Lasă-mi toamna

Publicat în Dilema Veche nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023
image

Dacă filmul ar fi un anotimp, foarte probabil că ar fi toamna, acel „anotimp de visare“. Ca artă a clipei și templu al timpului scurs, filmul rimează perfect cu nostalgia, dar și cu visul.

Melancolia apăsătoare este rama care îmbracă cel mai fidel dorurile în Oglinda. Este o lume arhetipală, dar iradiantă a sufletului slav, „acea toamnă plînsă ca o văduvă subțire“ din versurile Annei Ahmatova. Leitmotivul capodoperei lui Tarkovski, oglinda este o tînjire după acea vîrstă a inocenței de dinaintea venirii toamnei, anotimpul cînd totul devine grav și definitiv în lungile zile ploioase, în care culoarea poate deveni oricînd alb-negru și invers. De la fericirea simplă la poezia oricărei vieți, de la trecerea implacabilă a timpului la încîntarea de a fi viu.

Tot o perspectivă slavă oferă filmul Privește cerul (2021) de Alexandre Koberidze. În Georgia, tărîmul straniu ale cărui mituri l-au sedus pe Serghei Paradjanov, timpul are foarte multă răbdare. Chiar și lumina curge altfel, iar valurile rîului par nemișcate. Frunzele au răgaz să filtreze razele de soare și stropii de ploaie, oamenii au timp să zăbovească pe o bancă și să privească pe îndelete cerul. Fundalul, orașul Kutaisi, este un amestec de monumente medievale și statui albe care par vii, cu alei cu copaci bătrîni și rare sclipiri de capitalism sălbatic. Nu mai avem ierni, observă unul dintre personaje. Toamna este anotimpul întîlnirilor presimțite dintotdeauna, iar vîntul, apa și copacii sînt complicii îndrăgostiților, deși uneori ei nu se recunosc, ca în basme. 

Valențe diferite despre dragoste vin din Jocul, filmul din 1968 al regizorului polonez Jerzy Kawalerowicz, unde toamna este fundalul letargic al unei iubiri muribunde. Inerția unei iubiri pe cale de a se stinge între doi soți de vîrstă mijlocie, fără copii, pendulează între voluptate și vină, între nostalgia fostei iubiri perfecte și teama de un viitor cu parteneri imperfecți. Ruinele unei iubiri pot lua, în viziunea Malgorzatei (Lucyna Winnika), forma unor vînători fantomatici care hăituiesc o pradă predată de mult. „Crezi că nu trăiesc în aceeași lume ca tine? Ce știi despre frica mea?“, își întreabă inutil soția bărbatul (Gustav Holoubek) copleșit de iminența despărțirii.

Un fin artizan al ciclurilor cosmice, Nuri Bilge Ceylan și-a creat o semnătură stilistică din a recrea pe ecran fiecare anotimp al sufletului. Dacă în cehovianul Winter Sleep (2014), regretele și deziluziile personajelor se confundă cu melancolia depărtărilor ninse din Anatolia, mai recentul Sub umbra părului sălbatic (2018) vorbește despre un alt tip de nostalgie, pentru ceea ce ar fi putut fi și a fost ratat. Dintr-un capriciu al sorții sau din nesincronizarea cu adevăratele dorințe, cele ale subconștientului. Într-o toamnă îmbrăcată într-o dulce melancolie, tînărul Sinan, care aspiră să devină scriitor profesionist, revine în satul natal. În secvențele reîntîlnirii cu o fată de care a fost îndrăgostit, acum pe cale de a se căsători, camera urmează fluid jocul unei seducții care nu se va mai împlini. Chiar și conturul îmbrăcării unei frunze în raza de lumină degajă senzualitate. Vîntul care leagănă părul lung al fetei, printre ale cărui umbre o privește Sinan, poartă cu el departe și fericirea care nu va mai fi.

O tonalitate mai gravă există în filmul lui Ceylan din 2011 A fost odată în Anatolia, voiajul metafizic al unui grup de bărbați în căutarea autorului unei crime în dezolanta stepă anatoliană. Timpul pare încremenit în nesfîrșitul peisaj și în liniștea absolută de toamnă tîrzie. Vîntul spulberă frunzele moarte și odată cu ele transmite mesaje tainice. Bărbații zgribuliți povestesc istorii triste în satele vetuste unde și tinerii par destinați unei ofiliri premature. Aici, la capătul lumii, spațiul și timpul se contopesc, dar și viața și moartea. Poate fi acel spațiu din Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte, unde nu poți muri dacă nu ai fost mai întîi viu, dar nu poți fi viu pînă nu ai învățat mai întîi a muri.   

