Élégant – Et les gants?

Publicat în Dilema Veche nr. 784 din 28 februarie – 6 martie 2019
Élégant – Et les gants? jpeg

– o povestioară la uşă –

Se dedică domnului Neagu Djuvara 

Povestea e veche şi i-o datorez tatălui meu. Prin anii 1940, invitat la o recepţie din înalta societate bucovineană, tata sună la uşa unei case cu marchiză şi gard viu. Absolvent de liceu militar şi apoi locotenent al armatei regale, tata e însoţit de ordonanţă (nu de urgenţă, ci de permanenţă): un post-adolescent cu obraz piersiciu şi o bănuială de tuleie, alături de care tata, la cei douăzeci şi ceva de ani, pare matur. E prima lui apariţie în casa respectivă, gazda l-a invitat pesemne din obligaţie, căci de cunoscut nu se cunosc.

Cînd amfitrioana deschide uşa, tata înţepeneşte într-o poziţie de drepţi pentru care Peter O’Toole ar fi dat filodormă în Noaptea generalilor. E ca scos din cutie, ras un milimetru sub piele, pieptănat impecabil, cu o ţinută care scîrţîie la mers. Îşi murmură salutul, „Bonsoir, madame“, cu capul înclinat în unghiul optim, cu privirile evitînd stilat decolteul gazdei. „Bune maniere ca astea nu găseşti pe front“, dă el să se felicite în gînd, cînd gazda, o femeie superbă şi totodată o fanatică a etichetei, îi curentează entuziasmul:

– Et les gants? Où sont-ils?

Colindat din şcoală de ispita de-a scrie şi de-a citi versuri, tata ar vrea să murmure Où sont les gants d’antan?, dar banchiza din pupilele femeii nu-l lasă. Îşi scoate mănuşile din chipiul pe care-l poartă sub braţul îndoit la nouăzeci de grade, conform celor mai noi ghiduri de comportament în societate. Şi le trage pe mîini şi revine în poziţia iniţială.

– Voilà. Élégance oblige, spune doamna şi, pare-se, stăpîna casei, cu ceva ce începe să aducă a surîs.

Carevasăzică, nu doar nobleţea impune, ci şi eleganţa, îşi spune tata. Pus un pic la colţ, el aşteaptă să fie invitat înăuntru şi îşi promite, tot în gînd, fiindcă acolo se coc marile planuri, ca altă dată să nu mai calce strîmb. Numai că seminarul de bune maniere nu pare să se fi încheiat.

– Et votre carte de visite? murmură doamna, cu un glas ca şopotul pîrîului peste pietre.

– Pardon? face tata, imbatabil măcar la franceză, dacă ţinuta îi pare corigentă.

– Une carte de visite, vous-en avez?

La un pas în spatele tatălui meu, ordonanţa cu obraz piersiciu şi cu bănuiala de tuleie deasupra gurii priveşte albastru în faţă. Pare sculptat şi se dedă celor două îndeletniciri în absenţa cărora viaţa devine problematică: respiratul şi clipitul. Între timp, tata pescuieşte anevoie o carte de vizită din portvizit (e înmănuşat şi se teme să nu gafeze din nou dacă-şi scoate, fie şi pentru cîteva clipe, mănuşa) şi i-o înmînează gazdei.

– Votre main, s’il vous plaît.

Mut, tata îi întinde mîna stîngă.

– L’autre, voyons.

La fel de mut, tata îşi retrage stînga şi-i oferă dreapta, semn că alternanţa la guvernare îşi arată simbolurile unde nu gîndeşti. Gazda se uită o secundă la cartea de vizită, i-o aşază pe dosul palmei înmănuşate şi repetă:

– Voilà, élégance oblige.

Tata pocneşte scurt din călcîie, fiindcă, nu-i aşa?, unde nu-i stil, vai de picioare. Simte că va fi în fine poftit înăuntru şi chiar face o jumătate de pas în faţă. Eroare. Splendoarea cu glas ca şopotul murmură aproape senzual: „Attendez“. Pe urmă îi ia cartea de vizită, îi îndoaie colţul din dreapta sus şi i-o aşază la loc pe dosul palmei.

– C’est ce qu’on fait pour la première visite. Et c’est une visite de quinze minutes, rien de plus. Maintenant allez-y.

E momentul în care obeliscul uman din spatele tatălui meu face o primă mişcare, ştiind că e de datoria lui să-şi însoţească superiorul. Gazda îl observă şi, prevenitoare din fire, i se adresează tatei:

– Il s’appelle comment, votre compagnon?

Tata se întoarce spre ordonanţă cu o privire sticloasă:

– Spune-i doamnei cum te cheamă, sergent.

Ordonanţa se execută fără şovăire:

– Să trăiţi, sînt sergent Marin Curcumere.

Gazda îşi maschează elegant stupoarea şi întreabă la fel de elegant, dar de data asta pe româneşte:

– Cu ce?

– Cu mere, răspunde îndatoritor ordonanţa.

Întîmplarea s-a petrecut, cum spuneam, în anii 1940. Cu peste o jumătate de secol mai tîrziu, am mers cu tata la premiera românească a filmului Rămăşiţele zilei, după romanul lui Kazuo Ishiguro pe care tocmai îl tradusesem. La prima apariţie a lui Anthony Hopkins în pielea majordomului Stephens, l-am simţit alături pe tata cum se lasă încălzit nu doar de forţa actorului, ci şi de amintirea acelei seri bucovinene începute sub marchiza unei case de oameni avuţi. La ieşirea din sală, pe cînd ne îndreptam spre autobuz, l-am abordat un pic şmechereşte:

– Parcă te-aud că o să-mi spui că eleganţa e un afrodiziac.

– Nu neapărat, dar poate fi, a răspuns tata.

Am zîmbit şi am continuat, sigur pe mine ca fosta lui profesoară de bune maniere:

– Fiindcă tot îmi împui capul cu Cioran (adevărat, mi-l împuia), chiar merită să citeşti La tentation d’exciter?

M-a privit cu dulceaţa aspră de care doar el era în stare şi mi-a ştampilat insolenţa cu vorbele la care ajunsesem să ţin ca la o mantră a iubirii:

– Ai grijă să nu păţeşti ceva la mintea aia. 

Radu Paraschivescu este scriitor. Cea mai recentă carte a sa este Orice om îi este teamă, apărută la Editura Humanitas, 2018.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

rachete patriot
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Medvedev amenință NATO că va deveni o țintă dacă livrează sistemul Patriot Ucrainei
Este a 280-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește din nou despre crearea unui tribunal special pentru judecarea faptelor săvârșite de ruși încă de la anexarea Crimeei din 2014.
Muncitor jpg
Mondialul prin ochii unui muncitor din Sri Lanka: Discuție emoționantă în umbra zgârie-norilor REPORTAJ
Un Mondial de 230 de miliarde de dolari, cât a costat organizarea, a devenit posibil datorită unor „oameni invizibili“.
Iancu Nedelcu
Șef de păcănele din Brăila, șantajat de interlopi. Ce interdicție au primit după executarea pedepselor
Doi interlopi din Brăila au fost condamnați pentru că au distrus mai multe aparate de jocuri ca să îl forțeze pe cel care le administra să le cedeze folosința acestora.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.