Guvernul mondial

Publicat în Dilema Veche nr. 625 din 11-17 februarie 2016
Guvernul mondial jpeg

Mă întîlnesc cu un amic pe care nu l-am mai văzut de mult și îl invit la o cafea, în oraș. Bem cafele, mîncăm croasante proaspete și discutăm despre servicii, neveste, copii, boli; inevitabil, apoi ajungem la politică. În general, situația e albastră, cu asta sîntem ambii de acord. Dar cînd vine vorba de explicații și cauze, ne despărțim. Eu tind să pun multe rele pe seama nepriceperii politicienilor ori chiar a întîmplării. El se cabrează:

– Întîmplare? Nu cred în întîmplare, spune decis.

– Bine, dar recunoaște că unele evenimente pică împreună accidental, că există coincidențe…

– Coincidențe? – amicul surîde condescendent. Nu cred în coincidențe. Nu cred în accidente.

– Cum așa?

– Coincidențele și accidentele sînt pentru… naivi ca tine, zice. Dar, crede-mă, n-ar trebui să te lași păcălit. Totul se petrece după un plan.

– Totul? Chiar și întîlnirea noastră neprevăzută, de azi? mă mir eu.

– În ultimă instanță, da, chiar și ea. Și cu atît mai mult marile evenimente politice – asta, asta, asta. Există întotdeauna un scenariu scris dinainte – un plan.

@acelasaiutor– Ascultă, îi spun. Nu înțeleg. Politicienii noștri, cînd e să facă o treabă ca lumea, nu reușesc mai nimic: autostrăzi n-avem, organizarea-i varză, sîntem mereu surprinși nepregătiți de iarnă, de vară, de Europa, de viață; legislația-i haotică și așa mai departe. Doar știi. Guvernarea merge ca o curcă beată. Și tu vrei să-mi spui că toată dezordinea asta nu-i decît rodul unui plan?

– Desigur, planul e să ne distrugă, fără să ne dăm seama că există acest plan, încît astfel să nu-l putem contracara. Căci dacă ar fi prea multă ordine, am suspecta lesne că e un plan, nu? Puterea lor stă tocmai în păstrarea secretului acestei planificări. Se mimează dezordinea, coincidențele și întîmplarea ca să ne inducă în eroare pe noi ăștia, oamenii simpli. E logic!

– Deci băieții sînt deștepți al naibii!

– Mă rog, nu chiar ei. Stăpînii lor sînt, cei care le dau ordine. Păpușarii adevărați, din spate. Ai noștri nu sînt decît marionete. Nu-i cazul să le acordăm prea multe onoruri.

– Bine, zic, nu le acordăm lor onoruri, dar le acordăm ălorlalți?

– Cui?

– Păpușarilor din spate.

– Da, ăia au scris scenariul. Guvernul mondial din umbră. Sau cam așa ceva. Vor să ne distrugă: nu vezi chestia cu refugiații, cu corectitudinea politică, cu homosexualii, cu feministele, cu Obama, cu Siria, cu încălzirea globală…

– Ce-i cu astea? Sigur, sînt lucruri care se potrivesc la un moment dat…

– Nici pomeneală: nu-s coincidențe, nici accidente. Totul se leagă. E un plan.

– Eu văd multă improvizație, uneori erori, interese divergente – de fapt, niciodată lumea nu a mers altfel. Pe scurt, aproape totul îmi face impresia unei mari dezordini…

– Ei aș! Ți-am spus: nu cred în dezordine…

– …unui haos.

– Nu cred în haos. Există o regie în spatele tuturor, care trage sforile, ca să ne distrugă. E suficient să te gîndești puțin și-ți vei da seama de realitate… Hai, gîndește-te bine!

În timp ce eu mă gîndeam bine, amicul a continuat să peroreze, poate puțin prea înflăcărat, astfel încît, din neatenție, a lovit cu palma ceașca de cafea, care s-a vărsat pe masă și apoi s-a prelins în partea mea, stropindu-mă pe pantaloni.

– Vai, îmi pare rău, scuze! zise amicul, sărind îndatoritor cu un șervet în ajutorul pantalonilor mei.

– Nu ți le accept. Ai avut un plan ca să mi distrugi pantalonii.

– Cum plan? A fost o neatenție…

– Nu cred în neatenții, zic cu o voce gravă.

– O întîmplare, dragă, iartă-mă!

– Nu cred în întîmplare!

– Dar…

– Vrei să mă convingi că a fost o coincidență că mi-ai vărsat cafeaua pe pantaloni tocmai atunci cînd eram în toiul disputei? Desigur, ai făcut-o ca să-mi pierd concentrarea și să nu te combat cum trebuie, convins fiind că nu-i decît un accident. Hai, fii cinstit, coincidențele și accidentele sînt pentru naivi. N-ai spus tu asta? Doar nu mă crezi naiv! Iar dacă totuși nu tu ai planificat acest așa-zis accident, atunci păpușarul din spate a făcut-o. Dar eu m-am prins la timp. Bine. Acum s-a făcut tîrziu și am ceva treabă. Mai vorbim. Complimente acasă! Ah, da, și poate plătești tu consumația, că sigur ți-o decontează guvernul mondial. Doar era-n plan.

Andrei Cornea este profesor la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată este romanul Uimitoarea istorie a lui Şabbatai Mesia.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.