Fără catedră, fără restricţii, fără emfază

Sandra ECOBESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 379 din 19-25 mai 2011
Fără catedră, fără restricţii, fără emfază jpeg

Educaţia prin artă, încă din copilărie, este o şansă pe care o poţi avea doar dacă ai părinţi preocupaţi de asta, prieteni artişti sau, caz rarisim în zilele noastre, un profesor charismatic care să îţi predea artele, atît de absente în programa şcolară de la noi. Din păcate, şcoala românească funcţionează după un model care îşi propune în special memorarea de informaţii, identificarea copiilor supradotaţi şi uniformizarea elevilor, nicidecum potenţarea creativităţii, valorificarea talentelor şi a aptitudinilor personale, posibile prin educaţia prin artă.
 
Muzica, pictura, dansul sau teatrul lipsesc aproape cu desăvîrşire din şcoli pentru că percepţia generală este că meseriile care au legătură cu artele nu garantează un venit stabil şi decent, iar societatea românească nu este interesată de produsele culturale veritabile. Această percepţie generează un număr mare de absolvenţi de facultate mediocri în domenii considerate a garanta bunăstarea materială – mulţi dintre ei nefericiţi de profesia cu care apoi au de-a face întreaga viaţă.
 
Ideea fundaţiei a pornit tocmai de la această mare lacună din educaţia publicului larg în ceea ce priveşte iniţierea în domenii culturale şi umaniste, de fapt esenţiale pentru fiecare individ care vrea să înţeleagă lumea şi vrea să se bucure de probabil cea mai senzaţională manifestare a omului: arta. Şi, de asemenea, de la dorinţa de a evada din rutină, din stresul serviciului, din zona de uniformizare în care majoritatea oamenilor funcţionează în cea mai mare parte din timp, după terminarea unor şcoli unde cu grijă am fost puşi în cutiuţe cu etichete prestabilite.

Cînd am pornit la drum cu această idee a unei şcoli alternative care să propună cursuri în domenii artistice publicului larg, prietenii au spus că este o utopie pentru că românii nu vor plăti pentru cursuri de istorie, artă sau filozofie. Realitatea a fost alta. Am început activitatea cu doar un angajat (subsemnata), un sediu, un laptop vechi şi cîteva scaune; nici un sponsor, nici o investiţie. Publicul a apărut şi a crescut în scurt timp. De la un curs pe zi, am ajuns în trei ani la trei cursuri pe zi (seara), inclusiv în weekend, plus conferinţe săptămînale în muzee, în oraş sau în spaţii neconvenţionale.
 
Cel mai mare capital al fundaţiei îl constituie profesorii – oameni care lucrează în domenii artistice şi umaniste, cu pregătire serioasă şi totodată talent pedagogic, charismă, care farmecă publicul şi îl transportă în lumea fabuloasă, plină de surprize a artelor şi a umanioarelor. Aş menţiona doar cîteva nume dintre profesorii fundaţiei, oameni care au aderat la ideea noastră de a educa publicul fără emfază, catedră sau reguli stricte: Neagu Djuvara, Georgeta Filitti, Tiberiu Soare, Petre Guran, Mihail Neamţu, Ştefan Vianu, Mirel Banică, Andrei Pleşu, Adina Nanu, Sebastian Grama şi Theodor Paleologu (lectorii sînt scrişi în ordinea cronologică a sosirii în „echipă“). În acest moment, programa fundaţiei numără peste 20 de cursuri permanente şi peste 30 de profesori şi colaboratori.
 
Unul dintre subiectele de suflet ale fundaţiei este istoria oraşului Bucureşti, subiect prezentat prin diverse metode şi scenarii, de la conferinţe interactive în diverse spaţii încărcate de istorie (muzee, case memoriale, mănăstiri sau cafenele vechi, hoteluri din secolul al XIX-lea), la plimbări de sîmbătă prin Bucureşti – pe Calea Victoriei, Bulevardul Magheru, zona Ioanid-Dacia sau Bulevardul Kiseleff. Anul acesta, completăm povestea oraşului cu Luna Bucureştilor – o serie de evenimente lansate în mai, amintind de Bucureştiul interbelic şi de cum ştiau oamenii să îl sărbătorească în perioada 9 mai – 9 iunie. Aşadar, îmbrăcăm educaţia prin artă în numeroase forme, tocmai pentru a ne putea adresa unui public mai variat, nu doar publicului fidel, de la atelierele şi conferinţele fundaţiei.
 
Publicul fundaţiei, care vine şi revine la ateliere, este format nu doar din tineri, elevi sau studenţi interesaţi de domenii cum ar fi pictura, antropologia, fotografia, istoria cinematografiei sau jurnalismul, ci şi mulţi adulţi peste 25-30 de ani, care realizează că educaţia prin artă reprezintă nu doar o formă de dezvoltare personală continuă, de cizelare a propriei personalităţi, ci şi o formă fericită de relaxare şi de comunicare cu oameni inteligenţi, cu interese comune.
 
Unul dintre profesorii fundaţiei, care predă la facultate, mi-a spus într-o zi că publicul de la fundaţie are altă privire decît studenţii, sau oamenii care participă la conferinţele serioase, organizate de instituţii cu tradiţie şi prestigiu. Adică au o privire mai vie, sînt bucuroşi că se află acolo joi seara, să spunem, la cursul de arhitectură, de antropologie sau de mistică. Astfel, am realizat că acei oameni, cursanţii de la fundaţie, sînt deschişi şi entuziaşti pentru că decid singuri să fie în sală, aleg pentru ei un anumit curs, un anumit profesor şi sînt cu adevărat pasionaţi şi încîntaţi de ceea ce li se povesteşte, de ceea ce li se întîmplă. Un public viu, normal şi variat care se bucură de educaţia prin artă.

Sandra Ecobescu este preşedinta Fundaţiei Calea Victoriei. 

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Un bărbat din Cluj care visa să construiască o cabană a rămas fără bani: Cu ce sumă au dispărut meseriașii
Indivizii i-ar fi promis bărbatului că pot să-i construiască o cabană. După ce au primit banii, aceștia s-au făcut nevăzuți.
image
Victoria lui Putin pare posibilă pentru prima dată de când a declanșat războiul în Ucraina
Pentru prima dată de când Vladimir Putin a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022, pare că e posibil să obțină o victorie, scrie The Economist.
image
Ce efecte pot avea suplimentele cu magneziu asupra somnului
Magneziul este un mineral care se găsește în mod natural în organism și susține diverse funcții vitale, cum ar fi sistemul cardiovascular, regenerarea musculară și producerea de energie. Magneziul susține, de asemenea, procesul de relaxare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic