Întrebări şi răspunsuri incomode

Publicat în Dilema Veche nr. 615 din 26 noiembrie - 2 decembrie 2015
Întrebări şi răspunsuri incomode jpeg

– pentru noi, vezi Doamne, occidentalii –

La începutul crizei refugiaților, multă energie s-a risipit în România, mai ales în mediul online, pe poziții pro și contra primirii acestor oameni în Europa. Poziții radical opuse, atît de divergente încît prieteni vechi au ajuns să nu mai vorbească unii cu alții. Asta în spațiul privat. În spațiul public, cel unde așa-numiții lideri de opinie ar trebui să măsoare cu mare grijă orice afirmație înainte de a o face, dezastrul a fost de proporții rușinoase. Și el riscă să devină și mai odios acum, după atentatele de la Paris.

Ce sînt oamenii ăștia: refugiați sau migranți economici?

Nu contează. WTF? Pe bune, chiar nu contează. Pentru că cei care vin, așa mulți cum sînt, invocă o protecție față de ceea ce ei percep a fi o amenințare la adresa lor și a familiilor. Iar noi, europenii, avem niște legi și niște convenții internaționale semnate care spun că trebuie să îi primim.

Asta nu înseamnă însă că toți vor și rămîne, nici pe departe. Distincția dintre refugiat și migrant economic se face la finalul procedurii de azil. Practica ne arată că cei care primesc o formă de protecție internațională (statut de refugiat sau protecție subsidiară) sînt sirienii și eritreenii. Atît. Irakienii și afganii în proporție infinit mai mică și doar în unele cazuri speciale. Restul sînt întorși fie la ei acasă, fie în unele țări cu care UE are convenții de repatriere.

Să-i ia nemții. Nu vor toți la ei?

E corect că toți vor în Germania, dar hai să fim puțin sinceri: dintre cele trei milioane de români plecați în străinătate, cîți au emigrat în Slovenia, de pildă? Pe cît de idioată e întrebarea, pe atît de idiot de simplu e răspunsul. Probabil nici, unul pentru că oricine vrea să meargă acolo unde are o aparentă garanție a unei vieți mai bune.

La asta se adaugă și greșelile evidente și de necontrazis ale cancelarului Angela Merkel. De exemplu, anunțul făcut de Berlin cum că suspendă aplicarea Convenției de la Dublin pentru refugiații sirieni. Adică faptul că nu îi mai trimite în statul UE pe unde aceștia au intrat în spațiul comunitar. Vestea s-a răspîndit uluitor în Orientul Mijlociu, iar urmarea firească a fost ca și alte naționalități să își încerce norocul, chiar dacă anunțul făcea referire explicită la sirieni.

Apoi mai e ignorarea avertismentelor făcute atît de serviciile secrete germane, cît și de agenția FRONTEX. Ambele au înaintat rapoarte guvernului Merkel în care spuneau clar că, anul acesta, ar urma un val de refugiați către Europa de minimum 500.000 de oameni. Și mai adăugați și sentimentul de atotputernicie al Germaniei, care cu greu s-a lăsat convinsă de realitate pînă să accepte că singură nu face față unui număr atît de mare de oameni.

Și atunci ce treabă avem noi, românii?

Avem treabă, chiar multă. Sîntem membri ai Uniunii Europene. Avem multe avantaje – de la cele de ordin personal, cum ar fi călătoria fără vize, pînă la cele de ordin statal, cum ar fi fondurile puse la dispoziția României sau mecanismul care ne ține pe linia de plutire în justiție și stat de drept.

Dar apartenența la UE nu înseamnă numai avantaje, ci și obligații, și asta trebuie să ne intre în cap cît mai curînd. Da, nemții au dat-o de gard anul acesta în criza refugiaților. Nu mi se pare însă un moment prielnic să le băgăm degetele în ochi pentru asta. Pînă una-alta, ei duc greul, noi n-am luat nici un refugiat pe teritoriul nostru. Și vor să contribuim și noi cu o părticică fix cît o comună medie de la noi. Chiar să nu fim în stare de așa ceva? Mi-e greu să cred.

Mai mult, am depus și o cerere oficială de amînare, așa că și puținii reveniți nouă prin mecanismul de relocare nu vor ajunge aici înainte de un an de acum încolo. Dacă aveam viziune la nivel de conducere statală, aveam numai de cîștigat dintr-o atitudine de bun-simț.

