Prezenţa fantomatică a muzicii în şcoală

Grigore CONSTANTINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 379 din 19-25 mai 2011
Prezenţa fantomatică a muzicii în şcoală jpeg

Putem vorbi despre primatul educaţiei religioase şi al educaţiei muzicale în formarea personalităţii umane? Primele clipe de viaţă cunosc întîlnirea botezului cu cea a cîntecului de leagăn, paşii spre anii dintîi sînt marcaţi de semnul crucii, povestirile biblice şi formarea auzului în aceeaşi măsură în care părinţii sau bunicii dăruiesc urmaşilor sfaturile de ţinut minte o viaţă. Educaţia cîntăreţilor bisericeşti a condus spre progresul sistemelor teoriei sonorităţilor şi relaţia cîntare-rugăciune, educaţia execuţiilor artei corale renascentiste a mers spre etape care au format auzul şi percepţia mesajului componistic. Dacă putem vorbi în timp despre educaţie muzicală continuă, iată un itinerar ce dezvăluie, dincolo de formele de comunicare, principalele trasee ale lungului drum al muzicii, al zilei... către noi, cei de azi, care nu trebuie să ne confundăm cu înserarea.

 Sîntem în secolul XXI sau, altfel spus, la începutul deceniului al doilea din mileniul II. Pentru viaţa ce ne înconjoară, educaţia muzicală şcolară a reprezentat un interes maxim din partea celor care, depăşind secolul al XIX-lea, considerau că meridianul formator al muzicienilor profesionişti, al tradiţiei formaţiilor corale şi afirmării culte în muzicalitatea poporului român înseamnă o unitate majoră a civilizaţiei moderne. Semnalele vin din partea unor mari profesori iniţiatori ai procesului muzical educaţional – poate primul de o asemenea importanţă fiind Dumitru Georgescu-Kiriac, discipol al lui Vincent d’Indy la Schola Cantorum şi Paris. O treaptă mai sus afirmă concepţiile pedagogice ale profesorului George Breazul, menite a lărgi orizontul acesta la un plan european,  cu valoare de sinteză şi aplicaţie socială, spre care încă privim şi acum cu admiraţie şi interes. Fireşte, doar cei care înţelegem ce răspundere implică o astfel de preocupare în evoluţia culturii naţionale. Nu numai Breazul în România, ci şi sistemul educaţional al lui Zoltán Kodály în Ungaria, Şcoala educaţiei euritmice a lui Jaques Dalcroze în Elveţia, cea a lui Carl Orff – Schulwerk – în Germania, Şcoala Suzuki în Japonia sînt cîteva dintre strategiile educaţionale prin intermediul cărora muzica îşi îndeplineşte lucrarea formativă asupra omului modern. Nu este vorba de muzicianul profesionist, pentru care răspunsurile depind de talent şi sisteme de studiu, înaintea lansării sale în viaţa muzicală de interpret sau compozitor. Privirile noastre se îndreaptă către omul societăţii contemporane, cel rezultat din integrarea sa în şcolaritatea obligatorie la care participă trăind înconjurat de media radiofonică şi de televiziune, de viaţa stagiunilor cu diverse iniţiative pe genuri, de ocazia contactelor în funcţie de ierarhiile comunităţilor umane. Principiile educaţionale sînt diverse, construite pe tradiţia perpetuă a transmiterii de la vîrstnici la tineri, dar şi de la o experienţă pozitivă la alta, în şirul aceleiaşi generaţii. Noneducaţionale, tentaţiile atrag negaţia, obiceiurile, intrarea în derivă, opţiunile imitative. În ansamblu, educaţia are de făcut faţă unor multitudini de aspecte, conţinutul ei muzical „strecurîndu-se“ printre toate oponenţele posibile, de-a lungul scării vîrstelor.

 O realitate descurajatoare aparţine locului de „cenuşăreasă“ pe care îl ocupă în ultimele două decenii educaţia muzicală în şcoala de toate gradele. Disciplină cu timp redus, oferită adesea ca activitate complementară unor norme cu ore mai puţine şi unor profesori fără pregătire specială, aşa-numita „Oră de muzică“ a pierdut de multă vreme importanţa cuvenită, în tabloul strategiilor educaţionale din domeniul cultural. Privim de aproape, cu multe reţineri, care este atracţia spre muzică a tineretului şi compensaţia interesului dincolo de lumea şcolii. Clasele primare acceptă, după grădiniţă, melodiile simple, modelele unirii sunetului cu ritmul şi jocul. Treptat, acumulările generale nu fac, odată cu creşterea vîrstei,  obstrucţie spaţiului acordat primirii informaţionale dinspre lumea sonorului. Atenţie însă! Educaţia este – sau ar trebui să fie – supusă rigorii sistemului de lucru, pentru a trezi şi susţine interesul copilului, apoi al adolescentului, în continuare al tînărului pentru complexa problematică a muzicii, ca o componentă esenţială a culturii. Cine priveşte serios şi cu dorinţă de realizare în direcţia aceasta? Prea puţini sînt cei îngrijoraţi de absenţa sau prezenţa fantomatică a muzicii în şcoală. Aminteam de existenţa unor sisteme educaţionale. Să remarcăm la Filarmonica bucureşteană ciclurile de concerte iniţiate duminica dimineaţa în această stagiune, spectacolele lirice sau coregrafice de la Operă şi Operetă. Idei există, dar nu suficient de operative pentru a-i aduce pe tineri spre muzică. Iar lipsa educaţiei muzicale se simte, începînd de la modulaţia discursului cotidian şi ajungînd la capacitatea de a susţine comentarii adresate unui grup, de vorbitor la conferinţe, pledoarii sau emisiuni radio, TV. Muzica este o condiţie a existenţei, imposibil de realizat aleatoriu, sub semnul întîmplătorului, indiferenţei sau al relei-voinţe.

