Detaliul românesc: ca sarea în bucate

Publicat în Dilema Veche nr. 510 din 21-27 noiembrie 2013
Detaliul românesc: ca sarea în bucate png

Fiecare ţară poartă, strict asociativ – nume = obiect, sonoritate = imaginar –, o anumită povară simbolică, mai dulce sau mai dură. Cine zice America înţelege libertate, insulele Canare – paradis turistic, Elveţia – opulenţă, Germania – rigurozitate, Franţa – şic, Canada – imigraţie, Rusia – spioni… enumerarea ar putea continua şi poate că ar fi interesant să creăm vreodată o infografie a senzaţiilor pe care le generează pronunţarea anumitor nume proprii şi procesul relaţional declanşat automat. România are, din acest punct de vedere, un statut interesant şi aparte, căci rostirea substantivului propriu decide nu o simplă conotaţie, ci mai multe, care totuşi se rezumă, cred, la o singură caracteristică. Voi încerca să explic.

România a fost dintotdeauna „văzută“ ca detaliu, exotic chiar, misterios şi abscons, ca acel ceva (în franceză – „une touche de…“) care dă o nuanţă de insolit, de îndepărtat, de misterios unui tot deja alcătuit, închegat, închis. Poate chiar prea sobru. Dar foarte caracteristic. Şi, din acest punct de vedere, probabil că o parte a răspunsului se află la Bucureşti, în Muzeul de Istorie, la expoziţia care prezintă felul în care a fost văzută România în paginile publicaţiei National Geographic, din 1913 încoace, deci de la data publicării primului reportaj despre ţara noastră. Toate fotografiile redau acelaşi tip de structură: chipuri frumoase, sugestive – de ţărani, de ţăranci, la oraş sau la munte, cîţiva romi –, cu o excepţie: încoronarea regelui Ferdinand la Alba Iulia. Pentru cel care ştie că România, într-un dicţionar al „ce ar trebui ştiut despre ea“, ar cuprinde Delta Dunării, mănăstirile din Moldova, zona Maramureşului, cetăţile fortificate din Transilvania, valea Oltului, Dobrogea, Carpaţii, cîteva oraşe cu siguranţă – şi uit, evident, multe alte obiective turistice –, aceste detalii – simpliste, pînă la urmă – pot părea şocante, pot deruta şi chiar întrista. Asta este tot ceea ce s-a reţinut din noi?

Ei bine, acesta este unul dintre aspectele care interesează deopotrivă o parte a presei, a turiştilor, a lumii: România este un spaţiu rural, străvechi, neaoş. Fără nici o supărare, cei care cred asta nu sînt foarte departe de adevăr.

Un alt aspect ar fi cel… artistic, pe care i-l datorăm lui Bram Stoker (Dracula) şi lui Jules Verne (Castelul din Carpaţi). Cel care ne „vinde“ cel mai bine ţara în străinatate este Dracula. Vlad Tepeş, dacă preferaţi. Personajul care apare, direct sau prin aluzii, în persoană sau transfigurat în simbolistica unui castel, cel de la Bran, în cărţi, benzi desenate, filme, afişe, spectacole, videoclipuri, stil de îmbrăcăminte, circuite turistice. Un domeniu în care excelăm şi ne mîndrim cu aluzii celebre, din filme celebre, cu actori celebri. Dracula, cel care a adus, de altfel, cel mai mare număr de spectatori prezenţi la o dezbatere în cadrul Salonului de Carte de la Paris (din primăvara acestui an), cu România ca invitat de onoare. Dezbaterea dedicată demistificării lui Dracula, cu Lucian Boia şi Matei Cazacu, a strîns 300 de persoane şi i-a obligat, practic, pe organizatorii francezi să acorde „La Grande Scène“. Mai mult, deci, ca orice altă dezbatere românească…

O a treia parte a imaginarului românesc din străinătate ar fi dată de tot ceea ce intră în domeniul egoist, dar constant, şi cu atît mai preţios, al culturii. Cu un progres foarte interesant în ultimii şapte-opt ani. Triada Cioran – Ionescu – Eliade a constituit întotdeauna o referinţă interesantă. La fel, cine spune România şi are minime noţiuni culturale va spune Brâncuşi şi Enescu. De ceva timp însă, şi este foarte bine că e aşa, cine spune România spune Mircea Cărtărescu, Norman Manea, Herta Müller, dar şi Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Radu Jude, Călin Netzer, tot ceea ce înseamnă noul val românesc în cinematografie. Spune Mircea Cantor sau „fabrica de pensule“ de la Cluj.

Nu în ultimul rînd, România este văzută din străinătate şi considerată un subiect inepuizabil de articole, cărţi, discuţii etc., prin prisma sportivă: nu cred să existe pasionat de sport în lume care să nu cunoască numele unor Hagi, Năstase, Comăneci, Duckadam, iar acum Simona Halep.

Şi, ca să nu uităm nici ceea ce datorăm trecutului foarte actual, inevitabil şi din ce în ce mai mult, cine spune România spune Ceauşescu sau romi… Cu vagi preferinţe în funcţie de punctele cardinale, ştiind că avem privilegiul de a nu lăsa pe nimeni indiferent, dar a şoca diferit un scoţian faţă de un suedez, un canadian sau un francez, un turc sau un american. Cam ca sarea în bucate, nu?

Iulia Badea-Guéritée este jurnalistă franceză de origine română. Responsabilă de versiunea română a Presseurop.eu, se ocupă de rubricile „România“ şi „Moldova“ pentru revista Courrier International.

Foto: L. Muntean

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești