Un concept aproape inexistent

Publicat în Dilema Veche nr. 379 din 19-25 mai 2011
Un concept aproape inexistent jpeg

- interviu cu Adrian BRĂESCU, inspector şcolar -

Ce înseamnă, în momentul de faţă, „educaţie prin artă“ în învăţămîntul primar, gimnazial şi liceal românesc? 

În învăţămîntul românesc nu există acest concept. Educaţia plastică, disciplină de trunchi comun atît în ciclul primar, cît şi în cel gimnazial, este, în esenţă, o formă de educaţie artistică, adică alfabetizare în domeniul limbajului, a expresiei, tehnicilor etc. Educaţia vizuală, disciplină de trunchi comun în ciclul liceal inferior, este mai aproape, prin conţinuturi şi competenţele dezvoltate, de ideea de educaţie prin artă.

Cîte ore de muzică şi de desen există în programa celor trei etape de învăţămînt?

În ciclul primar – cîte o oră pe săptămînă pentru fiecare dintre ele; în clasele V-VII – cîte o oră pe săptămînă pentru fiecare dintre ele; în clasa a VIII-a – cîte o jumătate de oră pentru fiecare; în clasele a IX-a şi a X-a, Educaţie vizuală şi Educaţie muzicală – cîte o oră pe săptămînă pentru fiecare dintre ele.

Ce se studiază la aceste ore? Pot fi ele numite ore de „educaţie prin artă“? Includ şi elemente de istoria muzicii şi a artelor plastice, lecţii de receptare şi interpretare a unui tablou sau a unei piese muzicale?

Au incluse în conţinuturi şi noţiuni de istoria artelor sau a muzicii şi au, de asemenea, şi „analiza de imagine“, dar… după fotografii, albume etc.

Înţeleg că există o situaţie specială la clasele de uman de la liceu. Care este aceea (cîte ore sînt şi ce se studiază exact)?

Clasele de liceu, filiera teoretică, profilul umanist, specializările filologie şi ştiinţe sociale parcurg, cu o oră pe săptămînă, o disciplină numită Educaţie artistică, ale cărei conţinuturi şi competenţe sînt legate de cunoaşterea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural-artistic local şi regional. Este, ca şi programa de educaţie vizuală, o noutate în peisajul educaţional românesc şi este foarte probabil ca, în unele zone, să nu fie îmbrăţişată cu prea mult entuziasm, pentru că noi am învăţat că cele mai cunoscute opere de artă aparţin patrimoniului universal, se găsesc doar în muzee, iar acele lucruri „minore“, modeste, frumoase, care dau farmec ambientului cotidian pe lîngă care trecem în fiecare zi – case, porţi, uşi, grădini, fîntîni, biserici vechi etc. – nici nu le vedem sau nici nu remarcăm cînd au fost vopsite, modificate, transformate hidos, în fapt, siluite, pentru că nimeni nu ne-a învăţat cît sînt de preţioase pentru noi toţi, pentru cultura noastră…

Este suficient cît se studiază acum, în opinia dvs.?

Există şi curriculum la decizia şcolii, există şi activităţi extracurriculare, educative.

Ce se poate face pentru ameliorarea situaţiei?

Avem şi problema resursei umane. Nu sînt destui profesori, mai ales în mediul rural. Tinerii absolvenţi nu sînt atraşi de aceste catedre atunci cînd sînt scoase la concurs. Este o problemă mai delicată.

Profesorii sînt pregătiţi pentru a ţine astfel de ore? Există proiecte de training al acestora?

Există profesori foarte bine pregătiţi. Am avut şi un program de training pentru inspectorii de specialitate, care s-a derulat cu sprijinul unor instituţii de cultură (Muzeul Satului, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ din Bucureşti) şi a unor personalităţi în domeniul patrimoniului cultural. Din păcate, nu toţi mai sînt acum în funcţii, aşa că trebuie să reluăm acest program.

 A apărut ideea unor ore care să nu se ţină în şcoli, ci în muzee, la filarmonici, în oraş, în parteneriat cu alte instituţii?

 În oraşele privilegiate, care au asemenea instituţii de cultură, se pot întîlni şi profesori inimoşi, care ţin astfel de lecţii, dar nu putem spune cu mîna pe inimă că este o practică în învăţămîntul românesc.

 S-a făcut vreodată un sondaj privind cunoştinţele... artistice ale diverselor categorii de elevi?

Nu. Elevii noştri obţin foarte multe premii la concursurile internaţionale pentru nivel gimnazial. Acest lucru ne bucură şi ne dă certitudinea că avem un curriculum bun şi cu o foarte lungă tradiţie. În privinţa nivelului de cultură în domeniul expresiei în diverse domenii artistice sau a patrimoniului cultural artistic, din moment ce peste 75% din elevii români de clasele a XI-a şi a XII-a nu au în planul de învăţămînt ore de educaţie artistică şi nici nu s-a întîmplat să ceară oficial acest lucru, la ce bun un sondaj?

Adrian Brăescu este inspector şcolar – Arte.

Bătălia cu giganții jpeg
Unde greșesc autoritățile
Oare, în loc ca autoritățile să încerce să deservească traficul auto, nu ar fi mai constructiv, ca să nu zic mai la îndemînă, să-l descurajeze sistematic?
951 t pag10 foto Alberto Grosescu jpg
Străzi Deschise. Un pariu pentru viitorul Bucureștiului
Avem nevoie de asta ca de aer! Sau și mai bine spus, avem nevoie de asta ca să mai avem ceva aer.
p 11 jpg
Un spațiu public sigur
Mai nou vedem o șansă în tehnologii de condus autonom; mai bine ar fi să mergem din nou autonom pe picioarele noastre.
p 1 jpg
„Ce nu înțelegeți voi este că…”* – 11 lecții despre oraș
Pietonizarea e permanentă. A merge pe carosabil, chiar dacă temporar ți se dă voie, e aproape umilitor.
951 t pag12jos foto C Dragan jpg
În Suedia, două roți sînt mai bune decît patru
Municipalități suedeze au început să reducă drastic numărul locurilor de parcare din centru, înlocuindu-le cu parcări pentru biciclete.
p 13 jpg
Libertatea de a nu folosi mașina
Noua libertate este de a nu fi blocat în trafic, de a nu plăti rate la mașină, de a nu fi vulnerabil la fluctuațiile prețului petrolului.
1024px Bucharest Citaro bus 4374 jpg
În ce fel de oraș vrem să trăim?
Dacă alegi să optimizezi infrastructura pentru pietoni, mutînd accentul de pe autovehiculul individual, atunci vei aloca bugetul unor proiecte prin care crești capacitatea de transport în comun.
Paris patrimoine jpg
„În ceea ce privește mobilitatea urbană, cel mai important e să lupți împotriva izolării” – interviu cu Carlos MORENO
Administrațiile locale se confruntă cu această mare provocare de a oferi o alternativă la mașina personală care să fie acceptabilă pentru un număr mare de cetățeni.
Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.

Adevarul.ro

image
Experimentul social al unui român care a vrut să afle ce cred românii când li se spune că viaţa în luxul paradisului din Bali costă mai puţin decât în Cluj
Patrik Bindea este specialist în marketing şi de câteva luni a început un experiment social. El a făcut o comparaţie „cosmetizată” a costului vieţii în paradisul din Bali, cu Bucureşti sau Cluj, iar concluziile acestul „clickbait” elaborat au fost surprinzătoare: oamenii au înghiţit „găluşca” şi au generat un trafic nebun postării.
image
Un YouTuber care a vizitat un McDonald's-ul rebrănduit din Rusia a povestit cât de multe diferenţe sunt faţă de varianta americană
Un reporter rus de la un cunoscut canal de YouTube a mers la McDonald's-ul rebranduit din Moscova, care s-a deschis pe 12 iunie, şi a spus că mirosul şi mâncarea sunt diferite.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.