Din paradisurile de secol XIX. Fumatul

Publicat în Dilema Veche nr. 960 din 1 septembrie – 7 septembrie 2022
image

Părea încă o simplă delectare, fără urmări grave. Cu un cuvînt din secolul romantic, „o desmierdare” pe care oricine și-o poate permite. Se fumează mult în cărți, în trenurile din cărți, în odăile mizere sau luxoase din cărți și în realitate, adică „aievea”. O ocupație „de ambe sexe”, pentru toate vîrstele și, aș spune, speciile. Domnul Omidă din Alice în Țara Minunilor (1865) pufăie dintr-o narghilea, probabil cu opiu, după moda adusă de la turci, în consecință corpul îi e plin de lene și vocea plină de somn. Nu se poate ști dacă conversația aproape filosofică cu Alice îi sporește sau îi strică plăcerea fumatului, dar, oricum, pentru interlocutoare e foarte dificilă. 

Tom Swayer și Joe Harper învață să fumeze de la haimanaua de Huck Finn (e drept că prima dată li se face rău, dar își maschează cu iscusință nereușita). În cazul lor, deliciul nu e să inhaleze fum, ci să facă impresie: „să moară toți de ciudă”, „să ne invidieze”, „ce-or să se mai mire băieții”, „o să crape de necaz”. Tom imaginează scena în detaliu: „Ș-odată cînd sînt strînși toți, vin eu la tine și zic: „«Mă, Joe, n-ai o pipă? Că n-am mai fumat de nu știu cînd!». Și tu zici așa, într-o doară, scîrbit: «Cum să nu, am... Am luleaua veche și mai am una, da’ nu-ș’ cum e prost tutunul, fir-ar al dracului...». Și eu de colo: «Las’ că nu-i nimica, numa’ tare să fie». Și p-ormă tu scoți lulelele din buzunar și-amîndoi ni le aprindem așa, tacticos – să vezi cum o să se zgîiască la noi!” (trad. Frida Papadachi). Cartea a fost publicată în 1876.

Alecsandri, acest maestru al răsfățurilor, face din fumat un accesoriu al plăcerii și al prieteniei (în secolul al XIX-lea prietenia e și ea „o desmierdare“, cea mai sigură). Fumul e un ingredient al bucuriei oferite simultan de mai multe simțuri. Într-o scrisoare, poetul îi povestește fratelui mai mic, Iancu, în ce fel își petrece zilele la Nisa, în iulie 1867: „Distinsul meu tovarăș cunoaște foarte bine cum se conduce o barcă și mînuiește cîrma cu o minunată îndemînare. Pe valurile agitate el cîntă vreo barcarolă venețiană sau vreo baladă din operele lui Meyerbeer, iar vocea lui plăcută răsună armonios, în timp ce eu fumez tabacul turcesc pe care mi l-ai trimis”. (Felul în care strecoară „tabacul pe care mi l-ai trimis” ține de arta de a mulțumi, pe care, de asemenea, oamenii de secol XIX o stăpîneau foarte bine.) Timpul, la Nisa, trece repede și agreabil, „citind, scriind, cîntînd, înotînd și plimbîndu-ne. Seara, stăm pe terasa hotelului nostru, inspirînd aerul proaspăt al nopții, iar cîteodată jucăm pichet pînă la ora zece, înainte de a ne duce la culcare” (trad. Marta Anineanu). Dacă ar fi fost la vîrsta lui Tom Swayer, cu siguranță că toți băieții ar fi murit de invidie. În mod neașteptat, scrisoarea celui care a luat premiul pentru poezie la Montpellier cu Cîntecul gintei latine, e redactată în engleză, deși corespondența lui Alecsandri e în general în franceză. E un exercițiu de limbă, de unde se vede că, într-un mod plin de grație, secolul al XIX-lea, unul responsabil între toate, nu uită de treburile serioase, dar nici nu-și strică vacanța cu ele. Le integrează firesc în decor. Scriitorul știe însă că există un loc în care nu e cazul de răsfăț: literatura. Cu atît mai mult „într-o societate ca a noastră, unde fiecare scriitoraș crede că a zămislit capodopere fără efort și fără durere”, cum îi scrie lui Ion Ghica, în 1880.

