În căutarea eleganţei

Publicat în Dilema Veche nr. 784 din 28 februarie – 6 martie 2019
În căutarea eleganţei jpeg

Caut pe Internet cuvîntul „eleganţă“. Primele rezultate sînt articole şi ştiri despre cum să fii o persoană elegantă, arta de a trăi cu eleganţă şi cîteva articole despre vestimentaţie. Sigur, definiţiile şi citatele celebre sînt la locul lor. Sfaturi, paşi de urmat, trucuri de aplicat, care mai de care ne arată cum eleganţa vine din interior, iar pentru obţinerea ei avem nevoie de comportament şi atitudine potrivite. Bine-bine, de definiţii nu ducem lipsă, dar care sînt oamenii eleganţi?

În ultima lună, cînd am avut ocazia, am întrebat persoanele din jurul meu despre eleganţă şi despre persoane pe care le considerau aşa. „Ce înseamnă eleganţa pentru tine?“, îl întreb pe unul dintre colegii mei. „E greu de spus, depinde de fiecare şi nu-mi vine acum o persoană în minte“, răspunde el, cînd insistam să îmi dea un exemplu de persoană elegantă. Una dintre colege şi-a amintit, după un timp, de cineva cu care a lucrat în trecut. Povesteşte despre ea cum, dincolo de hainele elegante, era o doamnă foarte naturală şi politicoasă.

Le întreb pe prietenele mele dacă ştiu persoane elegante. După un timp de gîndire, una dintre ele reacţionează şi propune pe bunica unei cunoştinţe comune. „E mai elegantă ca regina Angliei!“, spune ea. „Măi, dar persoane mai tinere ştiţi?“ Ana ne arată mai multe fotografii cu o colegă foarte frumoasă, de 33 de ani, îmbrăcată şic, despre care spune că este „unică“: veselă, blîndă şi mereu în atenţia tuturor. După aşa o descriere, reticenţa se spulberă şi o consider încadrată în categoria persoanelor elegante.

Aproape fiecare dintre persoanele întrebate a avut nevoie de cîteva minute de gîndire şi a povestit mai mult despre persoane de la serviciu decît din viaţa personală. Marea majoritate au dat exemple de persoane trecute de prima tinereţe, chiar în vîrstă.

Dar unde sînt tinerii eleganţi? Postez pe pagina mea de Facebook şi în grupul unor studenţi de la Facultatea de Litere din Universitatea Bucureşti. Aşadar, caut persoane elegante pe care să le descriu într-un articol pe tema asta. Printre primele reacţii, o fostă studentă de la Jurnalism şi Comunicare. Flavia are pînă în 30 de ani şi o admiră pe Andreea Lupescu. Am întrebat-o ce îi place la ea mai mult: „Toată înfățișarea ei, nu e vorba doar de cum se îmbracă, deși mi e tare greu să mi-o amintesc în pantaloni, pentru că nu arată tot timpul gata de bal, ci foarte mult alura ei. Cred că e o combinație de multe elemente mici pe care le consider de referință pentru eleganță. Liniile feței ei mă fac să mă gîndesc la portrete de domnițe, iar coafurile pe care le alege completează senzația. Alegerile ei neconvenționale (părul verde, un ghiozdănel copilăresc cu poveste, aerul hipsteresc contemporan) nu se ciocnesc deloc cu un little black dress, ci formează împreună un element nou. Așa o văd pe ea, cu totul, un condiment într-un preparat clasic.“

Eleganţa are o nouă formă pentru tine, conchid eu. „Pe lîngă aspectul fizic, e toată fluența atitudinii ei. Un zîmbet de zile mari, privirile și poziția corpului cînd interacționează cu oamenii arată că ascultă interesată, întotdeauna are ceva de zis pe subiect, nu dă să fugă din conversație. Nu stă țeapănă, dar e stăpînă pe corpul ei, nu pare niciodată obosită, chiar dacă zice că e, pentru că e feminină“, adaugă Flavia. Recunoaşte că îi este şi ei greu să o descrie (deşi descrierea ei a fost foarte completă, în opinia mea) şi să pună degetul pe lucruri anume.

Am întrebat-o pe Flavia dacă ştie o persoană care nu este vedetă, pe care o consideră elegantă. „Aş vrea să mai fie în viaţă…“, spune ea. Adevărul e că şi eu. Exemple de persoane în vîrstă sau care nu mai trăiesc aş avea destule. „E un tip… cred că e manager de bar. L-am văzut la evenimente la Arenele Romane, între toate lanțurile la blugi, era el, la cămașă și vestă, pregătea băuturi. Avea în jur de 30 de ani. Cărare pe o parte, mînecile suflecate corespunzător, pantofi cu șiret, tot.“ Cumva mai clasic, însă într-un mediu cu totul şi cu totul diferit, iar pentru Flavia a întruchipat modelul eleganţei masculine.

Dana, o amică oengistă, comentează: „Mă gîndeam că persoanele elegante sînt atît de discrete încît e greu să numeşti una imediat. Prima persoană care îmi apare este Marina Sturdza, dar din păcate nu mai este printre noi. Apoi Ileana Vulpescu, Clotilde Armand, Oana Pellea… Eu nu prea reuşesc să separ eleganţa vestimentară de educaţie, intelect şi prezenţa socială.“ Să ne fie greu să remarcăm eleganţa? La asta nu m-am gîndit pînă acum.

