⬆
foamea
Hăul din stomac
Bunica mea, dacă ar mai trăi, cred că s-ar simţi răzbunată să audă ce temă mi-am ales. Şi asta pentru că, pe vremea cînd ea era stăpîna oalelor, a cratiţelor, a tigăilor, a cuţitelor din bucătăria noastră, mie nu-mi era foame niciodată. N-aş şti să spun cîte ore din viaţa ei de 80 de ani şi le-o fi petrecut învîrtind cu o lingură de lemn sau cu o paletă în cel puţin două feluri de mîncare.
Formele schimbătoare ale foametei
Nevoia de hrană este vitală pentru indivizi ca şi pentru societăţi în ansamblul lor. Incapacitatea de asigurare a hranei a fost una dintre ameninţările cele mai mari cu care s-au confruntat oamenii din trecutul îndepărtat şi pînă în zilele noastre. Cauzele foametei s-au schimbat de-a lungul vremii.
"Am trăit 20 de ani cu o ciorbă la prînz" - interviu cu Nicolae PURCĂREA
"De cînd este lumea, sătulul nu l-a putut înţelege pe flămînd. Foamea pe care am simţit-o noi în închisoare nu poate fi explicată, nici înţeleasă. Nu mai era de mult o foame fizică. Era psihică. Oricît o stăpîneam ziua, subconştientul noaptea lucra. Visam munţi de pilaf şi grămezi de copane aburinde."
Are balta peşte
Pînă la 18 ani am crescut cu peşte. Bunicii mei au trăit pe un ponton care a bătut Dunărea în sus şi-n jos. Au crescut cu peşte, în lipsă de altceva. Aveau fosfor în sînge, de la cît peşte au mîncat. La pensionare au primit un apartament în Tulcea. Am locuit împreună cu ei şi cu o mătuşă care lucra la abator.
O ţară fără bătrîni
În 2007, România a intrat în Uniunea Europeană. Am făcut paşii necesari, poate nu atît de impecabil pe cît ar fi trebuit, am semnat acorduri, poate mai mult din vîrful pixului, decît din conştiinţa respectării acestora, şi am acceptat condiţii. Poate mai mult la nivel de discurs. Una peste alta, sîntem, de ani buni, o ţară europeană.
Bani şi ouă - o cronică personală a Foamei
Peste cîţiva ani, am aflat că, de fapt, la Valea Drăganului „am murit cu toţii de foame“. Că mîncarea de la cantina vilei unde fuseserăm cazaţi a fost proastă şi insuficientă şi că în fiecare după-amiază, în aşteptarea cinei, mă băteam cu taică-miu pentru o chiflă tare, dosită de mama în poşetă, la micul dejun. Ciudat, asta nu-mi amintesc deloc!
"N-am putut să nu fotografiez ce vedeam" - interviu cu Andrei PANDELE
"Nu mult timp după ce a fost în Coreea de Nord, dintr-o dorinţă stupidă, Ceauşescu şi-a pus în practică această idee inspirată de Kim Ir Sen. Ca să stăpîneşti oamenii trebuie să-i abrutizezi. Circurile foamei erau imaginea perfectă a acestei abrutizări. Ideea a fost simplă: românii erau atît de absorbiţi de producţie, de depăşirea planurilor, că nu le mai rămîne timp de prostii."
Amintiri netratate la psihoterapeut
La 26 de ani, unii bărbaţi au cucerit lumea, au dat capodopere, au cîştigat trofee, au avut aripi. La 26 de ani eu făceam foamea. Într-un cămin de nefamilişti, la Curtea de Argeş. (Nu încerc acum să-mi plîng de milă!) Eram angajat ca inginer-stagiar la Electroargeş, fabrica de rîşniţe şi aspiratoare, o altă „citadelă“ ceauşistă a industriei româneşti.
Economia de piaţă cu "foamea-n gît"
Depun mărturie că în frigiderul meu de reprezentant al clasei mijlocii, adică cercetător ştiinţific cu venituri aproape medii pe economie se întîmpla să nu se găsească decît cîteva sticle cu apă de la robinet, un pachet de margarină, un pachet de cafea-boabe primit de la unchiu-meu din Germania, o pungă cu lapte praf, o bucată de slănină, una-două ridichi negre.
Jocurile Foamei
The Hunger Games e fenomenul literar al momentului. Autoarea Suzanne Collins vine din televiziune, a fost nominalizată la mai multe premii Emmy pentru seriale pentru copii şi este autoarea unei serii de volume multipremiate apărute în anii 2000: The Underland Chronicles.