Rita Levi-Montalcini
O să vă întrebaţi ce caută Rita Levi-Montalcini (căci despre ea este vorba) la această temă?
Rita este o bravă cercetătoare. (Oare nu există o artă a cercetării ştiinţifice aşa cum este o artă culinară, de exemplu?) A început încă de pe băncile Facultăţii de Medicină şi a pus în evidenţă, din 1950, factorul de creştere a nervului NGF. Rezultatele ei au fost trecute ca orice date ştiinţifice interesante, dar abia după decernarea Premiului Nobel, în 1986, a răbufnit boom-ul NGF şi a NGFs (multipli factori de creştere).
Gîndiţi-vă că ieşise oficial la pensie de 7 ani, aşa că şi-a reluat cu mult mai mult entuziasm şi încredere cercetările. Nu s-a lăsat decepţionată nici o clipă, a mers înainte cu perseverenţă, cu elan, cu plăcere şi mai ales cu bucurie. A făcut şi greşeli, a dat şi înapoi, dar bucuria, bucuria lăuntrică nu a părăsit-o niciodată.
În ciuda concepţiilor învechite ale tatălui (femeile fără carieră, doar copii şi casă), a rasismului conducerii Italiei de atunci, a faptului că era femeie, a mers cu stăruinţă înainte pînă la evidenţierea factorului de creştere a nervului.
NGF este o proteină mică, importantă pentru creşterea, menţinerea şi supravieţuirea celulelor nervoase. A fost separat, purificat, obţinut recombinant şi întrebuinţat în tratarea multor boli ale sistemului nervos deoarece reduce degenerarea neuronală. Odată cu aprofundarea cercetărilor, s-a extins şi aria întrebuinţării la tratarea unor boli psihice, ca schizofrenie, demenţă, autism, boli cardiovasculare precum ateroscleroza sau cele ulcerative, ale pielii sau corneei. Dar neaşteptatul cercetărilor actuale rezidă în complexitatea mediului de mişcare şi acţiune a NGF, cum este sistemul nervos central sau sistemul imun, mai mult decît NGF însuşi.
Pentru continuarea acestor cercetări, Rita a înfiinţat Institutul European de Cercetare a Creierului (EBRI) la Roma, centrat pe bolile neurodegenerative, ca Alzheimer, Parkinson, scleroza amiotrofică laterală (ALS).
Dar cel mai surprinzător fapt este că acest NGF intervine în două etape esenţiale ale vieţii: dragostea şi longevitatea. S-a constatat că nivelul NGF din sînge creşte semnificativ cînd te îndrăgosteşti prima dată..., dar scade după un an!!! Administrarea de NGF (autoarea îşi pune în ochi zilnic) conduce la prelungirea longevităţii şi a capacităţilor mintale.
Nu toţi oamenii trebuie să trăiască 100 de ani, secretul vieţii este să gîndeşti tot timpul, dar să te opreşti a te gîndi numai la tine. A gîndi fără a munci nu are rost, munca este la fel de esenţială.
Cecilia Motaş este cercetător pensionar şi a lucrat la Institutul de Biochimie al Academiei Române (1950-2002).
