De ce Bulgaria?

Publicat în Dilema Veche nr. 396 din 15-21 septembrie 2011
De ce Bulgaria? jpeg

După ani de vacanţe la sud de Dunăre, varianta cea mai scurtă şi concisă este „pentru că îmi place“. De ce îmi place? Aici încerc să pun puţină ordine în argumente: 

● Pentru că e frumos. Litoralul lor cu faleză, în care muntele coboară pînă în mare, plajele nisipoase ale golfurilor largi, pădurile abundente şi lipsa „ghetourilor de vacanţă“ în care fiecare milimetru pătrat e acoperit de „betoane“ mă relaxează şi îmi dau senzaţia de „Mediterana“. Iubesc şi plajele deltei noastre, sălbatice, mari şi libere, dar am găsit cred că cel mai frumos ţărm cu faleză din partea de vest a Mării Negre în Bulgaria. 

● Pentru că e ieftin şi bun. Nesimţirea, lăcomia şi prostia celor mai mulţi dintre „oamenii de turism“ din România mă dezgustă şi le privesc ofertele drept impozit pe prostie. Bulgarii cunosc valoarea banului şi acolo de fiecare dată am primit exact ceea ce m-am aşteptat să primesc – sau chiar mai mult – pentru banii pe care i-am plătit.  

● Pentru că gătesc minunat. Îmi plac la nebunie mîncărurile lor tradiţionale, iar gîndul la toată splendida armonie a combinării cărnii cu legumele (fierte, coapte, proaspete, cum vor fi – sînt măiastru combinate şi pregătite), nici uscate, dar nici înotînd în grăsime, îmi deşteaptă acum, cînd scriu, o foame atroce. Pentru că aici am regăsit arome ale copilăriei mele, din vacanţele petrecute la bunicii de la Turnu Măgurele, dar şi gusturi cu rădăcini în bucătăria bizantină, despre care citisem, dar nu le încercasem. Iar vara, pe căldura de la orele prînzului, o supă tarator (cu iaurt şi castraveţi) face minuni – aproape mai ceva ca o bere. 

● Pentru că îmi plac vinurile lor – roşii şi seci, aşa cum trebuie să fie vinurile –, pe care le pot găsi foarte uşor (recunosc slăbiciunea şi pentru un vin alb – Traminerul lor bine făcut, cu un uşor buchet de trandafiri). Pe litoralul nostru (dar nu doar acolo) e aproape imposibil să găseşti un vin bun, păstrat cum trebuie, ofertele fiind aproape numai din gama vinurilor dulci – mai ales albe şi proaste – pentru că oricum, odată ce sînt amestecate cu apă sau cola, tot nu mai contează. Un prieten îmi spunea că România şi-a pierdut cultura vinurilor pentru că zeci de ani piaţa sovietică a cerut – şi a primit de la noi – vinuri proaste şi dulci. Mă întreb totuşi de ce bulgarii au scăpat mult mai neafectaţi ca noi...  

● Pentru că nu sînt agresat sonor ca în România. Terasele lor au în general muzică digerabilă sau chiar frumoasă şi, mai ales, la un volum decent, care te îmbie să te opreşti cu prietenii la o bere, fără să trebuiască să urli la ei. Evident, lipsa cancerului muzical manelist mă face şi mai fericit.  

● Pentru că mă simt confortabil şi în siguranţă şi am o senzaţie de plăcută familiaritate. În cei trei ani în care am mers la o mică şi încîntătoare pensiune din Centrul Istoric al Varnei, din apropierea mării, mi se părea că regăsesc acolo aceeaşi atmosferă caldă, liniştită şi prietenoasă care îmi reamintea de copilăria mea.  

● Pentru că – de fiecare dată cînd ajung în Bulgaria – redescopăr că, într-adevăr, nimic nu se pierde. Iar anii în care am privit televiziunea bulgară, acum mai bine de două decenii, au fost chiar utili. Am aflat că ta-ul final este articolul hotărît, iar astfel îmi e clar ce înseamnă „ceaşcata“, „şuncata“ şi multe alte asemenea. Pentru că m-am bucurat chiar şi cînd am aflat primul „false friend“ în bulgară, în care zacusca înseamnă de fapt „mic dejun“, iar nu ce înţelegem în România (avantaj noi, totuşi). 

● Pentru că la tot pasul întîlneşti – bine conservate – rămăşiţele Bizanţului, ale celei de a Doua Rome, care a fost Lumina Lumii pentru aproape un mileniu după prăbuşirea Imperiului Roman de Apus. 

 ● Pentru că litoralul lor este foarte aproape de casă. Pot ajunge în puţine ore şi o parte însemnată a drumului presupune traversarea şi ieşirea din România. 

● Pentru că în Bulgaria şoselele sînt aproape goale şi nu ai sentimentul de a participa la un război civil, ca cel de pe străzile României (unde, apropo, mor anual mai mulţi oameni decît în războiul din Afganistan), iar majoritatea mitocanilor din trafic au numere de România. Iar poveştile horror legate de poliţia bulgară cred că vin exact de la aceşti mitocani. Am văzut de mai multe ori clasicii noştri eroi populari – ceafa groasă (ştiu că vorbesc despre asta în conexiune cu Bulgaria, dar...) – fruntea scurtă – raşi în cap şi 4x4 alb şi/sau maşini germane care, după ce depăşiseră pe contrasens la viteze mari, picaseră în braţele poliţiei bulgare, lipsite total de înţelegere şi simţul umorului. 

