la voia întîmplării?

Întîlnim la tot pasul coincidențe, întîmplări, concomitențe, se­ri­a­lități și sincronicități. Fără îndoială, ele există. Rămîne deschisă o singură întrebare: e vorba doar de simple accidente irelevante, conectate cauzal, sau, dincolo de cau­za­litate, coincidențele poartă o sem­ni­fi­cație? Aceasta ar fi, pe scurt, dilema coincidențelor.

Dacă vrei să dai de dracu’ în mitologia românească și în credințele populare, nu trebuie să cauți prea mult. El apare încă de la începuturi, în miturile cosmogonice, cînd doar el și Dumnezeu existau pe lume și-și spuneau unul altuia „fîrtate“ și „nefîrtate“.

Cînd vine vorba de explicații și cauze, ne despărțim. Eu tind să pun multe rele pe seama nepriceperii politicienilor ori chiar a întîmplării.

N-aș îndrăzni să pun la îndoială sensul coincidențelor, dar nici nu m-aș hazarda să traduc acest sens în termenii unei lumi care e clar că nu-l încape, deși este încăpută de el. Căci ce știu eu despre spațiul care generează manifestarea căreia îi spun (în mod automat și adesea frivol) „coincidență“? Nimic

Vom prezenta, mai jos, un caz de manifestare a ceasului rău și, în continuare, o serie de fapte diverse, aparent disparate, din care vom desprinde metoda infailibilă de combatere a lui. Fiindcă ceasul rău îi lovește doar pe cei nepregătiți.

Serendipity este mai mult decît o promisiune, este o certitudine, este biletul tău către fericire, este tot ce îți trebuie ca să fii recunoscut ca mare om de știință, sau ca investitor de talent, sau ca artist de succes, deși alții nici măcar nu te cataloghează ca atare.

Cartea despre măr şi moarte, de fapt o replică la testamentul filozofic al lui Socrate din Phaidon, unde Aristotel mănîncă un măr în ultimele sale clipe, dezvăluind o teologie a fericirii intelectuale, şi îşi dă ultima suflare cînd a consumat mărul.

Statul lui Keynes este un pompier care intervine să stingă un foc și apoi pleacă, lăsînd casa în proprietatea celor de drept.