Cum adică?

În primul rînd, dacă am fi dat ceva înainte să fluturăm steagul neaderării la Schengen, poate am fi reușit să punem subiectul pe agendă. Cu atitudinea noastră de respingere, am făcut fix invers: am provocat o respingere și mai mare a temei de discuție. Clar, nu e corect din punct de vedere al Tratatului Schengen. Dar realitatea e asta: nu intrăm din cauza punctajului mic la „impresie artistică“, adică la corupție. Tehnic, nu are nici o legătură. Politic, e un obstacol uriaș. Așa că noi sîntem în postura în care trebuie să dăm înainte să cerem.

Apoi, am fi putut pune condiții. Dacă eram de partea „pro“ a baricadei, măcar pe canale neoficiale s-ar fi putut obține dreptul de preselecție a oamenilor relocați în România. Să ne alegem noi pe cine vrem, după criteriile noastre. Acum însă, vom sta la coadă uitîndu-ne cu jind la cei care, pe merit, își vor selecta pentru ei.

Am fi putut profita economic în multe feluri. Nemții au făcut calcule: avem șomeri, avem oameni în prag de pensie, avem costuri suplimentare cu oamenii ăștia mulți veniți. Așa că se angajează pe bandă rulantă polițiști, asistenți sociali, personal medical, translatori, profesori și specialiști în azil. Se reduce șomajul, se plătesc salarii, dar se și încasează la buget. Specialiștii în prag de pensionare sînt ținuți la muncă. Nu li se plătesc pensii, ci se încasează impozite. Există deficit de forță de muncă, în special pentru job-urile pe care nemții nu le mai vor. Brusc au apărut însă oameni disperați să aibă un venit, așa că se completează golurile. Nemaivorbind de specialiști, precum medicii, cu precădere cei de familie, care lipsesc cronic în Germania și care pot fi recrutați din rîndul refugiaților.

Unii zic că e vina Europei. Așa-i?

În acest moment, țările învecinate Siriei nu mai au capacitate și au dat drumul la robinet. Sînt prea mulți deja în Liban, Turcia, Iordania și, da, Irak. Și cum memoria nu ne servește decît selectiv, atunci cînd ne convine, să ne amintim de o întîmplare importantă. La începutul anului, cînd Programul pentru Hrană al Națiunilor Unite (WFP) lansa un apel de-a dreptul disperat pentru un fond de 1,7 miliarde de dolari întru hrănirea refugiaților, noi, europenii, inclusiv România adică, ne făceam că plouă. Practic, WFP spunea așa: nu avem ce să le dăm de mîncare refugiaților din Orientul Mijlociu și foamea îi va face să plece. Asta e vina directă.

Vina indirectă rezultă din lipsa de acțiune. În 2011, Siria intra în război civil. Noi, europenii, am stat să ne uităm timp de patru ani cum sute de mii de oameni au murit, fără să mișcăm un deget. În același timp însă, ne erijăm în apostolii principiilor morale și ai valorilor europene. Pe soclul nostru e comod și bine, în realitatea războiului nu e.

La fel am procedat și cu alte state din Orientul Mijlociu. Irakul și Afganistanul sînt în haos, deși noi le-am democratizat. Libia e război deschis, deși noi am eliberat o din tiranie. Și a devenit una din țările cruciale pentru traficul de persoane. Să fie bine înțeles: talibanii, Saddam Hussein, Muammar al-Gaddafi – toți erau personaje odioase și nimeni cu mintea întreagă nu le poate regreta. Numai că eliberarea dintr-o dictatură nu e suficientă fără asistență pentru reconstrucție, stabilitate și dezvoltare. Ironia face că anul 2015 este Anul European al Dezvoltării, prilej de laudă de sine despre cît bine a făcut Europa în lume.

În loc de concluzie:

Da, e un real pericol acela al infiltrării unor teroriști printre sutele de mii de oameni care fug de război. Dar nu putem blama atîtea persoane din cauza unor descreierați. Nu ne place generalizarea că „românii sînt hoți“, așa că nu ne putem permite așa ceva. Dar putem cere statului român și oricărui stat european să își facă datoria de control și prevenție. De exemplu, statul francez a fost avertizat de două ori de Turcia în legătură cu unul dintre teroriștii de la Paris. Nu a făcut nimic din cauza unor episoade care au slăbit încrederea în partenerii externi.

