Lipscani? Hai să tragem un chef!

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Lipscani? Hai să tragem un chef! jpeg

Delimitare clară: Doamnei-Calea Victoriei-Splaiul Independenţei-Hanul lui Manuc-Brătianu-Doamnei. Indiferent ce spun unii-alţii, aşa au hotărît cîrciumarii-minţile-simplificările-istoria. Ce-a fost? Negustorie şi cîrciumărie. Aşa e acum Lipscaniul: cîrciumărie. Peste 100 de cîrciumi de toate mărimile în dărăpănăturile Lipscaniului. Jos chef, sus balamuc. Cu bani în buzunar, cu o experienţă a mîncării şi băuturii conştiente de 40 de ani, adunată din călătorii în lumea largă, iată-mă pradă întîmplării, într-un „oraş“ al petrecerii continue, Lipscaniul bucureştean. Şi cine să te călăuzească mai bine dacă nu întîmplarea? M-am interesat de toate în reclamele din 24 FUN, revista ce are un capitol special „Centrul Vechi“ în cuprinsul ei. Dar reclama, ca reclamă! Te fură cuvintele, şi la faţa locului găseşti te miri ce. Reclama e sigur doar senzaţia creatorului ei, uneori, doar? Fără legătură cu realitatea, o încercare de descriere a unui proiect nedus la capăt. Multe locuri de aici consideră că înşiruirea de sticle într-un raft şi existenţa unui spaţiu sînt suficiente pentru a-ţi face tamtam, a-ţi aştepta clienţii. Nu vorbesc de „strîmtătatea“ crîşmei, spaţiul mic are inimă mare. 

M-am documentat şi pe site-ul www.lipscanilor.ro. Acesta cred că este cel mai complet ghid al locurilor de petrecere a timpului liber din zonă. Reclama de aici arată şi mai exact deruta: unele locaţii sînt listate şi ca baruri, şi ca restaurante, şi ca bistrouri, şi drept clătitării. A avea un raft cu sticle nu-nseamnă că eşti bar. Ai bar. A avea două-trei sandviciuri şi prăjituri aduse de la cofetării nu presupune că eşti bistro. Există entuziasm. Există chiar barmani şi chelneri. Există şi patroni. Există şi spaţii comerciale. Există mîncare şi băutură. Dar aceste lucruri fuzionează atît de rar, încît „a te simţi bine“ e relativ. Te simţi bine dacă eşti tu bine cu tine însuţi sau dacă eşti îndrăgostit. Altfel eşti pradă. 

Fiindcă nu, nu există criterii. Fiindcă nu, nu eşti ascultat de către chelneri. Şi asta arată gustul şefului, lipsa lui reală de experienţă, gura mare a banului: ştiu eu ce fac, clientu’ nu-i stăpîn! Locurile, nu puţine, din fericire, în care simţi aceste reguli, în care chelnerul îţi zîmbeşte, sînt politicoase, muzica e discretă, mîncarea şi băutura vin într-un ritm decent, ambianţa „grafică“ e potrivită, lipsa plasmei e salutară, nota de plată nu e umflată doar pentru că eşti în centrul vechi. Dar aceste locuri nu fac regula. Va trece mult timp pînă cînd aceste lucruri vor impune. 

De juma’ de an testez Lipscaniul (într-un proiect editura art&uichendist.ro) şi am procedat cu mintea asta ce-o am. M-am lăsat purtat de firmă, de reclamă, de foame şi sete. Şi nu a fost doar părerea mea. M-am însoţit cu prieteni. Şi am văzut că nu doar eu sînt „nebunul“. 

Asta a fost întîi. 

