Greetings from Bucharest

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Greetings from Bucharest jpeg

„Patru cărţi poştale cu Bucureştiul, cumpărate de la magazin şi apoi modificate. Clădirile au fost scoase din imagine cu un cutter, doar cerul de deasupra oraşului rămînînd intact.“ (intervenţie a artistului Mircea Nicolae). Formele clădirilor albe, răzuite, zgrunţuroase, pe fundalul cerului albastru senin. Fără să fie o interpretare a lucrării de artă, Giuseppe Cinà, în studiul său recent tradus în limba română, Bucureşti, de la sat la metropolă, scrie că „În imaginarul unui cetăţean european obişnuit, Bucureştiul este precum o carte poştală albă, un loc lipsit de atracţii turistice“. Aşadar, pornim la drum cu un Bucureşti gol şi neinteresant: pe de-o parte, criticat pentru intervenţiile multiple care lasă astăzi doar cerul neatins (şi totuşi, să nu uităm că încrengăturile de fire din văzduhul Capitalei au inspirat pînă mai ieri artişti autohtoni şi străini), pe de altă parte, considerat de la început un alt loc din Est, devastat de regimul comunist, „ticsit de blocuri triste“. Şi cam atît. „Acordă-ţi un pic de timp şi o lume ascunsă ţi se va arăta“, îi sfătuieşte în schimb pe viitorii călători în Bucureşti, criticul de artă Richard Unwin, într-un articol din cunoscuta Frieze (2009), tocmai despre scena artistică locală, pe care o identifici, încet-încet, în labirintul străzilor prăfuite ale Bucureştiului. 

Mă uit în jur, semnez petiţii virtuale şi aflu de proteste împotriva zecilor de demolări. Demolări care nu se opresc. Artiştii nu au ateliere în care să lucreze şi atunci întreg oraşul devine un mare atelier: fie pentru lucrări în şi cu spaţiul public, fie pentru mici spaţii non-profit create de grupuri de artişti care expun arta lor şi a celor care cred în ceea ce cred şi ei. Spaţiile de artă supravieţuiesc pentru cîteva luni, cedează şi se închid. E o dinamică continuă atît pe străzi, cît şi în aceste guri de artă construite ad-hoc. Pe stradă, arta nu mai e la fel de activă ca în urmă cu doi-trei ani, cînd explodase în toate spaţiile publice. Şi totuşi rămîn urmele grafitti-urilor, ale stencils-urilor, ale stickere-lor prăfuite şi corojite. Street Delivery – evenimentul care reuşeşte să dea strada oamenilor şi artei, ajunge anul acesta la a şasea ediţie. E unul dintre momentele-cheie ale Bucureştiului şi creşte în fiecare an, strîngînd în jurul lui artişti, ONG-uri şi creînd o nouă conştiinţă civică.

Arta din nişele oraşului 

Bucureştiul funcţionează precum un loc în care arta nu e la vedere, ea se dispersează în cotloanele oraşului, chiar şi atunci cînd este în centru. De cîte ori nu ai trecut pe Bd. Titulescu şi ai depăşit cu graţie Pavilion Unicredit de la nr. 1? Dar Atelier 030202 de pe Strada Sfînta Vineri nr.11? Sau Little Yellow Studio sau galeria pop-up Alert Studio? Dar Galeria Anaid? H’art, Posibilă, Andreiana Mihail, Mora? Pe 15 februarie s-a deschis LC Foundation, o nouă platformă culturală, pe Calea Victoriei nr. 25, cu o expoziţie mare de artă figurativă şi artişti tineri, debutaţi din 2005 încoace. Artă nouă, bună – în toate aceste spaţii. Dar locuri nefrecventate de un public constant. Expoziţiile se deschid şi se închid, se bucură de vernisaje cu prietenii, şi cam atît.  Bucureştiul e interesant în anii din urmă pentru că e oraşul celor două bienale de artă contemporană: Bienala Tinerilor Artişti şi Bienala Bucureştiului. Pentru cea din urmă, care a crescut în timp, există la fiecare ediţie mai degrabă un public străin, specialişti ai artei veniţi din Occident. Alături de cele două, Bienala Internaţională de Gravură Experimentală. Totul este actual, bine configurat, Estul nu mai este privit cu teamă, ci e locul artiştilor emergenţi, dar şi al celor deja globali, un loc interesant pentru transformările sale continue. Este – aşa cum scria recent un călător străin, într-o revistă dintr-un avion low-cost – destinaţia care îţi dă şansa să vezi lucrurile schimbîndu-se de la o săptămînă la alta, aşa cum nu se mai întîmplă în multe alte ţări. Un loc atît de activ precum Centrul Naţional al Dansului, cu zidul său troian desenat de Dan Perjovschi în 2008 – zid pe cale de dispariţie, dar ironic-salvat pe hîrtie de calc de către Ştefan Tiron&Claudiu Cobilanschi – a devenit punct obligatoriu pe harta peregrinului în căutarea artei. 

Alături de el, fostele ateliere din curtea Universităţii de Arte, catedrala şi zgîrie-norul, Centrul de Introspecţie Vizuală, cu poziţia sa perfectă lîngă Căminul artei şi cu unul dintre cele mai coerente programe de artă din Bucureşti, în ciuda fondurilor-zero. Şi apoi, sînt Die Kunsthalle Batiştei, Biroul de Cercetări Melodramatice etc., instituţiile-fantomă, precare cu bună ştiinţă şi productive. 

Dar dincolo de interesul străin, mă bucur cînd aud că, după aproape şapte ani de la deschiderea Muzeului Naţional de Artă Contemporană, sînt bucureşteni care îl cunosc abia acum, prin programele de educaţie vizuală pentru copii, pe care le realizează Doina Anghel şi Angelica Iacob, prin Global Mindscapes, în expoziţiile MNAC şi în colaborare cu alte galerii din Capitală. Dacă public străin vine la Bucureşti pentru că vrea să simtă schimbarea pe pielea lui, publicul român trebuie atras, format cu paşi mici. 

Tocmai această dinamică perpetuă închis-deschis, emergent-global, „în lucru“ este interesantă. Asumarea pozitivă a precarităţii este nouă şi bună. Precariat-ul ca mod de lucru, de rezistenţă, de construcţie. 

Daria Ghiu este critic de artă. În prezent, este doctorandă a Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti şi SIK-ISEA, Zürich.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Alexandru Arsinel
Arșinel a murit la 83 de ani. O ghicitoare îi spusese că va trăi 89 de ani
După o viaţă petrecută pe scenă, Alexandru Arşinel a murit pe 29 septembrie 2022, la vârsta de 83 de ani.
Muniție  Foto ISU Hunedoara jpg
Descoperirea făcută de un hunedorean în timp ce demola o șură veche. Omul a alertat imediat pirotehniștii
Un localnic a chemat în ajutor pirotehniștii după ce a făcut o descoperire neașteptată, în timp ce lucra la demolarea unei șuri, în satul Homorod, din județul Hunedoara.
Mădălina Craiu (1) png
Actrița Mădălina Craiu despre ce se întâmplă în culisele serialului „Clanul“
Mădălina Craiu a vorbit la Adevărul live despre cum a ajuns în doar câțiva ani una dintre cele mai bine cotate actrițe din generația tânără, despre ce se întâmplă în culisele serialului „Clanul“, dar și despre cum rezonează cu realitatea cotidiană portretizată în serial.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.