația tânără și noile preferințe ale acestora vor forța piața să se reinventeze, ceea ce ar asigura redresarea după o perioadă de declin.
Trump si Ursula von der Leyen foto Profimedia jpg
România, prinsă între ciocan și nicovală de SUA și UE. Noi cu cine să fim? Marea dilemă, rezolvată de un cunoscut expert
România face echilibristică pe sârmă între SUA și UE, în condițiile în care relațiile dintre Bruxelles și Washington s-au înrăutățit în ultima vreme. Radu Enache, expert în comunicare politică, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar trebui să procedeze România.
lingouri
Aurul, investiția perfectă. De unde îl putem cumpăra și cum aflăm dacă e fals
Prețul aurului a crescut cu peste 120 de lei într-un singur an, analiștii punând scumpirea pe seama contextului geopolitic extrem de incert, care determină tot mai mulți oameni să cumpere aur, considerându-l un activ sigur, de refugiu, care nu se va devalorifica prea curând.
padure profimedia jpeg
Singurul animal din lume care plantează an de an milioane de copaci. Are un rol crucial în natură
Cei mai mulți dintre noi ne-am imagina că plantarea a milioane de copaci este un proces anevoios, care ar necesita mult efort din partea oamenilor. Însă există un animal care face acest lucru fără ca măcar să își dea seama!
bloc vechi bucuresti foto adevarul jpg
„Am investigat situația și am aflat” Prin ce coșmar trece un român care locuiește într-un bloc construit în anii 80, în București
Cu toate că majoritatea știm că blocurile din anii '70-'80 sunt mai rezistente la seisme decât imobilele noi, se pare că românii au alte motive de îngrijorare, și anume: vecinii. Un român a povestit pe rețelele de socializare prin ce coșmar trece.