Informaţiile secrete şi secretele informaţiilor

Publicat în Dilema Veche nr. 364 din 3 - 9 februarie 2011
Căile neştiute ale banilor jpeg

În lumea actuală, serviciile de informaţii au o dilemă: pe de-o parte, îşi doresc o transparenţă cît mai mare, aşa încît să le fie cît mai uşor să afle date despre alţii, pe de altă parte, se tem că transparentizarea le va îngreuna păstrarea propriilor secrete. Depinde de unde vezi lucrurile, pe ce latură a baricadei te situezi.  

Ce se cîştigă pe o parte se poate pierde pe cealaltă. E evident că informatizarea la nivel global a produs schimbări în munca serviciilor de informaţii. Experţii în spionaj se bucură nespus de această informatizare. Numai de pe Facebook, de exemplu, pot afla o mulţime de informaţii despre o persoană pe care o au în atenţie. Aceiaşi experţi spun că serviciile interne de securitate sînt fericite de cînd sistemele de date clasificate au devenit centralizate. Celor care au ca obiectiv paza unor informaţii secrete li se pare că au posibilităţi mai bune de control, că pot şti întotdeauna unde, cine şi cum a accesat anumite date. Paradoxal însă, şi serviciile de spionaj se bucură de cînd aceste baze de date sînt integrate şi centralizate. Pentru că toată informaţia e la un loc. Ei ştiu că, şi dacă acel sistem informatic centralizat e infailibil în sine, omul care-l operează e totdeauna vulnerabil. Poate fi cumpărat sau convins.

Situaţia cea mai recentă care poate fi dată drept exemplu – spun experţii în intelligence – e Wikileaks. Într-un sistem mai vechi, un individ ca Bradley Manning (cel suspectat că a dat informaţiile clasificate diplomatice americane site-ului Wikileaks) n-ar fi putut să aibă acces la 254 de mii de documente secrete. Dacă se lucra secvenţial, ca pe vremuri, el ar fi putut scoate şi vinde cel mult zeci sau sute de asemenea documente. 

Cum apreciază însă insiderii sistemelor de informaţii importanţa informaţiilor publicate de Wikileaks? În primul rînd, ei remarcă la fel ca şi jurnaliştii că e foarte greu de stabilit ce e relevant şi ce nu, în aceste sute de mii de documente, tocmai din cauza cantităţii uriaşe de informaţii. Unele telegrame publicate par a nu conţine nimic senzaţional, dacă citeşti doar capul lor. Conţinutul poate rezerva însă o mulţime de surprize. Pe de altă parte, unele informaţii confidenţiale, dezvăluite de presă, par senzaţionale şi fac valuri, dar pentru servicii sînt total neimportante. Uneori sînt publicate şi informaţii greşite, iar serviciilor de informaţii li se cere confirmarea. Formulele deja clasice folosite de acestea – precum „nu putem nici confirma nici infirma această informaţie“ sau „nu putem comenta ştiri apărute în presă“ – sînt interpretate aproape în mod reflex de către opinia publică drept o confirmare. Ideea care se naşte e de tipul: „ăştia nu-şi pot permite să confirme oficial, dar nici nu infirmă pentru că se tem că ar putea fi prinşi cu minciuna“. Nu rare sînt însă situaţiile în care serviciile de securitate sau de spionaj preferă să inducă ideea că o informaţie falsă ar fi de fapt adevărată. 

Caracudi şi dezvăluirile din presă

Experţi cu care am vorbit spun că în presă apar frecvent date „foarte sensibile“, dar că, din fericire pentru „servicii“, cei care le publică nu conştientizează importanţa lor, iar serviciile de informaţii speră ca ele să fie trecute cu vederea şi de către aşa-numitele „entităţi ostile“. Există jurnalişti care au intuiţie. Fără a avea acces la documente clasificate, ei reuşesc să pună cap la cap, în mod logic, idei care ajung să exprime exact realitatea. Reporterul Caracudi, personajul lui I.L. Caragiale, cel care scriindu-şi articolele în Cişmigiu ghicea perfect ce anume gîndeşte regele, există încă prin presa românească. De obicei însă, este el însuşi nesigur de veridicitatea concluziilor la care ajunge şi îşi demontează propria judecată autoironizîndu-se.

Alteori, jurnaliştii dezvăluie informaţii clasificate la care au ajuns din cauza unor scurgeri după modelul celor întîmplate la Wikileaks, fără să-şi facă prea multe probleme legate de consecinţele publicării unor asemenea date. E cazul deconspirării, de acum cîţiva ani, a cîtorva zeci de ofiţeri SIE şi a unor sedii secrete ale amintitei instituţii. Deconspirare făcută de Ovidiu Ohanesian, unul dintre cei trei jurnalişti răpiţi în 2005 în Irak; deconspirare care, potrivit presei, s-ar fi realizat cu ajutorul unui colonel SIE aflat în retragere. SIE a declarat că Ohanesian a adus prejudicii siguranţei naţionale, că a fost necesară retragerea din misiune a unor asemenea ofiţeri deconspiraţi (oameni în a căror instruire statul român a investit foarte mult) şi că legăturile locale ale acestora, aflate în teatre de operaţiuni militare, au fost puse în pericol. Reprezentanţi ai spionajului românesc au pus problema şi în ce fel serveşte interesului public din România o astfel de deconspirare, de ce ar fi interesată opinia publică de numele unor agenţi secreţi. De cealaltă parte, Ovidiu Ohanesian şi-a justificat acţiunea prin aceea că documentele dezvăluite ar avea legătură cu fosta Securitate a lui Ceauşescu, pentru că, din informaţiile sale, actualii şefi ai SIE ar proveni din fosta Securitate. El consideră că a făcut doar un demers jurnalistic şi că a servit cauza transparenţei de care societatea are nevoie. Aşadar, se pare că totdeauna depinde de unde priveşti lucrurile şi în ce crezi.

