Emoțiile artei contemporane

Publicat în Dilema Veche nr. 384 din 23 - 29 iunie 2011
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De la o vreme, începusem să mă cenzurez. Zîmbeam cumva neutru şi comentam la obiect. Nu mai exclamam entuziasmată ca la început, nu mai închideam ochii la interpretări magnifice la pian, la concerte monumentale de orgă, îmi ascundeam lacrimile necontrolate în faţa lui Michelangelo şi – în general – nu mai declaram sus şi tare ce mult mă emoţionează pe mine fiecare instalaţie a artistului X, că îmi dă o stare fizică proastă şi îmi face pielea de găină. În toamna lui 2006, emoţia cea mai intensă m-a făcut să vin repede acasă şi să scriu şi public primul meu text despre un artist contemporan, despre o expoziţie de artă. Mecanismele Rebeccăi Horn şi aşezarea lor în spaţiu mă mişcaseră şi îmi doream să dau starea asta mai departe. Puţini ani mai tîrziu, asociam eronat aceste efluvii de emoţii cu copilăria şi naivitatea mea. Îmi spuneam că trebuie să fiu cerebrală, să judec limpede, să nu mai zîmbesc tîmp şi liric în sala de expoziţie.  

Ce a provocat această reacţie de închidere în mine în faţa artei? Mi se pare clar că asistăm astăzi la o depreciere a emoţiei, o considerăm ca fiind antiintelectuală. Rîdem de emoţii şi le asociem cu ceilalţi, dar nu cu noi. Emoţiile par ceva legat de telenovele şi manele, în timp ce noi trebuie să ne ferim de emoţii, să nu le recunoaştem ca atare, să ne intelectualizăm fiecare gest şi reacţie.  

În fapt, lucrurile stau altfel. Fără emoţie, nu există artă adevărată. Dacă nu ţi se mişcă toată fiinţa, atunci e o artă moartă. Emoţiile sînt impersonale, nu le poţi controla, poţi doar să le negi. Dar ceea ce am uitat să înţelegem este că emoţia este cea care sună alarma pentru minte, intelectul nu intră în funcţiune decît atunci cînd este trezit de emoţie, atunci cînd unda de şoc se propagă. Emoţia trezeşte atenţia; dacă ceva într-o operă de artă nu te mişcă, treci mai departe. Acest „trecut mai departe“ se verifică cel mai bine în marile expoziţii de artă.  

Într-o bienală de artă contemporană precum cea de la Veneţia, cea mai veche şi importantă din lume, este cu atît mai interesant să probezi – în Giardini, în plimbarea ta dintr-un pavilion naţional în celălalt – ceea ce te mişcă. Treci dintr-o ţară în altă, dintr-o identitate în alta. E un spectacol al exhibării sinelui, un bazar şi circ ambulant, greu de digerat. Treci de la un display rece la unul care te depăşeşte, emoţiile sînt prea puternice. Pavilionul german, cel care a şi cîştigat la această a 54-a ediţie a Bienalei Leul de Aur pentru cea mai bună participare naţională, dedicat lui Christof Schlingensief, mort în august 2010, e izbitor. Spaţiul a fost transformat într-un interior de biserică „tapetat“ cu lucrările artistului – proiecţii video. E o atmosferă grea, o reflecţie asupra artistului şi a istoriei pe care o trăim. În Pavilionul elveţian, Thomas Hirschhorn a sufocat spaţiul cu o instalaţie gigant din telefoane mobile, Iphone-uri, carton, role de scotch, păpuşi Barbie îmbrăcate în rochii din folie de aluminiu, aparate electrocasnice, sculpturi fragile din beţe pentru urechi, o critică a societăţii de consum făcută tocmai printr-o consumare totală a spaţiului. Nu are cum să nu te mişte acest loc, emoţia să nu declanşeze în mintea ta alte imagini şi gînduri despre ceea ce acceptăm să trăim zi de zi.  

Arta adevărată nu te poate lăsa neutru, un gest, o tuşă aruncată anume, sensibilitatea unei imagini date cu încetinitorul transformă lucrarea de artă într-un spaţiu al reflecţiei asupra condiţiei tale şi a celorlalţi, asupra societăţii. Arta nu este pentru experţi, arta trebuie să fie pentru toată lumea. Un spaţiu democrat, nu un laborator al disecţiilor, unde au acces doar iniţiaţii.  

Ce ne mai poate emoţiona azi? Oraşul, intervenţiile în spaţiul public, acele proiecte de artă pentru comunitate, expoziţiile de artă care reuşesc să creeze o lume a lor şi un discurs coerent. Nu trebuie să ne ferim să ne arătăm şi declarăm emoţiile, nu trebuie să ne cenzurăm. Democratizarea artei astăzi ne spune că oricine este capabil de frumos şi de semnificaţie. E la îndemîna noastră să trăim frumos, depinde doar de opţiunile noastre existenţiale.   

Arta contemporană a respins sublimul – blocajul pe care îl ai în faţa a ceva ce te depăşeşte – considerîndu-l o categorie ce ţine de perioada romantică. Dar faptul că arta încearcă să facă lucruri pe măsura omului, accesibile lui, pretutindeni în jurul lui creează emoţiile omului contemporan. Emoţiile omului contemporan nu mai sînt cele imposibil de surmontat, precum acelea de rău incontrolabil, pe care Stendhal le trăieşte în 1817, atunci cînd vizitează Florenţa, şi le descrie în Napoli şi Florenţa: O călătorie de la Milano la Reggio. Emoţiile în faţa artei contemporane sînt cele care te fac să reflectezi tocmai la tine însuţi, emoţii care se întorc asupra ta şi operează schimbări, nu doar răscolesc impersonal. Nu creează distanţă între tine – privitor – şi opera de artă, ci îţi oferă credinţa că şi tu poţi fi ingenios.  

Nu trebuie să mă feresc să-mi descriu şi arăt emoţiile, considerîndu-le reacţii depăşite. Arta contemporană emoţionează mai mult decît oricînd pentru că vorbeşte cu tine. Emoţionează tocmai cu acest aparent „la îndemînă“, care te face un creator.

Daria Ghiu este critic de artă.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.