Anca, o fostă colegă de serviciu, îmi recomandă un cuplu de prieteni, Marius şi soţia lui. Dar din ce motiv îi consideri eleganţi? – întreb eu. „Eleganţa e un soi de atitudine, nu ţine doar de haine. Presupune o doză de bun-gust, bun-simț, frumusețe, potrivire cu ocazia, lipsă de stridență și totuși frumusețe care sare în ochi. Tinerii aceștia asta îmi inspiră. Și au o anume tangenţă și cu lumea aceasta a styling-ului vestimentar. Dacă te uiți în pozele lor, ies in evidență într-un fel frumos. Care poate inspira… sînt şi moderni, şi eleganţi, de curînd şi părinţi“, adaugă Anca. Are 42 de ani şi lucrează la un importator de îmbrăcăminte român. Modern înseamnă mai puţin elegant? – întreb eu. „Oooo, da! După părerea mea. Pentru că e strident, pentru că îmi inspiră goană și superficialitate de multe ori. Materialele nu au calitatea de odinioară, spre exemplu. Sînt multe de zis, tendinţa consumeristă a comerțului, lipsa de etică, de grijă pentru mediu. E un întreg lanț“, care încătuşează eleganţa, din ce înţeleg eu de la Anca.

Printre multele recomandări de vedete pe care le-am primit, marea majoritate doamne, vin şi cîteva postări de conturi de Instagram ale unor bloggeriţe şi vloggeriţe de lifestyle şi fashion. Chiar mă întrebam de unde să pornesc în direcţia asta. Mi-au atras atenţia canalul de YouTube şi contul de Instagram ale Andreei Balaban. Dincolo de faptul că are peste 300.000 de persoane înscrise la canalul de YouTube şi aproape 170.000 de persoane care îi urmăresc postările pe Instagram, se remarcă prin stilul retro-elegant. În fine, nu sînt o expertă în modă, iar aceasta nu este o alegere documentată, dar postările ei despre stil vestimentar par urmărite, iar mie mi-au plăcut.

„Noi identificăm eleganţa şi în raport cu rezistenţa în timp. Căutăm o femeie care e elegantă nu doar cînd e tînără. Tinereţea omului rămîne pe chip, deşi are riduri, dar are o tinereţe pe faţă. În momentul în care omul e matur şi şi-a păstrat o tinereţe pe chip, atunci se poate spune că şi-a păstrat eleganţa“, spune Mihaela, o altă cunoştinţă oengistă. Recomandarea Mihaelei a fost Ligia Cosoi, mama Laurei Cosoi, care este fostă profesoară de dans şi nelipsită de la acţiunile caritabile. „E o persoană frumoasă realmente, nu doar la chip. Nu are o notă falsă, este extrem de naturală şi se îmbracă uşor atipic, o anumită eleganţă… pe ea hainele stau altfel, e un anumit stil. Şi e foarte deschisă ca persoană“, adaugă Mihaela.

De aceea, probabil, şi pentru mine, exemplul de eleganţă vine de la profesorul de comunicare din facultate. Avea peste 60 de ani cînd l-am cunoscut, însă privirea lui inspira o curiozitate tinerească. Avea un aspect plăcut, îngrijit, boem, aproape de fiecare dată îmbrăcat la costum. Cu un fular lung, aruncat în jurul gîtului, şi basc asortat. La cursurile lui nu mă plictiseam niciodată. Preda foarte puţin, spre deloc, şi ne dădea tot felul de exemple despre comunicarea personală şi nu numai. Cînd se supăra devenea foarte direct, însă niciodată abrupt sau agresiv. Avea o statură solidă, mergea tot timpul drept şi făcea mişcări care nu deranjau niciodată. Pictor, poet, prozator, profesorul Anghel ştia să construiască pe cunoştinţele şi experienţa fiecăruia. Din păcate, nu mai trăieşte, mi-a rămas în minte însă stilul lui foarte original şi constructiv.

Unul dintre studenţii la Litere din grupul de Facebook îmi răspunde şi el la întrebări. Pentru el, eleganța reprezintă „aspectul care intrigă mai degrabă decît provoacă. Cele două sînt confundate uneori. Între elegant și altceva e ca între puncte, puncte și punct“ – comentează, rîzînd. Are în jur de 25 de ani, iar eu mă întreb: sîntem oare nostalgici după eleganța pierdută sau, pur și simplu, nu mai vedem noua eleganță? 

Vera Ularu este specialistă în comunicare.

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Profesoara care a creat un Silicon Valey în Prahova. Foştii ei elevi lucrează la marile companii IT din lume
Daniela Lica, profesoară de informatică în Ploieşti, a câştigat cu elevii săi aproape 100 de medalii la olimpiadele naţionale şi cele internaţionale de informatică. Secretul succesului său stă în încrederea pe care le-o dă că pot face orice îşi propun, munca în echipă şi exerciţiul permanent care le menţine vie pasiunea.
image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.