Jocurile Foamei

Publicat în Dilema Veche nr. 427 din 19 - 25 aprilie 2012
Jocurile Foamei jpeg

The Hunger Games e fenomenul literar al momentului. Autoarea Suzanne Collins vine din televiziune, a fost nominalizată la mai multe premii Emmy pentru seriale pentru copii şi este autoarea unei serii de volume multipremiate apărute în anii 2000: The Underland Chronicles.

Cu Hunger Games revine la suprafaţa pămîntului şi în lumea pe care o ştie cel mai bine, cea a televiziunii. Ecranizarea de Gary Ross – regizorul lui Big (1988), Pleasantville (1998) şi Seabiscuit (2003) – o are în rol principal pe Jennifer Lawrence, figura nouă de la Hollywood care iese cel mai tare în relief. E obişnuit într-o franciză care se află la început de drum ca producătorii să caute feţe noi, să lanseze odată cu noua franciză şi figuri care vor deveni „de casă“. S-a întîmplat cu Lord of the Rings care a lansat cariera lui Elijah Wood sau cu Transformers care a promovat chipul asimetric al lui Shia LaBeouf şi a făcut din Megan Fox o megastarletă. Se întîmplă mereu de la Star Wars încoace. Relaţia dintre Jennifer Lawrence şi Hunger Games e în acest context una aparte.

Într-un viitor distopic, Statele Unite s-au transformat în naţiunea Panem condusă de Capitoliu căruia i se subordonează 12 districte. Iniţial au fost 13, însă al 13-lea district a avut nefericita idee să se revolte împotriva Capitoliului şi a fost şters de pe faţa pămîntului. Pentru a păstra viu exemplul revoltei şi consecinţele ei, casta conducătoare a Panemului organizează în fiecare an un reality show în care doi tribuţi din fiecare district, aleşi din rîndul populaţiei cu vîrste între 12 şi 18 ani, trebuie să lupte pînă la moarte într-o arenă împădurită. Nu poate exista decît un învingător şi premiul cel mare e o viaţă luxoasă – rentă viajeră şi statut social în capitală. Katniss Everdeen (Lawrence), sora ei Primrose şi mama ei trăiesc în al 12-lea district. Tatăl a murit, mama e o prezenţă pasivă în viaţa fiicelor, cam ca mama din Winter’s Bone. Katniss e o supravieţuitoare – vînează, a atins perfecţiunea în tragerea cu arcul şi e hotărîtă să o apere pe sora ei mai mică, cu orice preţ. În fiecare an sînt traşi la sorţi cei doi tribuţi pentru Jocurile Foamei, iar cînd Primrose, care la 12 ani este selectată pentru prima oară, este aleasă tribut, Katniss se oferă să îi ia locul. Ea şi băiatul de măcelar Peeta Mellark (Josh Hutcherson) sînt cei doi tribuţi care vor lupta pînă la moarte în arenă. Sînt duşi la Capitoliu cu un tren luxos de superviteză, hrăniţi cu delicatese, li se alocă un ofiţer de imagine şi o armată de cosmeticieni. Stilistul de serviciu al reprezentanţilor districtului 12 este Lenny Kravitz, cu voce blîndă şi pleoape date cu auriu, care le creează costume de foc ce îi scot în evidenţă în timpul paradei aleşilor în carele lor alegorice. Stanley Tucci este prezentatorul flamboiant al show-ului, Wes Bentley e Seneca Crane, regizorul.

Lumea din districte e filmată cu camera din mînă, într-un realism cenuşiu, culoarea şi maniera aminteşte de Dogma 95. Capitoliul, de inspiraţie romană, e o frescă în culori intense a decadenţei, cu forme exotice şi veşminte transgresive. În cele mai bune momente ale ei aproape că evocă iconografia din Al cincilea element, fără însă să fie în stare să pulseze aceeaşi viaţă. Dar cînd jocurile foamei încep, într-o arenă artificială, manipulată de IT-şti pe nişte computere à la Minority Report, scenariştii încetează să mai fie preocupaţi să confecţioneze cauzalităţi şi detalii. Filmul devine o cursă pură, entertainment gros şi dezgolit, violenţă şi adrenalină.

Jocurile foamei e un thriller SF şi, ca orice parabolă, are proprietatea ca cel care îl priveşte să poată găsi în el exact ce caută. Ca orice distopie, prezintă un viitor în care regăsim prezentul. Oferă o imagine eficientă a publicului care se îmbuibă cu fast-food şi reality show-uri. Dar percepţia rămîne destul de teoretică; pentru a-ţi deschide ochii asupra unei realităţi, un film trebuie să te fure, să-ţi răpească cu totul conştiinţa şi să opereze asupra ta o metamorfoză. Pe cînd Hunger Games e străbătut de autosuficienţă şi de lene. Foamea protagoniştilor ar trebui să fie palpabilă, din păcate rămîne abstractă. Lipsesc senzaţiile viscerale, şi nu mă refer aici la spintecări, ci la ghiorăituri de maţe atît de dureroase, încît să îţi arunce conştiinţa în haos. Nu e suficientă tensiune între manipularea digitală a parcursului sîngeros (filmul, apropo, nu explică niciunde cum sînt creaţi printr-un simplu gest pe un ecran 3D monştri atavici care în minutul următor se reped să sfîşie concurenţii) şi consecinţele lui existenţiale. Involuntar, devine o parabolă a CGI-ului facil care a înlocuit creativitatea. Spectaculară e doar foamea de entertainment. E evidentă paralela cu pîinea şi circul roman şi televiziunea devenită noul opiu al mulţimilor. Numai că mulţimea înfometată rămîne invizibilă, filmul nu se preocupă de ea. Comentariul social, pe care orice distopie trebuie să îl conţină, nu există decît într-o foarte mică măsură şi o singură dată vedem reacţia districtelor oprimate. Lumea care suferă pe pielea ei jocurile foamei e absentă, abulică. Alegerea lui Jennifer Lawrence a fost poate tocmai pentru a umple golurile scenariului.

Jennifer Lawrence e remarcabilă în Hunger Games, prezenţa ei face ca filmul să pară mult mai mare decît e. Donald Sutherland, eminenţa cenuşie din vîrful Capitoliului, vorbeşte despre modul în care un show aspiraţional dozează speranţa: îţi oferă doar atît cît să urmăreşti cu sufletul la gură, şi exact atît cît să nu simţi nevoia să acţionezi. Speranţa de la televiziune e anestezia disperării. Însă poate un film să atace realitatea perturbatoare a entertainment-ului, cînd el însuşi nu e altceva decît o franciză pusă pe făcut bani? Cu alte cuvinte, vom merge la partea a doua din Hunger Games pentru consideraţii profunde sau pentru doza necesară de pîine şi circ?

Laura Popescu este traducătoare şi critic de film.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.