Un concept aproape inexistent

- interviu cu Adrian BRĂESCU, inspector şcolar -

Ce înseamnă, în momentul de faţă, „educaţie prin artă“ în învăţămîntul primar, gimnazial şi liceal românesc? 

În învăţămîntul românesc nu există acest concept. Educaţia plastică, disciplină de trunchi comun atît în ciclul primar, cît şi în cel gimnazial, este, în esenţă, o formă de educaţie artistică, adică alfabetizare în domeniul limbajului, a expresiei, tehnicilor etc. Educaţia vizuală, disciplină de trunchi comun în ciclul liceal inferior, este mai aproape, prin conţinuturi şi competenţele dezvoltate, de ideea de educaţie prin artă.

Cîte ore de muzică şi de desen există în programa celor trei etape de învăţămînt?

În ciclul primar – cîte o oră pe săptămînă pentru fiecare dintre ele; în clasele V-VII – cîte o oră pe săptămînă pentru fiecare dintre ele; în clasa a VIII-a – cîte o jumătate de oră pentru fiecare; în clasele a IX-a şi a X-a, Educaţie vizuală şi Educaţie muzicală – cîte o oră pe săptămînă pentru fiecare dintre ele.

Ce se studiază la aceste ore? Pot fi ele numite ore de „educaţie prin artă“? Includ şi elemente de istoria muzicii şi a artelor plastice, lecţii de receptare şi interpretare a unui tablou sau a unei piese muzicale?

Au incluse în conţinuturi şi noţiuni de istoria artelor sau a muzicii şi au, de asemenea, şi „analiza de imagine“, dar… după fotografii, albume etc.

Înţeleg că există o situaţie specială la clasele de uman de la liceu. Care este aceea (cîte ore sînt şi ce se studiază exact)?

Clasele de liceu, filiera teoretică, profilul umanist, specializările filologie şi ştiinţe sociale parcurg, cu o oră pe săptămînă, o disciplină numită Educaţie artistică, ale cărei conţinuturi şi competenţe sînt legate de cunoaşterea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural-artistic local şi regional. Este, ca şi programa de educaţie vizuală, o noutate în peisajul educaţional românesc şi este foarte probabil ca, în unele zone, să nu fie îmbrăţişată cu prea mult entuziasm, pentru că noi am învăţat că cele mai cunoscute opere de artă aparţin patrimoniului universal, se găsesc doar în muzee, iar acele lucruri „minore“, modeste, frumoase, care dau farmec ambientului cotidian pe lîngă care trecem în fiecare zi – case, porţi, uşi, grădini, fîntîni, biserici vechi etc. – nici nu le vedem sau nici nu remarcăm cînd au fost vopsite, modificate, transformate hidos, în fapt, siluite, pentru că nimeni nu ne-a învăţat cît sînt de preţioase pentru noi toţi, pentru cultura noastră…

Este suficient cît se studiază acum, în opinia dvs.?

Există şi curriculum la decizia şcolii, există şi activităţi extracurriculare, educative.

Ce se poate face pentru ameliorarea situaţiei?

Avem şi problema resursei umane. Nu sînt destui profesori, mai ales în mediul rural. Tinerii absolvenţi nu sînt atraşi de aceste catedre atunci cînd sînt scoase la concurs. Este o problemă mai delicată.

Profesorii sînt pregătiţi pentru a ţine astfel de ore? Există proiecte de training al acestora?

Există profesori foarte bine pregătiţi. Am avut şi un program de training pentru inspectorii de specialitate, care s-a derulat cu sprijinul unor instituţii de cultură (Muzeul Satului, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti) şi a unor personalităţi în domeniul patrimoniului cultural. Din păcate, nu toţi mai sînt acum în funcţii, aşa că trebuie să reluăm acest program.

 A apărut ideea unor ore care să nu se ţină în şcoli, ci în muzee, la filarmonici, în oraş, în parteneriat cu alte instituţii?

 În oraşele privilegiate, care au asemenea instituţii de cultură, se pot întîlni şi profesori inimoşi, care ţin astfel de lecţii, dar nu putem spune cu mîna pe inimă că este o practică în învăţămîntul românesc.

 S-a făcut vreodată un sondaj privind cunoştinţele... artistice ale diverselor categorii de elevi?

Nu. Elevii noştri obţin foarte multe premii la concursurile internaţionale pentru nivel gimnazial. Acest lucru ne bucură şi ne dă certitudinea că avem un curriculum bun şi cu o foarte lungă tradiţie. În privinţa nivelului de cultură în domeniul expresiei în diverse domenii artistice sau a patrimoniului cultural artistic, din moment ce peste 75% din elevii români de clasele a XI-a şi a XII-a nu au în planul de învăţămînt ore de educaţie artistică şi nici nu s-a întîmplat să ceară oficial acest lucru, la ce bun un sondaj?

Adrian Brăescu este inspector şcolar – Arte.