Documentare made in Romania

Publicat în Dilema Veche nr. 510 din 21-27 noiembrie 2013
Documentare made in Romania jpeg

În fiecare an, la Astra Film Festival de la Sibiu există, în selecţia oficială, documentare realizate de regizori străini în România. Secţiunea Made in Romania cuprinde filme cu subiecte şi teme româneşti, ai căror protagonişti sînt români, filmate atît de documentarişti români, cît şi de străini. Trecînd în revistă cîteva dintre filme, e interesant de urmărit care sînt şi cum au evoluat aceste teme în ultimii 20 de ani, ce captează interesul străinilor, din punct de vedere antropologic, jurnalistic etc. şi, mai ales, de ce au ales aceşti regizori, în special europeni, să facă filme în România.

● Migraţia este una dintre temele cele mai la modă în ultimii ani. Regizorul britanic Angus Macqueen, laureat al British Academy and Royal Television Society, a realizat o trilogie – Ultimii ţărani, care urmăreşte destinul a trei familii de români din satul Budeşti din Maramureş. Satul maramureşean reprezintă o lume a trecutului, cu căruţe trase de cai şi cu oameni care trăiesc conform vechilor lor credinţe, însă tinerii de aici nu văd nimic romantic într-o asemenea existenţă şi pleacă să muncească în străinătate. Observaţional, atent şi impresionant, filmul evidenţiază schimbările petrecute în comunităţile rurale, ca urmare a căderii comunismului şi a deschiderii către Occident.

Fascinaţia pentru Maramureş şi recuperarea tradiţiilor locale l-au determinat şi pe Björn Reinhardt, născut în fosta RDG, să facă mai multe filme în România. În documentarul Obcina este vorba despre o familie de ruteni dintr-un cătun izolat; în Surorile hazlii, regizorul german abordează tema dispariţiei ţăranului autentic; iar Ultima vioară pătrunde în profunzimea unui sat din Maramureş, unde Reinhardt a trăit timp de mai mulţi ani, reuşind să cunoască locurile şi să dobîndească respectul şi prietenia oamenilor. Pînă la urmă, Björn Reinhardt a emigrat în România, în 2002.

Abordînd tot tema migraţiei, italianul Enrico Montalbano a filmat călătoria emigranţilor români care se întorc acasă, din Italia, însoţindu-i din localitatea italiană Gela, pînă în nordul Moldovei.

● Transhumanţa e un subiect „exotic“, însă şi o temă interesantă pentru o cercetare antropologică. Titus Faschina, profesor de arte vizuale la Berlin, a realizat Aproape de cer, un documentar filmat timp de un an, cu unul dintre ultimii ciobani autentici din România. Tot o cercetare antropologică este şi Viaţa monahală, documentarul semnat de Alyssa Grossman, care urmăreşte viaţa de zi cu zi a maicilor de la Mănăstirea Văratec, relaţiile dintre călugăriţe şi rolul pe care îl are fiecare în comunitatea monahală.

● Remco van der Kruk şi Wilco Leene sînt doi jurnalişti olandezi preocupaţi de ce s-a întîmplat cu ţările din Europa de Est, după căderea regimului comunist. În vara anului 1999, cei doi au ajuns cu o cameră video la Timişoara, pentru a filma primul lor documentar – Timişoara, oraşul eroilor. În 2003, au revenit în România pentru a vizita Copşa Mică, despre care auziseră că ar fi cel mai poluat oraş din Europa. Au fost impresionaţi de ce au văzut, aşa că au realizat un alt documentar, filmat în două etape – în 2003 şi în 2007, adică în preajma aderării României la Uniunea Europeană.

● Vanina Vignal, franţuzoaică, a studiat la Conservatorul din Bucureşti şi vorbeşte binişor româneşte. Ea a realizat în România două documentare cu implicaţii politice şi sociale. După tăcere – ceea ce nu e rostit nu există? tratează modul în care efectele dictaturii sînt încă extrem de vii, chiar şi după căderea lui Ceauşescu. Este un film despre abuzurile statului, despre frică, despre cum se moşteneşte tăcerea de la o generaţie la alta. Iar documentarul Stella are drept protagonistă o femeie modestă, obişnuită, din România, care a avut curajul să plece în Vest, sperînd la o viaţă mai bună.

● Marginalii, copiii străzii, oamenii care trăiesc în România la limita supravieţuirii încă prezintă interes pentru documentariştii străini. Debora Scaperrotta, italiancă, a lucrat cu copii cu disabilităţi şi a realizat Casa mea – un film despre doi copii români, de 14 ani, care trăiesc singuri într-un apartament de la periferia Bucureştiului şi nu au avut niciodată o familie adevărată. În 1994, francezii Benoît Dervaux şi Yasmina Abdellaoui plecau spre România pentru a-i filma pe copiii străzii şi aşa i-au cunoscut pe Monica şi pe Gigi, care locuiau în Gara de Nord. I-au filmat timp de un an şi au asistat la naşterea fiicei lor, Bianca, realizînd astfel un documentar bulversant despre copiii străzii. În Ajutînd-o pe Mihaela, regizoarea Hanna Maylet urmăreşte confruntarea dintre cerşetorii de origine romă şi irlandezii bine intenţionaţi, şi pune sub semnul întrebării ideile legate de „ajutor“ dat la nesfîrşit.

● „Problema“ romilor din România este o altă temă care se bucură de atenţia regizorilor europeni, dar nu numai. Americanca Michelle Kelso a trăit în România zece ani, timp în care a lucrat şi a făcut cercetare în comunităţile rome. Filmul ei Dureri ascunse este o cronică a istoriei puţin cunoscute a romilor din România, care au supravieţuit persecuţiilor naziste din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. De asemenea, documentarul aduce în discuţie lupta romilor pentru egalitate, într-o societate care continuă să-i considere cetăţeni de mîna a doua, analizează sărăcia extremă în care trăiesc urmaşii celor deportaţi şi discriminările la care sînt supuşi în fiecare zi.

● Regizorii de origine germană au fost atraşi şi de poveştile saşilor din Transilvania. În Atingerea pămîntului, Eva Stotz analizează problema emigrării saşilor transilvăneni în Germania. Sate întregi au rămas părăsite, configuraţia etnică a populaţiei s-a modificat complet în doar cîţiva ani, iar documentarul urmăreşte viaţa puţinilor saşi rămaşi să locuiască în satul Hammersdorf (Guşteriţa), lîngă Sibiu. În filmul Stăm al Annei Schiltz le cunoaştem pe Ruth şi Natalia, două tinere din România, care au crescut împreună în satul transilvănean Malancrav. Una este de origine romă, cealaltă – săsoaică; una a părăsit satul, cealaltă a rămas. Singurul lucru pe care par să-l aibă în comun este prietenia care le leagă din copilărie. Regizorii maghiari sînt preocupaţi, aşa cum era firesc, de problemele minorităţii maghiare din Transilvania. De exemplu, Gábor Ferenczi a realizat un film – Legitimaţie de maghiar – despre legea lansată în 2002 de către guvernul maghiar, referitoare la statutul ungurilor din diaspora. Conform aceste legi, etnicii maghiari din ţările vecine Ungariei (România, Serbia, Ucraina, Slovacia, Austria) puteau solicita un act numit Magyar igazolvany (legitimaţie de maghiar), ca o dovadă a apartenenţei la etnia maghiară.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.