Dintr-un album

Publicat în Dilema Veche nr. 564 din 4-10 decembrie 2014
Dintr un album jpeg

O fotografie de acum mai bine de un secol, văzută fugitiv, dar care s-a întipărit în amintirea privitorului. Un bărbat în uniformă cu fireturi, cu cizme de piele, lustruite ireproşabil, într-o piaţă pavată cu piatră cubică, din Viena. O fotografie bine realizată, şi ca încadrare a personajului principal, şi care a rezistat şi trecerii timpului. 

O privire inteligentă, cu o licărire uşor ironică, sub o frunte înaltă. O mustaţă cu vîrfurile răsucite, la modă în timpul domniei lui Franz Josef. Pentru tînărul din Ardeal născut într-o familie de ţărani destul de nevoiaşi, cariera militară părea o soluţie. După absolvirea Şcolii de Jandarmi, ajunge într-o unitate de la graniţa Imperiului. Întîmplător, e vorba de graniţa cu România. Proaspăt căsătorit cu o femeie din comuna lui natală, se concentrează pe îndeplinirea sarcinilor de serviciu. În familie, i se naşte mai întîi o fiică, iar apoi un fiu. Viaţa merge înainte, aparent fără probleme. 

Dar lucrurile se complică. Totul intră într-o cavalcadă lipsită de sens. Izbucneşte Războiul. Trebuie să plece cu unitatea departe de familie, pe care o lasă în urmă. Nu se mai aude nimic despre el. Lucrurile se precipită, linia frontului ajunge în zona de frontieră în care locuiau.

Soţia, rămasă singură, trebuie să lase aproape totul în urmă şi să se întoarcă la casa părintească, împreună cu cei doi copii. Scene care o vor urmări întreaga viaţă, şi pe care apoi le va povesti. Cu cei doi copii de mînă, singură printre alţi refugiaţi, pe un cîmp aflat sub bombardamente, încercînd să ajungă la gară, să prindă un tren, să se îndepărteze. O masă din lemn, rătăcită, cu picioare sculptate, pe care o recuperează şi, cu ajutorul cuiva, o încarcă în tren. O masă care va supravieţui şi va rămîne în familie aproape o sută de ani. 

În timp ce bărbatul ei a dispărut fără urmă. 

Războiul care părea fără de sfîrşit se termină în cele din urmă. Ardealul se uneşte cu Vechiul Regat. Anii trec. Copiii cresc. Viaţa e grea. Singură, cu doi copii, împreună cu o soră rămasă necăsătorită. Trebuie să lucreze pămîntul, puţinul pămînt moştenit de la părinţi. 

Pînă cînd, într-o bună zi, se trezeşte în faţa casei cu un bărbat cu chipul ars de soare şi bătut de vînt, plin de praf şi îmbătrînit prea devreme. Bărbatul ei, dat dispărut, revenit printre cei vii după ani şi ani în care toţi îl credeau de mult mort. Ea îl recunoaşte. Însă pentru copii e mai greu. Fiica i se sperie cînd bărbosul necunoscut vrea să o îmbrăţişeze. 

Unde a fost toţi anii ăştia? Ce i s-a întîmplat? De ce nu a dat nici un semn de viaţă? 

Luat prizonier de ruşi în Galiţia, ajunge într-un lagăr de undeva din Siberia. Singura idee, singura preocupare, singurul gînd care îl ţine în viaţă e evadarea. Unde, cum, cînd e mai puţin important. Tot ce contează e să ajungă acasă, la familie. La mii de kilometri depărtare. Şi zilele trec, şi apoi săptămînile, şi lunile trec şi ele. Suferă de foame şi de frig. Şi de bătăi. La un moment dat, după multe pregătiri, împreună cu alţi colegi de suferinţă, prind un moment favorabil şi reuşesc să fugă. Se ascund pe unde pot în timpul zilei şi nu avansează decît noaptea. Ajung la cîte o fermă pierdută în imensitatea stepei. Femeile, rămase de ani buni fără bărbaţi, îi primesc cu braţele deschise. Le dau de mîncare din ce au şi ele, dar şi profită. Îi pun la diverse munci. Îi supun la diverse încercări. Dar lumea e aşa cum e, iar prezenţa lor nu rămîne mult timp secretă. Sînt prinşi din nou, bătuţi crunt şi duşi înapoi în lagăr. Suferă din nou de foame şi de frig. Şi de bătăi. Şi mai ales de dorul de casă. Timpul trece, aşa cum doar el ştie să treacă. Zilele vin şi se duc. Şi nopţile la fel. Eroul nostru urzeşte un nou plan. De data asta va pleca împreună cu un singur alt coleg de detenţie. Şansele de a fi observaţi scad simţitor. Se pot ascunde mai uşor. Zis şi făcut. Din nou ziua în ascunziş, iar noaptea la drum. De la o fermă izolată la alta. De la o gospodărie lăsată de izbelişte la alta. Dar soarta e nemiloasă. Sînt prinşi din nou. Iar bătăi, iar interogatorii, iar umilinţe de tot felul. Înapoi în lagăr. Suferă din nou de frig şi de foame. Şi mai ales de dor. De dorul de casă şi familie. Şi timpul iar trece, aşa cum doar el ştie să treacă. Zilele vin şi se duc. Şi nopţile la fel. Iar eroul nostru stă şi cugetă. Un nou plan de evadare. De data asta trebuie să plece singur. E singura soluţie. Încăpăţînat ca orice ardelean care se respectă, nu are cum să renunţe. Zis şi făcut. Profită de un moment de neatenţie al paznicilor şi fuge din nou. Pentru a treia oară. Noaptea avansează. Ziua se ascunde. E greu să te ascunzi în stepa nesfîrşită. Dar nu are de ales. De la o fermă la alta, de la o gospodărie lăsată de izbelişte la alta, de la o femeie singură la alta. Mai aproape de casă cu fiecare zi. Mai aproape de casă cu fiecare noapte. Ars de soare şi bătut de vînt, chipul lui îmbătrîneşte prea devreme. Părul arămiu are acum tot mai multe fire albe. Ochii verzi capătă o adîncime întunecată, nouă.  

În cele din urmă, după ani grei de suferinţă, ajunge în sfîrşit acasă. Ziua în care a fost făcută fotografia de la Viena pare doar o amintire dintr-o altă viaţă. Acum trebuie să ia totul de la capăt. Să înveţe din nou să fie liber. Să nu-i mai fie frică. Să nu se mai ascundă. Ziua încă mai reuşeşte, cu chiu, cu vai. Dar noaptea e mai greu. Cu somnul bîntuit de coşmaruri, în care e din nou în lagăr, şi trebuie din nou să evadeze, iar apoi e din nou prins, şi aşa mai departe. 

Dar chinul îndurat a lăsat urme adînci. Frigul şi umezeala i-au şubrezit sănătatea. Iremediabil. Nu are bani pentru tratamente în străinătate. Cu noua slujbă abia de se descurcă de azi pe mîine cu familia. După cîţiva ani, se produce inevitabilul. Moare în floarea vîrstei. Doar umbra bărbatului mîndru din fotografie.  

Şi timpul trece din nou, aşa cum doar el ştie să treacă. Familia lui pleacă departe. Vine un nou Război Mondial, care trece totul prin foc şi sabie, lăsînd în urmă doar sînge şi suferinţă. Mormîntul lui e năpădit de buruieni, neîngrijit şi abandonat. Doar cîte o femeie milostivă îi mai aprinde, din cînd în cînd, o lumînare. 

Şi trec anii, şi deceniile... În Occident se comemorează un secol de la izbucnirea Primului Război Mondial. În România, lumea are alte preocupări. Binele nu învinge, sau, dacă da, atunci nu întotdeauna. Un nou război poate începe în orice moment. 

Eroul nostru e dat uitării. Tenacitatea lui s-a pierdut în anonimat. Doar un strănepot plecat în pribegie se mai gîndeşte la el. Şi scrie aceste rînduri, în amintirea lui. 

Alcor C. Crişan este membru al Asociaţiei Internaţionale a Interpreţilor de Conferinţă. 

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?