Nu de puţine ori, informaţii secrete devin publice prin neglijenţa politicienilor sau a înalţilor funcţionari care le primesc. În ultimii ani, în lume au fost dese cazurile în care miniştri sau alte persoane cu funcţii importante au uitat în tren sau în camere de hotel mape cu informaţii clasificate. Un astfel de document cu informaţii secrete despre gruparea Al-Qaeda din Irak a fost găsit, în iunie 2008, pe o banchetă din trenul Londra-Surrey. Cel care l-a găsit l-a dus tocmai la BBC, care însă l-a predat autorităţilor (sic!) fără să-l facă public. O situaţie oarecum asemănătoare a apărut şi la noi în aprilie 2005, cînd preşedintele Băsescu a dat amănunte unor jurnalişti aflaţi la Cotroceni despre situaţia în care se aflau cei trei ziarişti răpiţi în Irak. Deşi le-a spus să nu difuzeze aceste informaţii care-i privesc pe colegii lor şi care, publicate, le-ar putea înrăutăţi situaţia, cîteva televiziuni au transmis vorbele preşedintelui în direct şi nu s-au oprit decît după cîteva minute. Dincolo de lipsa de scrupule şi de reguli din mass-media românească, pare să fi fost o gafă a preşedintelui.

Informaţii delicate

Unele documente publicate pe site-ul Wikileaks conţin şi informaţii destul de sensibile. E cazul telegramei din 2007, legate de muzicianul Teo Peter (omorît într-un accident de maşină de către un militar de la ambasada americană din Bucureşti), în care ambasadorul american informa Washington-ul că situaţia ar putea periclita relaţiile româno-americane. Era un gen de informare previzibil. Mai departe însă, în conţinutul telegramei se spunea şi în ce fel ar putea fi periclitate aceste relaţii. Se făcea referire la riscul pierderii sprijinului politic pentru menţinerea trupelor româneşti în Irak şi mai ales la efectele negative pe care tratarea greşită a consecinţelor acelui accident le-ar putea avea asupra şanselor unei vînzări de avioane de luptă F16 către armata română, în favoarea unor firme concurente din Europa (Grippen sau Eurofighter). Din telegramă reieşea şi că autorităţile române vor să cumpere avioane F-16 ocolind birocraţia europeană de la Bruxelles. Scandalul Wikileaks a fost analizat în lumea „serviciilor“, s-au tras concluzii şi ne putem aştepta (spre necazul serviciilor de spionaj) la măsuri suplimentare de securitate a datelor. 

Secrete pentru 100 de ani 

Caracterul secret al unor informaţii durează uneori doar cîteva zile. E genul de informaţii pe care oamenii de stat le folosesc în discuţiile dintre ei, atunci cînd au de negociat direct unele chestiuni. Ele trebuie folosite în acel moment, iar după întîlnire devin cu totul neimportante. Există de asemenea informaţii care în unele părţi ale lumii par bineştiute, dar difuzate în alte părţi pot părea ceva inedit şi uneori devin importante prin impactul pe care îl au asupra opiniei publice. Unele informaţii sînt însă clasificate pe termene foarte lungi. Potrivit legilor din România, există informaţii strict secrete de importanţă deosebită care sînt clasificate pe o perioadă de 100 de ani, care poate fi chiar prelungită „prin Hotărîre a Guvernului, pe baza unei motivaţii temeinice“. Poate părea un termen excesiv. La ce se poate referi o asemenea informaţie ce nu trebuie dezvăluită timp de un secol? Specialiştii spun că e vorba de chestiuni cu impact istoric, de exemplu colaborări pe anumite chestiuni care au avut loc între un stat comunist şi unul capitalist. Lucruri care ar şoca opinia publică neavizată şi ar putea conduce pur şi simplu la reinterpretări ale istoriei. Există însă, în practica mai tuturor serviciilor secrete, tendinţa de a secretiza excesiv anumite date, fie şi numai pentru a atrage în mod special atenţia beneficiarilor acestor informaţii. La fel ca atunci cînd în activitatea curentă a folosirii e-mail-urilor se ataşează semne de exclamaţie unui mesaj obişnuit.

În cele din urmă, există ideea că orice secret, oricît de mare şi de bine pus la păstrare, poate fi aflat pe baza vulnerabilităţilor umane aproape imposibil de controlat. Uneori însă, preţul descoperirii poate fi mai mare decît beneficiile. Şi vorba aceea – cine e curios moare mai repede. 

Foto: D.H. Popa

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.