Cît despre prietenul Ghica, apreciază și el cîte o țigară, mai ales la drum lung. Călătoria cu trenul e socotită un răsfăț de cel născut în 1816, crescut în hurducăturile poștalioanelor, în praful înecăcios al drumurilor pline de gropi și în suduielile surugiilor. În 1881, nimic nu-l mai stingherește: „Te pui în tren la 9 seara, după ce ai prînzit bine la Hugues sau la Brofft [hoteluri de pe Calea Victoriei, la care trăgea prietenul lui], arăți tichetul conductorului care vine și-l timbrează cu cleștele, fumezi o țigară, două pînă la Ploiești; acolo îți bei ceaiul în ticnă, te întorci în vagon, apoi te înfășori bine în tartan, îți pui paltonul căpătîi, te lungești pe canapeaua de catifea roșie sau vagonul-pat, dormi ca acasă vreo nouă ceasuri și, la opt dimineața, te deștepți la Roman. Aici cafea cu lapte, cu un kipfel, două...”

image

Pentru generația următoare, trenul devine mai degrabă o tortură decît un prilej de relaxare. Lui Caragiale, născut în 1852, îi declanșează toate nevrozele. Deși își subliniază el însuși cuvintele cu o țigară pusă într-un port-țigaret de chihlimbar, fumatul în schițele lui e sursă de mari neplăceri. În Bubico, totul pornește de la alegerea compartimentului: „O damă singură, și – fumează, cu atît mai bine!”. Țigările și fumul, însoțite de lătrăturile „nepotului Zambilichii”, creează atmosfera încărcată. Am arătat în Lumea ca ziar... că sursa textului e un fapt divers probabil întîmplat în epocă, în străinătate, și consemnat în ziare la rubrica de tip Felurimi, de unde s-a inspirat Caragiale (o variantă apropiată apare la Dostoievski, în Idiotul). În varianta originală, morala este dinte pentru dinte, cățel pentru țigară. Călătorului i se aruncă pe geam țigara, însoțitorul lui cel mai de preț. Face și el același lucru. Sacrilegiul duce la crima din răzbunare. Altă „atmosferă încărcată” e în Vizită. După modelul tatălui său, pe care îl preia cu bune și cu rele, Ionel fumează „ca un om mare”. Cînd musafirul îi spune că „tutunul e otravă”, băiatul întreabă, obraznic, dar justificat: „Dar tu de ce tragi?”. La fel se întîmplă lucrurile și la Mark Twain: văduva Douglas, care-l ia în grijă pe Huck, îi interzice fumatul (și alte desfătări precum căscatul sau scărpinatul în public), dar băiatul observă că și ea trage tutun pe nas. Doar că Huck e mai obișnuit cu tutunul decît omologul său bucureștean, și nu i se face rău.

Ideea că „tutunul e otravă” este deja limpede în articolele medicale ale gazetelor din preajma lui 1900, pe care Caragiale le citește constant. Dar nici gazetele, nici sfaturile prietenilor, „fapte pioase, perfect inutile”, nu-l opresc pe fumător. Dacă e să-l credem pe Paul Zarifopol, în ajunul morții, Caragiale fumase 80 de țigări. A murit într-un acces de tuse tabagică, la 60 de ani.

Eminescu e și el fumător, uneori chiar pe drum de fier. În poemul vesel Din Berlin la Potsdam, apare versul „Îmi aprind și eu luleaua”. Nu cred că înseamnă neapărat că Eminescu fuma pipă, chiar dacă se imortalizează poetic așa, ci mai degrabă că luleaua intra în armonie cu imaginea boemului și cu dragostea lui pentru blonda Milly: era amorezat lulea. Avem cîteva confirmări ale contemporanilor despre țigările eminesciene. Amintirea lui Stefanelli despre tinerii ani vienezi sună cel mai credibil: „Eminescu nu bea mult. La un sfert de litru de vin sau la o halbă de bere era în stare să petreacă o noapte întreagă, dar în schimb lua multe cafele negre și fuma mult”. Iar cea, la mîna a doua, a lui Vintilă Russu Șirianu îl arată pe bărbatul matur răsucindu-și singur țigările, în timp ce compune poeme (Mărturii despre Eminescu, ediție de Cătălin Cioabă, București, Humanitas, 2013). 

Fumul țigărilor se amestecă, în secolul lui Eminescu și în camera lui, cu cel al lumînărilor. În trăirile și gîndirile lui Dionis, sărăcia se resimte puternic pe trei planuri: bani, vin, țigări. Carafa de vin a fost transformată în sfeșnic, după o practică răspîndită a vremii, banii lipsesc „de o lună”, dar nevoia de tutun e cea mai rea, țigara e lucrul cel mai prețios. (Literatura închisorilor confirmă această ierarhie.) „Un regat pentru-o țigară”, promite fumătorul, fără altă acoperire decît cea a poeziei și, oricum, cu același rezultat ca al regelui shakespearian. 

