“La Creangă, pînă şi dracii vorbesc civilizat” – interviu cu Ioana PÎRVULESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 320 din 1 - 7 aprilie 2010
“La Creangă, pînă şi dracii vorbesc civilizat” – interviu cu Ioana PÎRVULESCU jpeg

Mitocanul sau ţoapa sînt personaje relativ des întîlnite în literatura noastră?

Să mă rezum numai la clasici. La Creangă, oamenii salută frumos, chiar dacă uneori li se întîmplă ca în zicala „Bună-ziua ţi-am dat, belea mi-am căpătat“. Şi ce frumos îşi dau bineţe personajele lui: „Bun întîlnişul, om bun!“ Pînă şi dracii vorbesc civilizat, cel mult un pic mai răstit, pînă şi dracii sînt pedepsiţi cînd nu zic „bodaproste“ după ce primesc de pomană. Iadul însuşi ţine cont de buna creştere. La Creangă mai apare ceva ce aparţine unei lumi cu fineţe înnăscută şi care a dispărut, cred, în zilele noastre: ruşinea, arta de a te înroşi, uneori chiar de a roşi în locul altuia. Nu poate exista frumuseţe de comportament în lipsa acestei, măcar metaforice, înroşiri. La Eminescu, de asemenea, pînă şi vicleanul copil de casă, Cătălin, e politicos şi atent. La Caragiale, ei, aici, într-adevăr, încep să apară mitocanii şi ţoapele, care uneori fac cuplu (deşi nu-i obligatoriu). Dar sînt mitocani care măcar mai aspiră la o lume manierată, pe care o imită stîngaci, ce-i drept, dar căreia nu i-au pierdut conştiinţa. Bădăranii de secol XIX şi din Belle Époque nu încremenesc în bădărănia lor, încă vibrează sufleteşte, caută ceva mai presus de ei sînt ridicoli, dar idealişti.

Pentru că v-aţi ocupat de literatura ultimelor două secole (iar literatura poate spune ceva şi despre societatea din care se inspiră) credeţi că numărul oamenilor prost crescuţi din societatea noastră a fost relativ constant sau au existat perioade mai bune şi mai rele?

Nu mă îndoiesc că variază. Azi proasta creştere e mai răspîndită ca oricînd şi e molipsitoare ca gripa. E curios că şi în epocile care au mizat pe politeţe şi bune maniere, cum a fost epoca victoriană, un scriitor ca Henry James pune în gura unui personaj o replică de tipul: „Niciodată bădărănia n-a fost atît de mare ca azi“. Or, noi, care putem compara „marea“ bădărănie de atunci cu cea de acum, constatăm că, statistic şi calitativ, am făcut enorme progrese... în rău. Ce zgîria urechile de atunci, e acum floare la ureche, ce îndrăzneau să facă şi să spună nepoliticos oamenii într-un an de zile se face şi se spune acum într-o zi. Ne ajută şi tehnica, de pildă telefonul mobil. Asta e o noutate în proasta creştere umană şi ţine de progres. Am senzaţia că progresul bădărăniei e favorizat şi de progresul tehnic, dar nu m-am gîndit îndeajuns la asta, e doar o impresie.

Ce exemple de proaste obiceiuri care astăzi au dispărut sau nu mai sînt posibile aţi descoperit prin literatură? Mă puneţi în încurcătură. Nu cred că a dispărut nici unul, cel mult recuzita s-a schimbat. Spre exemplu, „înjură ca un birjar“ a devenit „înjură ca un şofer de taxi“. Sau povestea cu servitorii. Deşi azi oamenii nu le mai spun aşa celor pe care îi plătesc pentru diverse treburi, de multe ori se poartă cu ei mai rău decît atunci cînd le spuneau aşa. Mă îngrozesc, de pildă, mamele care le terorizează pe „bonele“ copilului lor în cel mai sadic mod cu putinţă. Şi nu-mi plac bărbaţii care le caută nod în papură chelnerilor. Ce-i drept şi noţiunea „a servi“ s-a pierdut azi, fiindcă servitorii de mare casă şi clasă ajutau, se puneau la dispoziţie cu graţie, nu serveau. Adică, în cazurile fericite, a servi nu era servilism.

Există şi vreo regulă de bună purtare care astăzi s-a pierdut (chiar şi la oamenii civilizaţi) dar despre care credeţi că ar merita să fie recuperată?

Politeţea sufletului. Asta s-a pierdut cu totul. Dar şi acel savoir faire pe care îl aveau cei mai mulţi oameni, din toate zonele societăţii. Adică să ştii să spui cuvîntul potrivit, ca să-i faci pe cei din jur să fie în largul lor, să simţi, chiar în toiul celei mai pasionante discuţii, că există oameni în preajmă şi să le vii în întîmpinare în mod reflex. Să ştii instinctiv ce se face şi ce nu. Cînd nu te bazezi pe un bun-simţ natural, care-ţi dă siguranţă în tot ce faci, degeaba înveţi „pe dinafară“ nişte reguli. Totul trebuie să vină în primul rînd din interior. Să sperăm că sînt lucruri recuperabile.

Care sînt tipurile de încălcare a normelor de comportament care vă deranjează cel mai mult în prezent? Lipseşte eleganţa, mă refer, desigur, la atitudine. Ar trebui să se înveţe la şcoală cum să te porţi cu eleganţă în toate momentele şi în toate conflictele. Dacă unul greşeşte, tu trebuie să arăţi că eşti mai elegant ca el, iar nu invers. Apoi, cele care ţin de carnea cuvîntului, în presă şi pe stradă. Mulţi dintre oamenii care lucrează în presă au cedat fără să opună rezistenţă tendinţei de a şoca, de a face din ţînţar armăsar, de a stîrni furtuni în pahare cu apă şi de a le prezenta în chip de uragane, doar-doar atrag publicul. Şi, mai grav, această tendinţă a trecut şi în cărţile aşa-zis „ştiinţifice“, adică academice. Există nişte bune maniere ale cercetătorului, or, în cărţile care se publică azi, sînt tot mai des ignorate, iar asta mă sperie. Dacă Internetul, cum spunea odată Liviu Papadima, e un fel de folclor nou, cu toate trăsăturile acestuia, cărţile publicate ar trebui să fie altceva, să impună prin seninătate critică şi nuanţă.

Există devieri de la bunele maniere pe care le consideraţi acceptabile sau chiar simpatice? Nu mă deranjează cele care ţin de prea-plinul comunicării, de vioiciune, de vitalitate. Decît nişte ipocriţi care tac şi-apoi îţi fac mizerii, parcă-i prefer pe cei care spun ce au pe suflet. Decît nişte oameni mortăcioşi, care vorbesc numai cînd sînt întrebaţi, fără ton, adică fără implicare afectivă, prefer unii care nu aşteaptă neapărat să termini ce ai de spus, dar pe care cuvintele tale i-au atins suficient ca să aibă o reacţie, entuziastă sau dimpotrivă. (Doar la televiziune e foarte enervant un asemenea mod de discuţie, însă eu nu prea mai deschid televizorul şi mă apăr astfel de principala sursă de bădărănie din lumea nostră). Şi nu mă deranjează defel oamenii aiuriţi, distraţi, cei care sînt fără voia lor neatenţi cu cei din jur, ca-ntr-un minunat poem de Ionesco: „Aiurit / şi aburit, / cum eram, / tot mă iubeam“.

a consemnat Andrei MANOLESCU

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.