Apoi, am impus criterii. Ca Charlie Chaplin în Easy Street. Aşa, văzînd şi cum e istoria, şi cum e Lipscaniul de azi, am considerat că singurul cuvînt pe care îl pot urma necondiţionat, cuvîntul-cheie este cheful. Cheful, da, cheful. Nimic mai relativ, nimic mai exact. Este omenesc, este constructiv cît vrea el, dar mai ales arată experienţa de consum a clientului şi patronului. Cheful. Rezolvă şi lipsurile, amăgeşte şi serile. E şi „românesc“ şi arată „progresul“: sîntem la-nceput. Şi este strict împotriva visului de patron de aici, îmbogăţirea peste noapte: nu se poate! Culmea, zidurile astea vopsite au şi ele demnitatea lor. Numai cei cu cheag rezistă. Nu poţi trage chef după chef fără să n-o păţeşti. Şi numai în timpul cercetării mele, cîteva experienţe au tras oblonul. Vorbim de chef. Dacă tu ai chef să te simţi om. Te simţi oriunde, dacă te ţine punga. Bei cu prietenii şi nu-ţi pasă de nimic. Şi mai e ceva, uneori, revenind în acelaşi loc unde mi-a fost bine, m-am trezit că lucrurile de care mă bucurasem devin relative. După cheful nestăpînit al ospătarilor sau bucătarilor. Nu, nu sînt un nemulţumit, un ins cu nasul pe sus, un mizantrop de felul meu. Chiar sînt cu inima deschisă către orice experienţă. Dar nici să fiu călcat în picioare nu-mi place. Vrei să te simţi bine? Plăteşti. Vrei să te simţi bine? Spune-i chelnerului să dea muzica mai încet. Vrei să înţelegi ceva din viaţă? Nu privi în plasmă. Te-ai simţit bine o dată acolo? Atenţie, la revenire, să n-o păţeşti! 

● Restaurante de chef boieresc, scump şi bun: La Bonne Bouche – franţuzesc; St George – unguresc; Caru’cu bere – românesc. 

● Restaurante cu idee, dar cu mici defecte: Van Gogh (mîncare atît de creativă că-i lipseşte consistenţa); Malagamba (aşteptarea de groază a unui ospătar); Bordello (mîncare fiţoasă, de la „refrigerate“ şi dezgheţate). 

● Cîrciumioare plăcute, medii ca preţ, în care ţi-e bine: Simbio; Orient Express; Buen Humor. 

● Restaurante orientale: Sushi GO cel mai scump; Divan pe Franceză; Chinezescul din pasajul Villacrosse; Budha pe Franceză. 

● Traseul Ciolan de Porc: Caru’ cu Bere – cel mai crocant la coajă, savuros pînă la os, Ciolan din Lipscani; Crama Domnească; St George; City Grill. 

● Traseul Micilor: Caru’ cu bere; Curtea berarilor; City Grill. 

● Burta de bere: Curtea berarilor; Caru’ cu Bere; Berăria Smîrdan (ai robinet şi masă specială). 

● Cluburi: Club A; Vault; Big Mamou. 

● Traseul Păduchilor (fără pretenţii, chiar fără program): Nişte Domni şi fiii pe Covaci; Opium în Villacrosse; Valea Regilor. 

● Baruri: Bruno wine, bar de vin – loc romantic; Beer O’Clock – bere adevărată, din lumea largă; Absintherie – decor mişto, un pic de absinth; Interbelic – cocktailuri. 

● Ciuguleală: La Pîinărie; Cîrnăţărie cu bere lîngă BNR; Covrigărie pe Lipscanilor; Eneida Patiserie pe Doamnei-Academiei. 

● Fast Food: Divan; Bundetot; Fai.  (mai multe surprize în cartea  Lipscanii. Ghid turistic şi de chefuri,  în curînd la Editura ART)

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

63231587 403 jpg
Armata Rusiei: o putere supraestimată
În cazul invaziei rusești în Ucraina, Putin a crezut probabil într-o victorie rapidă. Ea s-a dovedit iluzorie, după cum arată mobilizarea parțială recent anunțată. Cât de puternică este în realitate armata Rusiei?
Teava gaze apa FOTO Shutterstock jpg
CIA a avertizat Germania în privința unor acte de sabotaj împotriva gazoductelor Nord Stream
CIA (Agenția Centrală de Informații) a avertizat acum câteva săptămâni Germania în privința unor posibile atacuri asupra conductelor de gaze din Marea Baltică, scrie „Der Spiegel”.
Pojar - rujeola FOTO 123RF
Cum vrea Rafila să prevină epidemiile de rujeolă
Ministerul Sănătății a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care urmărește creșterea ratei de vaccinare la peste 95% împotriva rujeolei, rubeolei și de prevenire a infecției rubeolice congenitale, până în 2030.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.