Refugiații nu se pot curăța singuri de elementele teroriste posibil plantate printre ei. Noi o putem face. Avem bani, avem servicii (noi, românii, chiar multe), avem tot ce ne trebuie. Ține de noi să ne apărăm. Și ține de noi să fim europeni în spiritul valorilor pe care ne place să ni le asumăm la nivel declarativ.

P.S.: În ziua în care citiți acest articol, peste 3000 de afgani au plecat din țara lor spre Europa. Va fi noul val cu care Europa se va confrunta. Bine ar fi să nu ne surprindă ca iarna pe români.

Laurențiu Colintineanu este senior editor la EurActiv.ro.

Foto: I. Moldovan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Costică Prisecaru, în lesă cu Emilia Bejan. Captură YouTube
Prima reacție a femeii plimbată în lesă, în patru labe, la gala de lupte RXF: „Trebuie să te iubești pe tine”
Gala de lupte de la mijlocul acestei săptămâni a fost cu siguranță un eveniment controversat care a stârnit reacții puternice în rândul opiniei publice.
camion lovit de tren FOTO Captură video
Momentul în care șoferul unui camion sfidează moartea. Cum a reușit să se salveze înainte să fie lovit de tren
Un șofer de camion a trăit un moment terifiant când a rămas blocat pe o trecere la nivel cu calea ferată. Acesta a reușit să sară din camion cu câteva secunde înainte ca un tren de marfă să-l lovească și să distrugă vehiculul.
trupe americane bază militară din Siria Foto Captură video X jpg
Trupele americane ar fi ocupat o bază militară din Siria, care era controlată înainte de Rusia
În nordul Siriei, lângă orașul Kobane, armata americană ar fi preluat sub controlul său o bază militară care a fost ocupată de trupele ruse încă din 2019. Bazele din Tartus și Latakia rămân principalele puncte în care se strâng trupele rusești.
giani infatino fifa jpg
Reacția rușilor după ce FIFA a afișat harta Ucrainei fără Crimeea la tragerea la sorți pentru CM 2026
Țara vecină cere ca forul internațional să le ceară scuze public.
mascati jpg
Mobilizare excepțională după un live pe Facebook. Un individ amenința că fabrică o bombă și se arunca în aer. Unde a fost localizat
Mobilizare exemplară a polițiștilor din județul Olt pentru depistarea unui cetățean care a anunțat sâmbătă seara, într-un live pe rețeaua socială Facebook, că va fabrica o bombă,
image png
Claudia Puican și Armin Nicoară se pregătesc să devină părinți. „Un nou capitol al iubirii noastre începe…”
Claudia și Armin Nicoară, unul dintre cele mai iubite cupluri muzicale, au dat vestea momentului: se pregătesc să devină părinți! Cei doi artiști sunt în culmea fericirii deoarece, după multe încercări de a avea un copil.
donald trump devin nunes FOTO Leon Neal/Getty Images
Donald Trump continuă numirile controversate la Casa Albă. Cui i-a oferit un post-cheie din domeniul informațiilor
Preşedintele ales al SUA, Donald Trump, l-a numit sâmbătă pe directorul platformei sale de social media, Devin Nunes, să conducă un grup consultativ în domeniul informaţiilor.
Diana  Sosoaca Foto Facebook Diana Ivanovici Sosoaca jpg
Polițiștii la ușa Dianei Șoșoacă, duminică dimineața. Europarlamentarul furios: „Ați venit să colindați?”
Un nou scandal marca Diana Șoșoacă. Duminică dimineața, europarlamentarul a luat foc, când doi polițiști s-au prezentat la domiciliul ei pentru a-i înmâna un proces verbal de
decebal refugul png
Povestea fantastică a enigmaticului Ranisstorum, ultimul refugiu al regelui Decebal. Nimeni nu știe exact unde se află
Pierdut în abisul timpului, numele misterios al Ranisstorumului continuă să stârnească fascinație și dezbateri aprinse între istorici, arheologi și pasionați de trecut.