Legitimitatea politică a cumetriei

Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
Legitimitatea politică a cumetriei jpeg

Cînd, la începutul anilor ’90, Ion Iliescu povestea despre relaţiile structurate în economia de tranziţie românească definindu-le drept „capitalism de cumetrie“, avea mai multă dreptate decît ne-ar fi plăcut la ora aceea să-i dăm, pentru simplul fapt că vorbea în cunoştinţă de cauză. De altminteri, trecerea anilor a confirmat sintagma acestui personaj emblematic al postcomunismului românesc. Sub regimul instaurat şi girat de Ion Iliescu, o întreagă reţea de dinastii din perioada comunistă a putut să se instaleze confortabil în noul aşa-zis capitalism. Afacerile au prosperat într-o strînsă şi vinovată coabitare cu mediul politic, creînd o relaţie reciproc avantajoasă. Reţelele de patronaj la nivel central şi local au crescut şi au dat naştere la rîndul lor, încetul cu încetul, unei întregi noi clase politice, fidelizată de comisioane consistente ieşite, în covîrşitoare majoritate, din afaceri cu statul – sau din cumetrii strategice. 

Una dintre particularităţile supărătoare ale clasei politice româneşti de după 1989 este că a întărit cu asupra de măsură nu numai spiritul oligarhic de inspiraţie rusească, ci şi importanţa unor înrudiri oportuniste – acele legături care vin să dubleze ori chiar să înlocuiască legitimitatea politică a unora dintre personajele aflate, la un moment dat, pe scena publică românească. 

Problema acestui tip de legitimare nu e, în sine, recursul la familie ca modalitate de ascensiune politică. Pînă la urmă, conceptul de legitimitate politică are o lungă istorie care se identifică, secole de-a rîndul, cu ereditatea, aşadar cu legăturile de sînge, considerate un bun paşaport pentru accesul la funcţii publice dintre cele mai înalte. Teoria suveranităţii absolute, apărută la sfîrşitul secolului al XVI-lea, a fixat criteriul eredităţii în atributele de bază ale statului, iar cu acest material s-a lucrat două secole la rînd, pînă la Revoluţia franceză, pentru construcţia ansamblurilor statale moderne, reconfigurate apoi în secolul al XIX-lea de monarhia constituţională şi, în alt fel, de democraţia republicană. 

Tot secolul al XIX-lea este cel care a consacrat în practica politică şi, de ce nu, în literatură, modelul parvenitului social modern. Poate tocmai pentru că modelele tradiţionale de accesiune politică fuseseră bulversate de noul regim de istoricitate introdus de Revoluţia franceză – iar noile repere meritocratice întîrziau să se impună ca regulă de selecţie –, o ambiguitate funciară legată de justa proporţie dintre sprijinul familial şi meritul personal s-a instalat fără cale de întoarcere în practica administrativă.  

În spaţiul românesc, aceste practici sînt cu atît mai evidente cu cît se regăsesc dublate de corupţia funcţionărească semnalată de majoritatea autorilor încă de la începutul veacului al XIX-lea. Posturile se vînd şi se cumpără, informaţiile despre oportunităţi şi poziţii disponibile se obţin pe aceleaşi căi personalizate, inclusiv prin exploatarea legăturilor de rudenie. Procesul lent de modernizare demarat de reformele instituţionale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea nu a reuşit să şteargă integral o practică veche de secole, dar a încercat măcar să restrîngă, birocratic, raza ei de acţiune. 

Comunismul, responsabil de multe dintre distorsiunile funcţionale ale societăţii româneşti, s-a trezit confruntat cu o dilemă suplimentară. Avea de asigurat, pe de o parte, principiile promovării „democraţiei populare“, adică acea competenţă politică dată de apartenenţa la marea familie a Partidului, iar pe de altă parte, trebuia să mulţumească apetenţele dinastice crescute ale unor reprezentanţi de vază ai nomenclaturii. Fenomenul, mai puţin evident în perioada Dej, a devenit vizibil în timpul regimului Ceauşescu: explicaţia nu stă în caracterul mai moral sau mai puţin moral al unuia sau altuia dintre cele două regimuri, în mod egal străine de acest concept, ci mai degrabă în evoluţia biologică: a apărut a doua generaţie de beneficiari ai puterii.

Dinastiile nomenclaturii comuniste nu au fost multă vreme descumpănite de răsturnarea regimului în 1989: replierea s-a făcut rapid şi a adoptat un vehicul suplimentar de transfer al acestui nou tip de legitimitate politică oligarhică: instituţia cumetriei. Cînd nu au putut să promoveze direct a treia generaţie biologică, dinastiile au bricolat o altă modalitate de transmitere a influenţei, economice şi/sau politice: solidaritatea naş – fin, ridicată la rangul de instituţie informală a regimului politic românesc de după 1989. Ea a reuşit să contribuie decisiv la consolidarea reţelelor de patronaj local: „seniorii“ – baronii – şi-au extins metodele de fidelizare printr-o instrumentalizare politică a cumetriei.  

Raluca Alexandrescu este lector univ. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti. 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?