Eleganță și renunțare

Publicat în Dilema Veche nr. 784 din 28 februarie – 6 martie 2019
Eleganță și renunțare jpeg

Eleganța este sinonimul sublim pentru renunțare. Fără a-i deține monopolul, masculinitatea face din eleganță atributul ei ultim și definitoriu. Femeile aspiră la distincția conferită de eleganță, dar cel mai adesea nu depășesc stadiul cochetăriei. Cochetăria nu este un defect, însă e fatalmente limitată în planul material, întreține prin artificii un miraj, e doar un joc al vizibilului. De obicei operează prin adăugare, prin fard, prin zorzoane, prin diverse extensii ale domeniului corpului.

De fapt, cochetăria e chiar opusul eleganței. Cochetăria acumulează, adaugă, subliniază, în timp ce eleganța renunță, epurează, elimină, recurge minimal la „materie“. Eleganța nu doar că nu are mai nimic de-a face cu ornamentarea, dar are dimensiuni care depășesc vizibilul. Eleganța este o valoare spirituală înainte de a fi o valoare estetică. Nu doar că are dimensiuni care depășesc vizibilul, dar atunci cînd e desăvîrșită, eleganța devine transparentă, lăsînd prim-planul pentru manifestarea altor calități. Un adevărat dandy se întristează cînd e complimentat pentru eleganță. Faptul că eleganța sa a fost remarcată în sine este semnul sigur că ținuta lui e departe de ce-ar fi vrut el să exprime. E semnul eșecului estetic. Eleganța adevărată este ca o crimă perfectă. Nu lasă urme. Efortul depus e invizibil și în final nu rămîne nici un indiciu din culisele efectului obținut. E jalnică ținuta vizibil „căutată“, marcată de asortarea meticuloasă, e ridicol aerul mulțumit, dat de potriveala birocratică a „pieselor’“ atent selectate. Hainele nu sînt elegante în sine, doar ținuta poate fi elegantă. La limită, veșmintele trebuie să treacă aproape neobservate, adică să pună în evidență personalitatea, nu doar înfățișarea persoanei. Știi că e bine atunci cînd ți se spune „Ce bine arăți azi!“ și nu „O, ce costum grozav (sau, după caz), vai, ce rochie frumoasă ai!“.

Dacă cochetăria se epuizează în cultivarea aparențelor, eleganța are un teritoriu mult mai extins de manifestare. Spuneam că e renunțare. Dacă în vestimentație ea lasă locul central calităților spirituale, pune în evidență grația, agilitatea, suplețea, firescul sau, dacă e cazul, forța de iradiere a unei persoane, în cazul comportamentului elegant vorbim de o anume generozitate de a ceda în favoarea celor care sînt mai slabi, mai puțin favorizați sau norocoși decît tine, e o formă de bunătate manifestată discret, nestrivitor, sans en avoir l’air. E un mod invizibil de a-i ajuta pe ceilalți. Fără zgomot și fără a aștepta răsplată. Eleganța e felul în care știi să ajuți, să aperi și să protejezi fără aer de stăpîn, fără să ceri supunere și ascultare necondiționată. Eleganța este modul ideal în care îți exerciți forța sub învelișul neted, fin, al politeții. În acest sens, eleganța este atributul ultim al masculinității, ce iradiază senin, ca luciul unei săbii invincibile.

Eleganța presupune un stil. Eleganța nu este cîtuși de puțin sinonimă cu luxul. Eleganța nu are de-a face cu „purpura“ arborată ca deghizament de noblețe, mai ales de cînd abolirea legilor somptuare permite oricui orice atribut luxos. Eleganța nu ține de calitatea, prețul, marca sau frumusețea hainelor purtate. Eleganța nu e o problema de semantică, ci de sintaxă. Eleganța e un fel de aură, un efect al relației dintre toate elementele care intră în joc. Armonia dintre piesele vestimentare care compun „ținuta“ nu e însă suficientă, eleganța poate fi anulată de felul în care sînt purtate. Eleganța este un atribut al persoanei și nu un „adaos“ reprezentat de veșminte sau de podoabe.

În mod ciudat, eleganța poate fi percepută ca excesivă dacă prin perfecțiunea ei pare să întreacă, să depășească însușirile morale. Sir Anthony Eden, cunoscut azi mai mult datorită pălăriei care îi poartă numele decît pentru prestația sa de important om politic, a fost taxat de limba ascuțită a filozofului Bertrand Russel: „E prea bine îmbrăcat pentru a fi un adevărat gentleman“. În același timp, dinamica eleganței permite ignorarea oricarui „dress code“ și deschide calea pentru o viziune vestimentară personală, care poate fi chiar în răspăr cu așteptările sociale, dar mereu în acord subtil cu eul profund. Uneori, eleganța are capriciul de a dispărea cu totul, pentru a ceda locul expresivității. Neapărat cu umor. 

Lucia Terzea-Ofrim este conferențiar univ. dr., predă cursuri de antropologie culturală la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti. În prezent este lector de limba română la Universitatea din Tel Aviv.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.