Eficiența iluziei

Publicat în Dilema Veche nr. 371 din 24-30 martie 2011
Eficiența iluziei jpeg

Există un punct în care conservatorismul dreptei şi radicalismul stîngii converg: critica unui fenomen greu de definit – cultura pop. Alianţa imposibilă dintre aceste două ideologii nu tulbură pe nimeni din cele două tabere. Mai mult, critica lor nu îşi regăseşte deloc audienţa între consumatorii culturii pop.

Pentru cultura pop trebuie făcute trei lucruri: să treci în mainstream, să devii un consumator şi să părăseşti cultura populară. Opoziţia conceptuală dintre pop şi popular pare puţin forţată, dar capătă sens odată explorată. Toţi producem cultura populară, după gustul fiecăruia, în practici cotidiene comune, deloc excepţionale. Nu facem repetiţii pentru a ne exprima în cultura populară, nici măcar nu ne dăm seama că se întîmplă. Nu facem din aceasta un fetiş, nu vrem să ataşăm fiecărei expresii semnul vizibil al autenticităţii noastre. Sîntem anonimi, preluăm prin imitaţie şi copiere, aplicăm o variaţie minimă acestor informaţii pe care le circulăm mai departe. În schimb, cultura pop transformă tot acest ciclu firesc al ideilor şi expresiilor în ceva excepţional şi fetiş. Cultura pop e produsă doar de o minoritate care are la îndemînă canale de propagare şi ştiinţa marketingului, iar de partea cealaltă îi plasează automat pe consumatori. Cultura pop pune în centru distracţia (nu poţi fi reflexiv critic la o emisiune cu audienţă sau într-un clip MTV, oricît de mult s-ar amăgi cei care le produc), practică spectacularizarea (cum poţi ţine captiv omul în fotoliu altfel?) şi foloseşte cadrul legal pentru a domina creativitatea omului obişnuit care se produce prin cultura populară. Cu cît cultura populară devine un act conştient, cu atît producătorii pop vor încerca să o restrîngă. Metoda pe care o folosesc cu succes industriile creative ale distracţiei se numeşte copyright. Încercaţi să postaţi pe YouTube un clip cu copilul dumneavoastră dansînd pe o melodie a unui cîntăreţ pop. Sau parodiaţi un film cu buget mare. Sau adaptaţi un capitol din Dan Brown pentru un spectacol de stradă. Încercaţi să aduceţi înapoi în cultura populară ceva din cultura pop şi aţi devenit un infractor care încalcă dreptul de autor. Se pare că alte metode pentru a păstra hegemonia culturală nu există. Se pare, în acelaşi timp, că unidimensionalii consumatori sînt din ce în ce mai conştienţi de capcana industriei culturale şi o provoacă: nici în o sută de ani vreun artist pop din România nu-l va egala pe Bahoi şi săritura sa de pe pod. (Aţi uitat sau n-aţi ştiut niciodată cine e Bahoi, nu? Foarte bine, înseamnă că nu a putut fi înregimentat în pop.)

Cultura pop poate fi văzută drept o cultură de masă, fără exigenţe estetice sau morale, opusă unei culturi înalte, a reflexivităţii şi nuanţelor, a dezbaterii raţionale şi erudite. Dar distincţia nu are nici un rost cît timp ambele sînt forme difuze ale puterii şi dominaţiei. Nu contează dacă pleacă din Academie sau din PRO TV, ci faptul că ambele forme îl dezarmează pe public, îl ţin captiv şi supus unor maeştri ai divertismentului sau cunoaşterii. Combinaţia dintre cele două se vede cel mai bine în ştirile care încep cu „Un grup de cercetători americani şi colegii lor britanici“: ştiinţa in media este cultură pop. Tot ce e specific ştiinţei – o anumită modestie, failibilitatea, dialogul, dezbaterea – se reduc la un spectacol de cifre şi verdicte. Cultura pop nu lucrează cu distincţii (majoritatea ştirilor din ştiinţă, de exemplu, sînt despre ipoteze, nu despre teorii), ci cu genuri şi subgenuri. Ştiinţa-verdict e un gen al culturii pop.

Cultura pop nu poate fi subversivă, mecanismul ei de producţie şi legitimare elimină această posibilitate. Cu cît un artist ca Banksy devine mainstream, cu atît arta sa se transformă într-un agent de multiplicare financiară şi spectacularizare a criticii prin delegaţie. Banksy ne rezolvă revoltele şi, mai mult, putem să le facem cadou în albume frumos editate.

Atunci – mă voi întreba ca Lenin – ce e de făcut? Cine scapă de cultura pop? Astăzi, la grămadă, filmele de IMAX, patriarhul Daniel, Facebook, pornografia, televiziunile de manele, Petre Ţuţea, desenele animate, mişcarea ecologistă etc. fac parte din malaxorul culturii pop. Nimic nu scapă transformării în marfă culturală, liniei de producţie şi diseminare. Întotdeauna la timp, întotdeauna în exces, întotdeauna suspendată în prezent, eficienţa iluziei nu poate fi combătută.

Constantin Vică este doctorand în etica noilor tehnologii, la Universitatea Bucureşti. A terminat un master de etică şi filozofie politică la Université Paris-Est Créteil.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

un convoi care transportă echipament pentru forțele nucleare ale Rusiei. Foto: Captură video Twitter/ rybar_en
Convoi care transportă echipament pentru forțele nucleare, filmat în Rusia VIDEO
Într-un videoclip publicat pe Twitter, duminică, 2 octombrie, se poate observa un convoi care transportă echipamente pentru forțele nucleare ale Rusiei.
Ligia Deca  INQUAM Photos George Calin jpg
Cine este Ligia Deca, propunerea PNL pentru funcția de ministru al Educației
Biroul Politic Național al PNL s-a întâlnit astăzi, în format hibrid, pentru a vota numele viitorului ministru al Educației. Ligia Deca, consilier prezidențial, a fost alegerea liberalilor. Propunerea PNL urmează să fie prezentată coaliției și ulterior trimisă la președintele Klaus Iohannis.
bank
Două bănci prezente în România au fuzionat. Ce trebuie să știe clienții
Două bănci prezente în România au fuzionat, după derularea unui plan ambițios de integrare, care vizează active de 1,6 miliarde de euro, se arată într-un comunicat al celor două entități.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia