Educaţia gîndirii critice

Publicat în Dilema Veche nr. 379 din 19-25 mai 2011
Educaţia gîndirii critice jpeg

„Ne hrăniţi. Ne alegeţi hainele. Impuneţi regulile. Ne faceţi promisiuni şi speraţi să le uităm. Încercaţi să ne spuneţi ce se-ntîmplă în lume. Ne explicaţi care este semnificaţia războiului. Şoptiţi cînd credeţi că nu auzim.“ 14 copii cu vîrste între 8 şi 13 ani se aliniază şi vorbesc despre o lume care-i învaţă ce să fie şi ce să aleagă, cum să ajungă nişte copii perfecţi înainte să fie pur şi simplu copii, într-unul dintre cele mai puternice spectacole despre educaţie pe care l-am văzut vreodată, creat de compania Forced Entertainment – That Night Follows Day. Un performance-lecţie despre maturizare şi conştiinţa deciziei personale, pe care copiii o învaţă „jucîndu-se de-a“ şi experimentînd posibile situaţii şi identităţi.

Teoriile şi practicile educaţiei prin artă sînt, în România, sub nivelul zero al dezbaterii. Într-un sistem care privilegiază încă surplusul de informaţii nefiltrate, nivelul de asimilare liniară, învăţarea împotriva greşelii fireşti şi gîndirea non-critică, educaţia prin artă nu reuşeşte să-şi creeze un spaţiu oportun de intervenţie. Beneficiul introducerii ei vizează două componente esenţiale. Pe de o parte, ar produce o revoluţie în reflecţia asupra sistemului de învăţămînt şi, pe de altă parte, ar elabora practici educative deschise, flexibile şi permeabile, care i-ar transforma pe elevi din spectatori ai sistemului în actori ai lui, capabili nu doar să recepteze neutru o serie de informaţii, ci să acţioneze în virtutea folosirii lor. În statutul participativ al elevului s-ar produce astfel o mutaţie extrem de importantă. Elevul devine actor social. Prin intermediul educaţiei prin artă poate să-şi conştientizeze aptitudinile, poate să-şi reprezinte problemele cu care se confruntă şi poate să-i reprezinte pe cei care nu au forţa să o facă, transformîndu-se în vocea unor colectivităţi. Elevul ajunge să fie o conştiinţă vie a lumii în care trăieşte.

Dezvoltarea unui parteneriat de gîndire între spaţiul-sursă de schimbare – şcoala – şi factorul de schimbare – arta – constituie o necesitate pe care sistemul de învăţămînt din România încă nu o conştientizează. Cînd arta iese din spaţiile care îi sînt destinate şi pătrunde în şcoli influenţează decisiv formarea unor indivizi cu o conştiinţă empatică şi o raportare critică la mediile din jur.

Introducerea teatrului în educaţie este un proiect de maturizare socială şi de construcţie a conştiinţei civice. Încă din 1917, unul dintre cei mai importanţi vizionari în domeniul educaţiei, Caldwell Cook, specifica rolul fundamental pe care îl poate avea teatrul în educaţie, prin accentul pus pe două noţiuni esenţiale: autoînţelegerea şi empatia. Prin jocul de rol şi transferul de identitate, copilul înţelege mai bine dimensiunea problemelor pe care le trăieşte şi poate rezona şi la problemele cu care se confruntă cei de lîngă el. Într-o lucrare esenţială despre rolul educaţiei prin artă – Development through Drama (London, Longmans, 1967) –, Brian Way punctează cîteva dintre avantajele unui astfel de sistem educaţional. Îi oferă elevului şansa de a învăţa, experimentînd relaţia cu lumile cu care intră în contact, şi de a folosi în existenţa de zi cu zi resurse proprii de transformare. Este dezvoltată astfel modalitatea de a-i face pe tineri să participe critic în reţeaua socială din jurul lor.

Ceea ce pare un simplu act de divertisment – copiii învaţă un text de teatru pentru ca apoi să-l joace în faţa unui public, dramatizează situaţii de viaţă şi poveşti personale pe care le expun în spectacole făcute de ei – este, de fapt, o interacţiune responsabilă cu societatea şi un mod de a genera posibile soluţii de transformare. Soluţiile oferite de către categorii de vîrstă luate destul de puţin în considerare au un efect de reprezentare a respectivelor categorii. Potenţialul adolescenţilor, neexplorat exact în punctele în care ar necesita să fie folosit pentru tipul de reacţie pe care o poate naşte, este cel mai important capital simbolic de schimbare socială. Aceste grupuri de vîrstă cresc acţionînd şi propunîndu-şi, prin jocul teatral, să joace un rol social, să determine, activ, o percepţie de reprezentare categorială.
  În 2010, Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ a iniţiat un proiect de învăţare permanentă – „Şcoala de Duminică“. Miza acestui proiect este de a deschide domeniile specifice artei teatrale şi cinematografice spre categorii de public cît mai diverse, indiferent de pregătirea lor profesională, astfel încît să fie accesibile şi celor care vor să experimenteze, pe termen scurt şi într-un cadru profesionist, zone artistice diferite.
Cursurile – fotografie, arta actorului, scenariu dramatic, scenariu de film, videoclip – oferă noţiuni teoretice de bază şi cunoştinţe practice esenţiale pentru fiecare domeniu în parte. Se creează astfel un spaţiu-platformă de educaţie accesibilă şi, totodată, aplicată, un context de învăţare care poate provoca, ulterior, nevoia de aprofundare.

 „Şcoala de Duminică“ este structurată pe module de cîte 10 cursuri, la finalul cărora toţi cei care absolvă primesc un atestat. Vîrstele cursanţilor prezenţi pînă acum în cadrul proiectului au variat între 16 şi 50 de ani. „Şcoala de Duminică“ propune un format de învăţare permanentă conceput în aşa fel încît, indiferent de vîrsta şi de profesia cursanţilor, noţiunile dobîndite să creeze nivelul de înţelegere necesară unui mod de a gîndi teatral şi cinematografic.

 Mihaela Michailov este critic de teatru şi doctorand al Academiei de Teatru şi Film.  

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Incident neobișnuit cu artistul Al Bano într-un avion: „Zbor de 60 de ani și nu mi s-a întâmplat niciodată"
Legenda muzicii italiene a avut parte de un incident neobișnuit într-un avion care l-a dus la Zagreb. Artistul susține că i s-a refuzat accesul la toaletă, deși este operat de prostată și avea nevoie să meargă la baie.
image
Biden s-a prăbușit pe scenă după ceremonia la care participa | VIDEO
Șeful statului s-a împiedicat și a căzut în genunchi după ce a terminat de oferit diplomele. Mebri ai forțelor aeriene americane l-au ajutat să se ridice.
image
Superstiții de Rusalii: ce e interzis să faci cu desăvârșire. Cum sunt pedepsiți cei care nesocotesc marea sărbătoare
În acest an, Rusaliile sunt celebrate pe 4 iunie și pe 5 iunie. Este ultima sărbătoare oficială a sezonului pascal ortodox și este prăznuită în fiecare an duminica, fix la 50 de zile după Paște. Rusaliile celebrează coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret.

HIstoria.ro

image
George Gershwin și visul american
George Gershwin (1898-1937) a marcat scena americană la începutul secolului XX.
image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.