⬆
gusturile nu se discută - se învață
Educaţie întru bun-gust
Nimic care să ne educe în vreun fel gustul. Gustul de a putea discerne o operă de artă de valoare de una kitsch. Dar şi de a fi capabil să-ţi asortezi fusta cu bluza. Şi, de ce nu, de a-ţi decora decent o sufragerie.
Arta de a trăi din plin
Orice om se naşte artist: primii ani de viaţă el trăieşte intens prin toate simţurile, se implică total în tot ce face. Doar aşa se explică uimitoarele desene ale copiilor. Aceştia învaţă apoi să citească şi să scrie, şi şcoala le dezvoltă intelectul, uitînd că pentru formarea omului complet e necesară dezvoltarea tuturor aptitudinilor şi talentelor care dau vieţii bucurie.
Monumente şi meşteşuguri
De Sf. Petru (29 iunie) în fiecare an, la Ţibăneşti se face o întîlnire cu mai mulţi fierari veniţi din diverse locuri şi cu participanţi care vor să se iniţieze. Se bate fierul împreună, făcîndu-se un obiect pentru comunitate. Anul acesta probabil se va realiza o troiţă.
Rita Levi-Montalcini
Gîndiţi-vă că ieşise oficial la pensie de 7 ani, aşa că şi-a reluat cu mult mai mult entuziasm şi încredere cercetările. Nu s-a lăsat decepţionată nici o clipă, a mers înainte cu perseverenţă, cu elan, cu plăcere şi mai ales cu bucurie. A făcut şi greşeli, a dat şi înapoi, dar bucuria, bucuria lăuntrică nu a părăsit-o niciodată.
Un concept aproape inexistent
În învăţămîntul românesc nu există conceptul de educație prin artă . Educaţia plastică, disciplină de trunchi comun atît în ciclul primar, cît şi în cel gimnazial, este, în esenţă, o formă de educaţie artistică, adică alfabetizare în domeniul limbajului, a expresiei, tehnicilor etc.
Arta este despre noi
Elevii cărora le predau eu au vîrste cuprinse între 11 şi 14 ani. Niciodată, în doi ani, nu i-am învăţat cum să deseneze ceva şi nu i-am depunctat pentru imperfecţiuni tehnice. Din experienţa mea (am făcut studii de măiestrie) ştiu că nu contează cît de „frumos“ desenezi. Ce contează cu adevărat este ce întrebări îţi pui în legătură cu ce vezi sau ce desenezi.
Concerte educative
Mulţi muzicologi din ziua de astăzi par a fi uitat că însuşi Mozart a fost copil la un moment dat. Şi nu doar el. Readucerea muzicii clasice din sfera aceasta a muzeului îngheţat şi restrictiv în viaţa reală, în care îndrăzneşti să experimentezi, să te joci este poate cea mai mare dovadă de curaj pentru un muzician.
Prezenţa fantomatică a muzicii în şcoală
„Sănătatea este atît de muzicală – spune Boetius – încît boala nu e nimic altceva decît o disonanţă, iar această disonanţă poate fi rezolvată doar prin muzică.“ Să fim încrezători privind spre generaţiile care se ridică, în speranţa că „viitorul sună bine“, incluzînd în parametrii existenţiali Educaţia muzicală.
Privirea corigentă
Filmul, poate mai mult ca orice artă (ştiu, Constantin Noica nu considera cinematograful o artă, dar asta e o altă discuţie) înseamnă manipulare. Orice imagine înseamnă manipulare. Cu atît mai mult imaginile în mişcare, cu pretenţiile lor de redare a vieţii aşa cum e ea.
EMI la şcoala de Modă
Moda este una dintre îndeletnicirile general umane care te obligă să-ţi revizuieşti permanent imaginea în funcţie de ultimele tendinţe şi de mesajele pe care doreşti să le transmiţi semenilor. Splendidă şi superficială, mărginită doar la aparenţe, moda este atît de efemeră, încît te trimite automat la reflexii majore.
Fără catedră, fără restricţii, fără emfază
Muzica, pictura, dansul sau teatrul lipsesc aproape cu desăvîrşire din şcoli pentru că percepţia generală este că meseriile care au legătură cu artele nu garantează un venit stabil şi decent, iar societatea românească nu este interesată de produsele culturale veritabile.
Conferinţele din Tel Aviv
Dragă Adina, după cum ţi-am promis, îţi scriu despre cursurile organizate de secţia pensionarilor din primăria Tel Aviv. Directoarea este soţia ajutorului de primar, care face parte din „partidul pensionarilor“ şi a fost ales şi reales în alegerile municipale.
Educaţia gîndirii critice
Teoriile şi practicile educaţiei prin artă sînt, în România, sub nivelul zero al dezbaterii. Într-un sistem care privilegiază încă surplusul de informaţii nefiltrate, nivelul de asimilare liniară, învăţarea împotriva greşelii fireşti şi gîndirea non-critică, educaţia prin artă nu reuşeşte să-şi creeze un spaţiu oportun de intervenţie.