Despre răsfăț, cu tandrețe

Publicat în Dilema Veche nr. 960 din 1 septembrie – 7 septembrie 2022
image

E dificil de trasat o linie clară, care să contureze fără echivoc ce e un răsfăț și de care parte, a binelui sau a răului, e: dacă e capriciu sau dorință, ori plăcere, moft, răzgîială, alint, toană (toate legitime sau nu, verosimile sau nu, realizabile sau nu). Așa că nu m-aș grăbi să înfierez cu mînie proletară răsfățarea copiilor, dar nici s-o ridic la rang de virtute parentală. Mai adaug, pentru a explica mai bine această indecizie, încă două premise. În literatura de „specialitate” de pe Internet am găsit că ceea ce în lumea copiilor este total inacceptabil – iată, spre exemplificare, cîteva titluri de cărți sau de training-uri: „Copilul răsfățat: 10 greșeli în educația copilului”, „9 semne alarmante că ai un copil răsfațat”, „Cum schimbi un copil răsfățat” (pe unul stoic, probabil, n.m. M.I.) –, pentru lumea adulților, răsfățul devine o piatră rară, un diamant la care normal ar fi să rîvnească tot omul matur care tînjește după o viață echilibrată. Iată, tot spre exemplificare, cîteva invitații la răsfăț culese de pe Internet: răsfață-te cu sushi, spa, săpun, cafea, ciocolată, uleiuri, creme, masaje, licori alcoolice, răsfață-ți pielea, unghiile, părul, picioarele, tălpile, ficatul – da! –, umerii, coloana vertebrală etc. (Cu alte cuvinte, găsești soluții de alint sau de împlinire a unui capriciu pentru fiecare bucățică de corp și pentru orice papilă gustativă, oricît de mofturoasă. Doar să fie de adult.) Sînt și răsfățuri pentru lăbuțele animalelor de companie sau pentru lemnul din casă și din împrejurimi. În fine, a doua premisă de la care pornesc este concluzia pe care am tras-o după ce am întrebat, vorba emisiunii TV, 100 de români din preajma mea care sînt momentele de răsfăț din copilărie (n-au fost chiar 100, mai puțini, dar suficienți cît să-mi fac o idee). Mă așteptam să fie lucruri scumpe, gesturi eroice, întîmplări fantastice. În loc de asta, am aflat că amintirile cele mai scumpe în materie de răsfăț sînt lucruri simple, fără fasoane, un șerbet de trandafiri adus de la zeci de kilometri depărtare, o zi întreagă petrecută la joacă fără restricții și fără program de somn sau de hrană, cireșe culese de bunici, corturi improvizate de fratele mai mare, plăcinte cu mere făcute la ore nerezonabile de un adult obosit, somnul de după-amiază petrecut în balcon, pe o saltea de plastic, și nu în pat, două înghețate mîncate una după alta, gogoși la orice oră din zi și din noapte, mirosul de apret sau de balsam al cearșafurilor, hainele culese din locuri stranii etc. Și, printre ele, un zîmbet, în mijlocul supărării celei mai mari, o mîngîiere pe un obraz înfuriat, o strîngere în brațe după o absență de două-trei ore, nu mai mult. 

De aceea, propun pe tema anunțată cîteva puncte de reflecție, și nu sentințe definitive. Mai întîi, aș porni de la un fapt evident, anume acela că răsfățul se referă la împlinirea unei dorințe, nu a unei nevoi. Nu îți răsfeți copilul dacă îi pui un acoperiș deasupra capului, dacă îl hrănești sau dacă îi oferi o școală bună sau un cămin sigur, în care să se simtă protejat. Ci dacă îi oferi ceea ce e dincolo de nevoi, limite, reguli, posibilități, rezonabilitate. Iar aici, ar fi de precizat două lucruri importante, cred eu: mai întîi, că dorințele copiilor pornesc dintr-un impuls simplu, firesc: obiectul, gestul, întîmplarea, imaginea care i-au produs bucurie să se permanentizeze. Iar al doilea lucru: dorințele copiilor sînt simple, în fond, și comune, sau cel puțin încep prin a fi așa, vor a treizecea mașinuță, încă o jumătate de oră de desene animate, încă trei prăjituri etc. Riscul este ca, păstrînd aceste date, răsfățul să uniformizeze: te vei adresa, cu gestul tău de alint, unei imagini universale, standard, nu unui chip cu trăsături cît se poate de particulare. Răsfățul prin care vrei să definești relația dintre tine și copilul tău va fi unul șablon. Or, răsfățul este un moment intim, cît se poate de special între părinte și copil, acela prin care toate negocierile, regulile, contractele se duc pe apa sîmbetei pentru un scop mult mai înalt: acela de a-i arăta copilului tău că îl știi, îl simți, îl cunoști, îi știi clipele în care i-ar prinde bine un moment excepțional, în afara regulilor de parenting, și i-l oferi „personalizat”. Ce sens ar avea să „cheltuiești” un astfel de moment pe o păpușă în plus, pe lîngă celelalte zece pe care le are, cînd știi bine că va renunța la ea imediat ce va avea alta? Important este ca răsfățul să lase o amprentă afectivă. Și asta se poate realiza dacă dorințele copilului se rafinează, dacă încep să capete culorile proprii și dacă răspunsul îi este adresat lui și nu tuturor copiilor din lumea întreagă care își doresc păpuși. Este pasionat de mașini? Are sens să îi cumpăr zece, poate douăzeci. Dar a douăzeci și una este inutilă. Poate încerc să îi cumpăr piesele unei mașini pe care să o asambleze singur. Poate că mă decid să pierd o jumătate de duminică să repar împreună cu el oglinda retrovizoare de la mașina familiei. 