 „Sănătatea este atît de muzicală – spune Boetius – încît boala nu e nimic altceva decît o disonanţă, iar această disonanţă poate fi rezolvată doar prin muzică.“ Să fim încrezători privind spre generaţiile care se ridică, în speranţa că „viitorul sună bine“, incluzînd în parametrii existenţiali Educaţia muzicală.

Grigore Constantinescu
este prof. univ. la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, preşedintele Uniunii Criticilor Muzicali din România, autor de publicistică muzicală, volume de muzicologie, realizator de emisiuni de radio şi televiziune. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Matrioşka "Chivu", alături de coechipierii săi Milito, Sneijder şi Lucio
Papa Leon FOTO Profimedia
Papa Leon al XIV-lea va fi înscăunat într-o ceremonie solemnă în Piața Sfântul Petru. Liderii mondiali care și-au anunțat prezența
Papa Leon al XIV-lea, ales pe 8 mai drept succesor al Papei Francisc și primul papă originar din SUA, este înscăunat duminică în Piaţa Sfântul Petru ca lider spiritual al celor 1,4 miliarde de catolici din întreaga lume.
Cetatea Carcassonne (© cristoiublog.ro)
Cetatea catară, locul desprins dintr-un basm care a servit ca inspiraţie pentrul castelul „Frumoasei Adormite” de la Disney
Așezat în sudul Franței, pe malul râului Aube, orașul Carcassonne poartă cu sine o istorie impresionantă de peste două milenii. Inițial o fortăreață galo-romană, a fost transformată din secolul al XI-lea într-o cetate aproape de neînvins de către feudalii locali și regii Franței. Doar foamea și sete
George Simion şi Giorgia Meloni, foto Facebook George Simion jpg
„Fenomenul” George Simion, urmărit de la firul ierbii de o cercetătoare din Italia. Secretul din spatele ascensiunii liderului AUR
Politologul Sorina Soare este profesor și cercetător la Universitatea din Florența. Ca cercetător, studiile sale se axează pe diaspora, organizarea partidelor românești în străinătate și apariția și evoluția populismului.
visa waiver pexels jpg
Cum au compromis autoritățile șansa de a călători fără vize în SUA: „Ruinele minciunii și duplicității hrănesc populismul”
Politologul Radu Carp explică de ce România a fost scoasă din programul Visa Waiver, iar autoritățile române nu ar fi deloc nevinovate, așa cum încearcă să pozeze. Vina ar fi împărțită între actuala administrație de la București, administrația Trump și radicalii români populiști.
supermarket, foto shutterstock jpg
Ce produse nu ar cumpăra românii nici dacă ar fi la 1 leu? Energizantele, în topul listei
Prețul este cel mai important factor care-i determină pe români să cumpere un produs, conform studiilor. Cu toate acestea, o dezbatere pe o platformă online arată că această tendință se schimbă încet și sunt multe produse pe care românii nu le-ar cumpăra chiar dacă ar fi foarte ieftine.
Mancare de mazare cu pui  Sursa foto shutterstock 2197313045 jpg
Rețeta care te duce cu gândul la copilărie. Ce trebuie să pui în mâncarea de mazăre pentru un gust inconfundabil. VIDEO
Mâncarea de mazăre este un preparat clasic al bucătăriei românești, apreciat pentru savoarea sa și pentru simplitatea cu care poate fi pregătit. Fie că este servită ca fel principal sau ca garnitură, acest fel de mâncare evocă amintiri din copilărie și aduce un strop de tradiție în mesele zilnice.
Femeie in pat cu telefonul in mana FOTO Shutterstock
De la reflex la risc. Cum îți distrugi ziua în primele 5 secunde: greșeala banală de dimineață care îți sabotează creierul
Un simplu gest pe care îl faci imediat după ce te trezești îți afectează energia, concentrarea și starea mentală întreaga zi. Află ce să nu mai faci dimineața și cu ce să înlocuiești acest obicei nociv.
NYC Downtown Manhattan Skyline seen from Paulus Hook 2019 12 20 IMG 7347 FRD jpg
De la uliță la imperiu financiar: Cum a devenit Wall Street centrul economic al lumii
Wall Street este una dintre cele mai faimoase străzi din lume, casa bursei de valori din New York, locul unde visele pot deveni realitate, pentru cei care cunosc regulile jocului. Puțini știu, însă, că acest centru financiar mondial a fost inițial, o zonă mărginașă și un târg de sclavi.