La Titu Maiorescu, fumatul e semnul tulburării. Oferă o amăgitoare mîngîiere. În perioada divorțului de Clara, la 47 de ani, bărbatul fumează mult. Nu scapă însă nici după căsătoria cu Ana Rosetti. Noaptea, scrie el în jurnal, în 1887, „m-a apucat o curioasă neliniște asupra sugrumării mele prin lucrări străine”, drept care „am trebuit să mă scol din pat și să fumez în odaia busturilor pînă la 3 ore”. Are, în același timp, și „neliniști financiare”. Fiind fundamental un om modern, Maiorescu este primul care își consemnează încercarea de a se lăsa de fumat, precum și atît de actuala cură de slăbire. Fumatul și mîncatul în voie, fără remușcări, dispar din viața omului de secol 20.

Cum se vede din aceste cîteva exemple alese ad libitum, fumatul nu e, în secolul al XIX-lea, o plăcere simplă, în suita lui vin alte mîngîieri. Bucuria prieteniei, poezia, plăcerea unei călătorii confortabile, ascultatul muzicii. Iar cele rele, melancolia, neliniștea și dorul, se risipesc, în fum, ca fumul. 

P.S. Autoarea acestui articol nu e fumătoare.

Ioana Pârvulescu este scriitoare și profesoară universitară la Facultatea de Litere a Universității din București. Cea mai recentă carte a sa este Prevestirea (Editura Humanitas, 2020). În pregătire, cartea pentru copii Invizibilii.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Banner Cornelia Catanga
Cine îi gătește lui Aurel Pădureanu, după decesul Corneliei Catanga? Nepoata e copia la indigo a solistei, te cutremuri când o vezi! FOTO
Aurel Pădureanu, ajutat de fosta soție, după decesul Corneliei Catanga: „Ea îmi gătește!”
AfD jpg
Frisoane suveraniste în Germania. Extrema dreaptă pune sub semnul întrebării apartenența la NATO. „Rusia a câștigat acest război”
Co-liderul partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), Tino Chrupalla, a declarat că Germania va trebui să-şi reconsidere apartenenţa la NATO dacă Alianţa, dominată de SUA.
grupare specializată în traficul de droguri, destructurată la Cluj Foto DIICOT jpg
Grupare specializată în traficul de droguri, destructurată în Cluj. Captura impresionantă făcută de oamenii legii
O grupare specializată în traficul de droguri a fost destructurată de polițiști și procurori. Șase persoane au fost arestate preventiv. În urma perchezițiilor efectuate pe raza județului Cluj a fost identificată o cantitate mare de droguri.
tinte ale rusiei jpg
Unde vor ataca rușii dacă va începe un nou război mondial: Zonele vulnerabile din Europa
Pe fondul războiului din Ucraina, liderii europeni și experții în securitate avertizează că ambițiile agresive ale Rusiei ar putea viza alte regiuni vulnerabile din Europa.
subteran netflix anna ularu florin piers ic photo vlad coplea jpeg
Netflix a lansat trailerul pentru „Subteran“, primul serial original românesc al platformei. Când va avea loc premiera
Netflix anunţă detalii despre primul serial românesc pe care platforma îl are în producţie. Serialul "Subteran" îi are în distribuţie pe Irina Artenii, Cosmin Teodor Pană şi Cezar Grumăzescu, alături de protagoniştii Ana Ularu şi Florin Piersic Jr.
gabriel liiceanu foto inquam photos bogdan ioan buda
Gabriel Liiceanu, despre Călin Georgescu: „Disprețul meu și stupefacția mea în fața acestui personaj sunt fără limită”
Filozoful și scriitorul Gabriel Liiceanu a spus că scorul neașteptat obținut de Călin Georgescu, fostul candidat independent la alegerile prezidențiale, se explică printr-o criză a clasei politice, fiind cauzat de disprețul alegătorilor față de politicieni.
profimedia 0944446880 jpg
Liderul rebelilor sirieni: Israelul „nu mai are scuze” să bombardeze Siria. Ce spune despre Rusia și Iran
Ahmad al-Sharaa, liderul grupului rebel islamist Hayat Tahrir al-Sham (HTS), care a condus ofensiva ce a dus la răsturnarea regimului Bashar al-Assad, a comentat pentru prima dată sâmbătă bombardamentele Israelul asupra siturilor militare siriene de la preluarea controlului asupra țării.
electric castle
Electric Castle a anunțat primul val de artiști pentru ediția din 2025. Justin Timberlake și Shaggy sunt cap de afiș
Cinci zile, sute de experiențe muzicale unice: Electric Castle anunță primul val de artiști confirmați pentru 2025. Justin Timberlake, Queens of The Stone Age, Justice, Bicep, Shaggy și Netsky b2b NGHTMRE deschid afișul festivalului.
FOTO botoseanul.ro
Două fete de 3 și 8 ani au ajuns în stare gravă la spital după ce au fost arse într-o explozie
Două fetițe în vârstă de 3 și 8 ani, din comuna Hilișeu Horia, Botoșani, au fost grav rănite după ce o explozie a avut loc în casa în care se aflau. Minorele au fost transportate la spital.