Mai apoi, răsfățul are sens, este definit ca atare dacă este un moment bine conturat. Unic în felul în care este „livrat”. Ca să poată fi savurat ca atare. Ca să capete profunzime, culori intense, bucurii memorabile. Altfel, petrecut la tot pasul, în tot timpul, va deveni drog. Va deveni falsă nevoie, așa cum devin false nevoi alimentația regulată cu sushi sau spa-ul pentru unghii.

Ar mai fi de spus încă un lucru: evoluția copilului, dezvoltarea lui, pornește în absența obiectului dorit. Ce splendoare este drumul pînă la bicicleta nouă pe care și-o dorește, cîte răscruci, cîte opțiuni, cîtă reflecție este în dorința de a ajunge la obiectiv! Negocieri, alternativă, improvizații, eforturi proprii, întrebări, visări cu ochii larg deschiși, toate vor intensifica bucuria cînd o va obține și vor contura mai bine resursele copilului. Este momentul în care îl pui față în față cu ceea ce va întîlni deseori în anii următori: cu iritarea, nemulțumirea, răspunsurile amînate, frustrarea. Momentul în care este contrariat. Și în care îi dai instrumente cu care să îl depășească. Știu, veți spune, dar asta nu mai e răsfăț. La prima vedere, așa este, dar nu scrie nicăieri că răsfățul este obținut doar prin eforturile altora. În fond, ca adult, va munci un an întreg pentru un concediu all-inclusive sau pentru un masaj cu roci fierbinți.

Am în minte, cînd vorbesc despre toate acestea, copilul cu cea mai fericită copilărie: Ion Creangă. Și mă gîndesc la amintirile lui cele mai puternice, din Moldova săracă a secolului al XIX-lea: răsfățul și iubirea erau protecție, iertare, îngăduință, încredere nemăsurată în părinți, în reguli încălcate și mai apoi oblojite, în loc și timp de joacă, de năzbîtii, dar mai ales de bucurii construite din resurse proprii. Și dacă mă gîndesc la ceea ce a făcut Creangă cu copilăria lui fericită, întorcînd-o înmiit zecilor de mii de copii care i-au citit abecedarul și poveștile, mă gîndesc că, de fapt, singura noimă pe care ar trebui să o aibă răsfățul, pentru adulți și copii, este generozitatea. Ți se îndeplinește o dorință? Atunci e musai să înveți din asta, din bucuria pe care o simți, cum să îndeplinești dorințele celor pe care îi iubești. Cum să îi răsfeți.

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

casa-locuinta-credit-imobiliare-cheie
O treime din români se așteaptă ca prețurile locuințelor să scadă semnificativ până în primăvară
O treime din români se așteaptă ca prețurile locuințelor să scadă semnificativ până în primăvara anului 2023, potrivit unui studiu realizat de storia.ro și OLX.
premiul nobel pentru fizica 2022 jpg
Premiul Nobel pentru Fizică 2022: Alain Aspect, John F. Clauser și Anton Zeilinger, pentru pionierat în domeniul tehnologiei informației cuantice
Academia Regală Suedeză de Științe a decis să acorde premiul Nobel pentru fizică 2022 lui Alain Aspect, John F. Clauser și Anton Zeilinger.
poluare matasari Foto
Poluarea poate fi măsurată de pe mobil
CalitateAer este noua aplicaţie de monitorizare finanţată din Fondul de Mediu, pe baza datelor centralizate de toate cele 162 de staţii de monitorizare amplasate la nivel naţional, a anunţat, marţi, ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Barna Tanczos.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.