Firme noi, clienţi vechi

Publicat în Dilema Veche nr. 561 din 13-19 noiembrie 2014
Firme noi, clienţi vechi jpeg

În „iepoca de aur“, lucrătorul în servicii avea un statut privilegiat, situat în ierarhia socială informală imediat după nomenclaturist (în unele cazuri, chiar invidiat de către acesta, datorită plusului de libertate de care se bucura, la beneficii materiale comparabile). Asta se datora penuriei generalizate, combinate cu menţinerea arbitrară a preţurilor cu amănuntul la un nivel simbolic.

Problema nu era să ai bani ca să cumperi ce-ţi trebuia, sau ce-ţi doreai, nici măcar să ai bani să plăteşti suprapreţul; problema era să cîştigi bunăvoinţa măcelarului, sau a recepţionerului, sau a chelnerului, sau a vînzătoarei de la magazinul de încălţăminte, care să accepte să-ţi primească şpaga. Mi-amintesc de restaurantul gol, cu plăcuţe pe care scria „rezervat“ pe toate mesele, şi de chelnerul care ne privea arţăgos şi accepta, în cele din urmă, să ne aşeze la o masă unde ne servea o friptură sleită şi-mi ţinea lecţii de „şcoala vieţii“, de lanţul slăbiciunilor prin care ajungeam la vînzătoarea de la magazinul de încălţăminte de unde căpătam (plătind dublu) o pereche de cizmuliţe pe care nici nu aveam dreptul să le despachetez înainte de a ajunge acasă.

Ideea e că raportul era inversat: clientul era la dispoziţia lucrătorului din servicii, el îi făcea curte, îi cîştiga bunăvoinţa – de unde şi termenul „deservire“ inventat în anii ’60 şi scris cu inocenţă pe firmele cooperaţiei socialiste.

Lucrurile s-au schimbat. Serviciile au fost repede abandonate de către stat (imediat după presă). Cei mai descurcăreţi dintre foştii oameni ai muncii, avînd şi ceva bani puşi deoparte, au devenit patronii cîte unui magazin, hotel, coafor (pardon, centru de înfrumuseţare). Ceilalţi au rămas ce erau – lucrători în servicii, deprivaţi de beneficiile penuriei de altădată. Dar nu prin ei s-au perpetuat vechile apucături. Marile trusturi prestatoare de servicii (reţele de magazine, firme de curierat, lanţuri hoteliere) au venit din Occident şi au impus noi modele de comportament pentru angajaţi. E drept, de cele mai multe ori, firmele occidentale de renume funcţionează în România sub formă de franşiză, ceea ce înseamnă că patronii au o oarecare libertate de a „adapta“ procedurile la obiceiul pămîntului.

Concurenţa l-a obligat pe lucrătorul din servicii la o schimbare a mentalităţii de şef al clientului. Nu prin el se perpetuează vechile năravuri. Mai degrabă, clientul este cel care şi-a păstrat timiditatea socialistă în faţa celui care ar trebui să-l servească. Să nu-l supere, să se comporte ca un tolerat în prăvălia care (totuşi) se ţine din banii lui. Înainte, trebuia să adopţi o poziţie umilă pentru că, în lipsa alternativei, dizgraţia vînzătorului te putea condamna la înfometare.

Să ne înţelegem, calitatea serviciilor pe care le primim e azi, în majoritatea locurilor, net superioară celei de acum 25 de ani. La fel de adevărat e că nu e la nivelul celei „de afară“. Vînzătoarele acre au ieşit la pensie, au venit în locul lor tinerèle care ştiu să zîmbească rece, cu profesionalism, angajate pe ochi frumoşi de către noii patroni.

Din păcate, tirania penuriei e, în cele mai multe cazuri, înlocuită de cea a preţurilor. Da, poţi să dai cu tifla vînzătorului arogant, să-l condamni să moară de foame cu rafturile pline şi magazinul gol. Să te duci alături. Dar alături rişti să găseşti un serviciu la fel de prost şi, în plus, mai scump. Iar cel de la care ai plecat va continua să prospere, căci după tine va veni altul, mai puţin pretenţios şi mai grăbit, care-i va cumpăra marfa. Mai trebuie să treacă puţin pînă să se nască o adevărată cultură a consumatorului. Asta înseamnă un fel de conştiinţă de clasă, adică înţelegerea interesului comun, manifestată prin înlocuirea raţionalităţii individuale (comoditatea) cu cea colectivă. Asta ar însemna acceptarea unui efort de a refuza un serviciu de proastă calitate, chiar cu riscul unei provizorii privări. Asta e dificultatea principală: consumatorul român a fost prea mult timp privat de prea multe lucruri, ca să mai accepte să se priveze, fie şi pentru scurt timp, de un serviciu de proastă calitate. 

Mircea Kivu este sociolog.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.