La ce bun o antropologie în vremuri de criză?...

Publicat în Dilema Veche nr. 349 din 21 octombrie - 27 octombrie 2010
Branduirea optimismului jpeg

La începutul lui ianuarie 1990, în chiar primele zile ale decompresiei postcomuniste, lua naştere, printr-un gest de entuziasm necontrolat, Societatea de Antropologie Culturală din România (SACR). Membrii săi nu prea erau însă antropologi (de unde şi cum?), ci un grup de intelectuali umanişti doritori de o altă abordare şi înţelegere a culturii, în general, şi a celei române, în particular. Această tentaţie s-a extins apoi ad libitum în toate colţurile ţării... Au fost anii unei antropologii fără antropologi sau – după cum constata Gheorghiţă Geană – ai unei instituţionalizări fără profesionalizare: antropologia devenise mai mult modă decît profesie! 

La douăzeci de ani de la acest început, despre SACR se poate spune, parafrazîndu-l pe Poet, că azi o vedem şi nu e! Dacă în primul deceniu se putea vorbi mai mult despre o formă fără conţinut, în ultimii ani s-ar zice că avem de-a face tot mai mult cu un conţinut care şi-a pierdut forma – căci SACR se află în moarte clinică de aproape un deceniu. De aceea, conferinţa Societăţii, care tocmai s-a încheiat de curînd la Bucureşti şi la care au participat aproximativ o sută de profesionişti, poate fi considerată o împlinire, în care forma şi-a găsit în sfîrşit conţinutul: se poate spune de acum că, formal şi real, antropologia există în România! 

Dar la ce bun o antropologie în vremuri de criză? – se pot întreba unii. Nu vor fi fost însă prea mulţi cei preocupaţi de o asemenea întrebare în anii ’90, măcar pentru simplul motiv că vizibilitatea socială a antropologiei era încă foarte redusă. Intrată pe un cal alb în domeniul ştiinţelor sociale, antropologia avea însă deja ambiţii mari. „Emergentă“ ca întreaga societate şi asimilînd rapid critica postcolonială încă la modă în Occident, ea a transferat, nu totdeauna critic, procedurile deconstrucţiei postmoderne la practica terapiei postcomuniste. Direct, prin abordări care se reclamau explicit din antropologie, dar mai ales indirect, prin domenii alimentate de gîndirea antropologică (national studies, gender studies, istorie orală, dezvoltare locală etc.), aceasta a contribuit, mai mult decît se crede îndeobşte, la deconstrucţia naţiunii şi a altor „mari naraţiuni“ în care era „încremenită“ gîndirea socială şi politică românească. Mai departe, antropologia a făcut acest lucru fie direct, abordînd frontal aceste probleme, fie indirect, printr-o schimbare radicală de scală: în locul marilor structuri sociale şi ideologice, în locul abordărilor macro de toate soiurile, antropologii au impus treptat „studiile de caz“ – localul, cotidianul, individualul – ceea ce ştiinţele sociale numeau deja de ceva vreme agency, producînd astfel ceea ce un antropolog grec numea o „antropologie a particularului“. Cu riscul de a arunca, uneori, copilul împreună cu apa din copaie... 

Ce face însă în prezent antropologia, ce ar putea ea să facă după consumarea (relativă) a acestei perioade vindicative? 

Chiar dacă pathosul postcomunist nu s-a temperat încă întru totul, a devenit tot mai clar, după douăzeci de ani de la căderea regimului, că nu totul se explică prin tarele trecutului comunist şi că nu tot viitorul se reduce la grăbirea unei tranziţii teleologice şi salvatoare. Trăim într-o lume care s-a schimbat structural mult dincolo de ritmul conflictelor dintre generaţii şi pe care o înţelegem tot mai puţin şi mai fragmentar. O lume în care abundă (aparente) contracţii pentru care aparatul nostru conceptual se reduce adesea la termenii leneşi de hibriditate sau glocalizare – cînd nu recurgem direct la o judecată de valoare în termeni de kitsch: ţăranul nu mai e ţăran, în timp ce oraşul, eliberat de constrîngerile sistematizărilor comuniste, ne apare traversat de practici rurale, tradiţiile se marketizează, oralitatea se mută online, localul şi regionalul concurează naţionalul – ca să nu mai vorbim de întreaga lume a virtualului fără de care este tot mai greu să înţelegem viaţa noastră „reală“. A numi toată această diversitate „hibriditate“ sau a vedea pretutindeni doar expresii ale „glocalizării“ nu este astfel decît o recunoaştere implicită a unei incapacităţi de înţelegere. În acest context, antropologia poate – şi ar trebui – să contribuie, prin scufundarea în diversitatea şi profunzimea studiilor sale de caz, la identificarea, numirea şi „descrierea densă“ a acestei diversităţi specifice şi, astfel, la o înţelegere mai aşezată a vieţii noastre sociale actuale, dincolo de impresiile amuzate de exotism sau judecăţile dezabuzate de decadenţă cu care ne-au obişnuit discursurile publice. Este ceea ce au făcut, de altfel, mulţi dintre antropologii prezenţi la recenta conferinţă a SACR. 