Și în A treia parte a nopții (1971), debutul spectaculos al lui Andrzej Zulawski, granițele dintre lumi sînt extrem de fluide, ca în vis. Pe fundalul unui sfîrșit de toamnă gri antracit, cu siluete de copaci arși și iarbă pîrlită printre coline, asasinarea soției și copilului tînărului Michal de către naziști este una din ipostazele venirii pe pămînt a profețiilor celor șapte îngeri ai Apocalipsei, cînd „o treime a mării a devenit sînge. O treime a luminii soarelui și lunii s-a întunecat“. Pornind de la acest preludiu, filmul se dezvoltă lent și intens, într-o construcție extrem de stilizată, în care întreaga lume se descompune, iar singura posibilitate de mîntuire rămîne iubirea, deși și ea e nesigură. „Ce e mai important, lucrurile pe care oamenii le sacrifică sau ce pot salva între ele?“, întreabă un personaj.

În Sonata de toamnă (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate. În casa de pe malul mării, faimoasa pianistă Charlotte (Ingrid Bergman) ascultă Preludiul nr. 2 de Chopin interpretat de Eva (Liv Ullmann). Emoția legăturii mamă-fiică a dispărut pentru totdeauna, căci mama indiferentă și perfecționistă nu rezonează la tumultul de sentimente de dincolo de interpretarea destul de mediocră a Evei.

În același ciclu tematic din deceniul 7 al operei lui Bergman, Strigăte și șoapte vorbește în cheie minoră despre pierdere și iminența morții. Agnes (Harriet Andersson), aflată pe patul de moarte, își amintește o perfectă zi de toamnă în grădină, cînd încă nu avea dureri. „Asta e fericirea, nu îmi pot dori nimic mai mult. Mă simt profund recunoscătoare vieții mele, care îmi dă atît de mult”, notează Agnes în jurnal. Fericirea poate coincide uneori cu clipa de fericire încremenită în amintire.

Andreea Vlad este critic de film și jurnalistă.

p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg
p 13 jpg
image png
p 14 jpg
image png
Vechi și nou
Lucrurile repetitive, de rutină sau care presupun mare efort fizic pot fi acum făcute și de computere sau roboți.
p 22 jpg
Leneșul pre- și post-istoric
Dar, după cum poate ați observat, nici anul acesta nu ne-a mai luat iarna prin surprindere.
p 10 jpg
Muncă și relații de muncă în stil românesc
Să înțelegem că munca este bună numai dacă ne face bine, dacă ne face mai buni în ceea ce sîntem.
p 12 sus jpg
Munci și zile
Eu, Meehi? Eu nu-s așa. Mie-mi place munca

Adevarul.ro

image
Orașul în care oamenii au declarat război operelor de artă. Sculpturi furate, vandalizate sau batjocorite pe internet
Chiar dacă Iașiul este un important oraș cultural al României, se pare că locuitorii nu sunt atât de prietenoși cu operele de artă care își fac apariția pe străzile orașului. Astfel, nu puține au fost momentele în care sculpturile expuse au fost furate, vandalizate sau intens criticate
image
Medic din România, anchetat în Marea Britanie pentru proceduri medicale „delicate” pentru propria satisfacție sexuală
Un medic român din cadrul Serviciului Național de Sănătate Publică din Marea Britanie a fost radiat pentru că a efectuat proceduri medicale, inclusiv pe copii, pentru propria satisfacție sexuală.
image
Fiul unui om de afaceri din Brăila, prins cu 4 kilograme de aur, arme și 400.000 de euro în mașină. Conducea băut, drogat și fără permis
Fiul unui cunoscut afacerist din Brăila, a fost prins beat la volan și fără permis de conducere. Bărbatul avea în autoturism peste 400.000 de euro, patru kilograme de aur și 7.000 de lei

HIstoria.ro

image
Spectaculoasele grădini ale Palatului Versailles
Spectaculoasele grădini sunt situate în partea vestică a palatului și sunt alcătuite din Parcul Versailles și Grădina Versailles-ului.
image
Cetățuia Brașovului, inspectată de trei împărați ai Austriei
Cetățuia Brașovului a fost suficient de importantă încât să fie inspectată de trei împărați ai Austriei și impunătoare cât să atragă atenția reginei României, „ultima romantică a Europei”.
image
70 de ani de la marele viscol din februarie 1954
De-a lungul secolului XX, România a avut parte de ierni teribile, atât prin temperaturile scăzute, cât și prin cantitățile uriașe de zăpadă care au căzut, însă puține au produs o impresie atât de puternică precum a făcut-o cea de la începutul anului 1954, rămasă în istorie ca iarna „marelui viscol”.