Ieşirea prin Sărindar!

Publicat în Dilema Veche nr. 438 din 5-11 iulie 2012
Ieşirea prin Sărindar! jpeg

Înainte să fi intrat vreodată în cinematograf, am auzit această propoziţie rostită pe un ton glumeţ de către bunica mea cînd îşi petrecea musafirii către ieşire. Tîrziu, după ce intrasem deja de multe ori în cinema, am aflat că era un îndemn al plasatoarelor cinematografelor aflate pe Bulevardul Elisabeta, în perioada interbelică, adresat puhoiului de spectatori care ieşea de la film, pentru a nu se intersecta cu puhoiul de spectatori care dădea buzna la următoarea proiecţie. Îmi şi imaginez tot Bulevardul Elisabeta plin de domniţe simandicoase şi domni eleganţi cu zîmbete largi şi priviri galeşe, cu chef de romanţuri sofisticate şi cu replici tăioase în vîrful limbii, aşa ca în filmele lui Ernst Lubitsch.

Chiar dacă sună ca dintr-o poveste romanţată, primul meu film la cinema a fost Bluebeards’s Eighth Wife, comedia lui Lubitsch, cu Claudette Colbert şi Gary Cooper, de care, evident, m-am îndrăgostit, primul din tripleta clasică şi inimitabilă din care mai fac parte Cary Grant şi Gregory Peck. Numai că lucrurile s-au mai schimbat între timp, puhoaiele s-au risipit în faţa televizoarelor, iar la Cinematecă, erau douăzeci de oameni, nostalgici ai Sărindarului, cu nepoţii de mînă. În prezent, ieşirea din cinema se face prin mall.

Masculin Feminin

În À bout de souffle (1960) al lui Jean-Luc Godard, personajul lui Jean-Paul Belmondo îşi trece degetul mare peste buze, gest pe care îl împrumută de la personajul interpretat de Humphrey Bogart în The Maltese Falcon (1941), film pe care Michel îl vede împreună cu Patricia. Proximitatea starului filmului noir (fie doar din afişe şi de pe ecran) şi acest imitatatio Hollywood se înscriu în acelaşi tipar al asumării fără rest a ficţiunii în realitate, acolo unde realitatea este sărăcită de neputinţe şi limite, ajutată de veşnica şi clasica tentaţie a escapismului. În 1924, Buster Keaton realiza o capodoperă a filmului mut şi o piesă estetică şi ludică care poate concura cu magia lui Georges Méliès, de pildă, chiar dacă sînt artişti cu convenţii diferite. Sherlock, Jr. explorează şi exploatează fantastic lumea de dincolo de ecran, lumea pe care o vedem cu alţi ochi, lumea în care eroii principali sîntem noi înşine, o perspectivă care se construieşte, e drept, cu lumina stinsă, dar în care se vede varianta noastră îmbunătăţită. Visătorul proiecţionist dintr-un cinematograf, care fantazează la ideea de a deveni detectiv, adoarme la locul de muncă şi se trezeşte tam-nisam într-o sumă de secvenţe cinematografice proiectate pe ecran, în care, bineînţeles, este eroul central.

Perspectiva masculină a spectatorului este a omului care acţionează dincolo de lumea reală, acolo unde posibilitatea de a schimba regula şi sensul îi aparţin exclusiv, fie că este vorba despre o reverie nevinovată, fie despre asumarea unei identităţi.

Pentru nefericita tînără din filmul lui Woody Allen, The Purple Rose of Cairo (1985), cinema-ul are un alt efect, atunci cînd, în vremea Marii Depresii, rămasă fără loc de muncă şi cu o viaţă domestică imposibilă, ajunge să meargă la film ca la serviciu. După mai multe vizionări ale aceluiaşi film, juna reuşeşte să forţeze realitatea şi să-şi ocupe viaţa cu ficţiunea de pe ecran, mai precis, personajul principal intră în viaţa ei, dar cu limitele date de scenariu şi doar cu direcţiile pe care le primeşte de la regizor.

Poate că nu este o regulă ca reacţia în faţa ficţiunii cinematografice să se întîmple ca în cazurile de mai sus, ca bărbatul-spectator să fie absorbit integral de ficţiunea în care el conduce spectacolul, iar femeia-spectator să sustragă din ficţiune şi să acopere golurile sau greşelile din realitate. Cu siguranţă însă, toţi vrem ca, măcar din cînd în cînd, să avem o viaţă ca-n filme.

Emoţii de consum

Pentru foarte mulţi cinefili, atunci cînd vine vorba despre pasiunea pentru cinema, memoria afectivă rosteşte supraevaluat, totuşi, un singur titlu, Cinema Paradiso (1988), al lui Giuseppe Tornatore. Povestea regizorului, în copilărie ajutorul de nădejde al unui proiecţionist într-un cinematograf de sat, a revărsat valuri de emoţii, aşa cum nu vor reuşi, de pildă, recentele producţii Hugo, al lui Martin Scorsese, şi The Artist, al lui Michel Hazanavicius. Sigur că balanţa popularităţii înclină către filmul lui Tornatore, pentru că, în fapt, emoţiile nu vin neapărat din declaraţia de dragoste pentru cinema, ci, mai degrabă, din poveştile care dau din rîs în plîns, din melodrame şi săruturi interzise, din pricina copilului-erou. Poveştile cinematografice, extrem de diferite, ale americanului despre magicianul francez şi ale francezului despre miturile Hollywoodului, nu ajung să atingă cota popularităţii. Dacă citim box-office-ul ca pe un raport statistic, constatăm numărul mic de spectatori care mai sînt încă iubitori de cinema. Faptul că există consumatori de filme nu înseamnă că toţi sînt îndrăgostiţi de cinema (fie el din anii ’30 sau din anii ’90). Poate părea trivial sau snob, dar pentru ca cinema-ul să fie iubit din nou, ieşirea ar trebui făcută prin Sărindar, şi nu pe la McDonald’s. 

Ileana Bîrsan este editorul paginilor de film la revista BeWhere.

Foto: Claudiu Popescu

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.