Şi viitorul? Este, evident, prezumţios să emiţi orice fel de părere în această privinţă. Poţi să te uiţi însă la ce se prefigurează deja în prezent, pentru a-ţi forma o bănuială despre ce ne rezervă viitorul. Judecînd după discuţiile mai mult informale din jurul conferinţei şi după semnele disponibile în antropologiile mai mature, o revenire la teorie şi modele ale umanului pare să se contureze deja. Lupta cu „marile naraţiuni“ nu s-a consumat, nu a trecut ca o simplă modă, ci a fost în cea mai mare parte asimilată şi asumată, integrîndu-se în aparatul critic al disciplinei. Cu acest acquis comunitar, antropologia pare să privească din nou – şi altfel – la problemele Omului şi să-şi asume din nou – dar altfel – o responsabilitate morală care nu a lipsit niciodată părinţilor ei fondatori.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Vladimir Putin si Kim Jong un, vizita la cosmodrom FOTO Profimedia (6) jpg
Coreea de Nord ar putea trimite trupe militare suplimentare în Rusia pentru războiul din Ucraina
Coreea de Nord ar putea trimite trupe suplimentare în Rusia începând din iulie sau august 2025 pentru a lupta împotriva Ucrainei, potrivit unor parlamentari sud-coreeni care au participat joi, 26 iunie, la un briefing secret al serviciului național de informații (NIS).
image png
CNA le-a tăiat macaroana! Vedete, influenceri sau TikTokeri își iau adio de la reclamele cu jocuri de noroc
Vești proaste pentru vedetele și influencerii care până acum promovau reclame la jocurile de noroc. Potrivit unei decizii votate miercuri în şedinţa publică a Consiliului Naţional al Audiovizualului, aceștia nu vor mai putea apărea în diverse reclame la jocurile de noroc pe TV, radio şi online.
camera 1210111 1280 jpg
Concedieri pe bandă rulantă la un cunoscut post TV! Mai mulți prezentatori vor fi puși „pe liber”, iar emisiunile lor scoase din grilă
Lovitură dură în lumea televiziunii! Metropola TV trece printr-o nouă rundă de concedieri masive, după ce la finalul anului trecut a avut loc o primă serie de restructurări.
foto1 jpg
„Eu țin minte cum s-a dat Basarabia!”
La sfârşitul lunii iunie 1940, România era nevoită să se supună ultimatumului URSS-ului – și ceda Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța.
5 cele mai importante tendinte de pantofi de primavara vara pe care fiecare femeie ar trebui sa le stie jpg
Motivul pentru care nu este bine să ții pantofii sub patul în care dormi. „Acolo unde dormi nu pui urmele drumurilor străine”
Pantofii puși noaptea sub patul în care dormi atrag ghinionul, spune o superstiție româneasca. De asemenea, ar putea fi o cauză pentru care ne trezim obosiți și cu dispoziții nu foarte bune.
WhatsApp Image 2025 06 26 at 14 54 40 jpeg
Sfârșit tragic pentru un adolescent de 17 ani: a ajuns cu motocicleta sub roțile unui tractor
Un adolescent în vârstă de 17 ani a murit, joi, 26 iunie, într-un accident rutier petrecut într-o localitate din Olt. Băiatul, care conducea o motocicletă, a intrat în coliziune cu un tractor.
image png
Nicoleta Luciu a revenit în lumina reflectoarelor după 11 ani de absență. Cum a reacționat familia când și-a lansat propriul podcast
Nicoleta Luciu a avut o revenire spectaculoasă în lumina reflectoarelor în urmă cu puțin timp, când și-a lansat și podcastul dedicat femeilor „MOM by Nicoleta Luciu”. Cum a reacționat familia vedetei și ce sfaturi a primit aceasta.
Mario Balotelli (EPA) jpg
Decăderea unui fotbalist: Balotelli, de la Liga Campionilor, în Liga 3 din Spania
Ajuns la 34 de ani, jucătorul italian pare la finele carierei.
JD Vance FOTO Profimedia
JD Vance, speriat de „butonul roșu” al lui Trump: „Se uită la mine și spune: «Nuclear»”
Vicepreședintele SUA, JD Vance, a povestit cu umor o întâmplare trăită în Biroul Oval, când Donald Trump a apăsat un buton roșu în timpul unei discuții tensionate, iar reacția a fost una neașteptată.