● Pentru că cei mai mulţi au o răbdare de martir. După ce în această vară am experimentat (pentru prima şi ultima oară) sistemul all inclusive la Albena, staţiune în care românii erau clar majoritari, am fost scandalizat de neruşinarea compatrioţilor mei care îşi umpleau farfuriile cu porţii uriaşe, pe care nici nu le mîncau, astfel încît probabil peste jumătate din ce se gătea pleca spre gunoi sau ferme de animale. Comentînd mitocănia acestor vizitatori cu un chelner, acesta a clătinat din cap, resemnat şi, poate, înţelept: „Probabil că strîng cureaua 11 luni pe an ca să poată veni aici – şi cînd vin, îşi descarcă toate frustrările“.  

● Pentru că aproape peste tot în nord găseşti oameni care îţi vorbesc româneşte, măcar strictul necesar; pentru că la Balcic, pe aleea care coboară spre Grădina Botanică şi Vila Reginei Maria (dar nu doar acolo), meniurile sînt scrise în româneşte; pentru că am văzut pe drumul spre Varna mai multe reclame în limba română la restaurante specializate în preparate din peşte; pentru că pe minicarul din Albena – şi nu doar acolo – erau date explicaţii şi în limba română; pentru că peste tot în staţiunile lor există şi steagul României (la intrarea într-un Irish Pub – chiar lîngă steagul Irlandei – întîmplare? Clienţi la fel de competitivi?). 

● Evident, le au şi ei pe ale lor, departe de a fi un tărîm perfect. Dar chiar şi aşa, puţine sînt defectele pe care nu le regăsesc şi la noi. Dar mă amuză extraordinar globalizarea balcanică, auzind din ce în ce mai frecvent, în ultimii ani, minunatul salut „Haide Ciao Ciao“ – cu alternativa „Haide Bye Bye“. 

Nu pot decît să le zic la plecare „Haide see you soon“!

Adrian Stănică este jurnalist de ştiinţă şi cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Geologie şi Geoecologie Marină.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

irena sendler featured image 86343 png
Viața ascunsă în borcane de sticlă. Povestea tinerei poloneze care a salvat mii de copii de la moarte
O tânără asistentă socială din Polonia a reușit să salveze viața a peste 2.500 de copii care urmau să fie trimiși la moarte în lagărele naziste. S-a târât prin canalizări, și-a pus viața în pericol la fiecare pas și a fost chiar condamnată la moarte, dar a scăpat ca prin miracol.
 Pastile, antibiotice FOTO Shutterstock
Greșeala pe care mulți oameni o fac atunci când răcesc. Medicamentele care nu ajută și pot face mai mult rău
O răceală aparent banală îi determină pe mulți oameni să apeleze la medicamente fără să consulte un medic.
Cuplu - datorii - facturi - plata - calcule - FOTO 123 RF
Ce își doresc românii, dar amână ani la rând. Psiholog: „A nu încerca pare, pentru o vreme, mai ușor de suportat”
43% dintre români spun că nu au suficienți bani pentru a-și îndeplini obiectivele, iar o treime dintre cei care nu au început încă amână de cel puțin trei ani. Psihologul Gabriela Marc explică de ce frica de eșec și nesiguranța pot transforma prudența în blocaj.
Infarct - inima - boli cardiace FOTO Shutterstock
Cum afectează pierderea unei persoane dragi inima. Riscul de infarct crește puternic în primele 24 de ore după deces
Pierderea unei persoane apropiate poate fi asociată cu o creștere bruscă a riscului de infarct miocardic. Efectul este deosebit de pronunțat în prima zi după deces, iar persoanele cu risc cardiovascular ridicat pot fi mai vulnerabile.
Battle of Șelimbăr   Georg Keller, cropped jpg
De ce a cucerit Mihai Viteazul Transilvania. Motivele invaziei Ardealului și bătălia care a decis totul
O bătălie dată de Mihai Viteazul lângă Sibiu, în inima Transilvaniei, a devenit un moment hotărâtor în istoria românilor: victoria i-a deschis drumul spre prima unire politică a Transilvaniei cu Țara Românească.
Operator ucrainean de drone
Starlink, vital pentru armata ucraineană. Ce s-ar întâmpla dacă Trump ar întrerupe comunicațiile prin satelit
În disputa sa cu Volodimir Zelenski, administrația lui Donald Trump și-a folosit rapid cea mai puternică pârghie. A restricționat cea mai importantă parte a acestui ajutor: comunicațiile prin satelit ale SUA.
eugen simion, foto Adevărul png
18 octombrie: Două decenii de când alpinistul român Ticu Lăcătușu a doborât recordul mondial: a escaladat cel mai înalt vârf din Himalaya
Pe 18 octombrie alpinistul român Ticu Lăcătuşu reuşeşte să escaladeze, în premieră mondială, cel mai înalt vârf (6.403 metri) din masivul himalayan Tsartse. Tot pe 18 octombrie s-au născut scriitorul Mihail Sebastian și artistul Ștefan Bănică Jr.
Mâncare aruncată risipă alimentară Foto Restograf
Țara în care fiecare locuitor aruncă 260 de kilograme de mâncare pe an. Unde se situează România în clasamentul risipei alimentare
Peste un miliard de tone de alimente sunt risipite anual la nivel mondial, în timp ce 645 de milioane de oameni se confruntă cu foametea.
UK CIA P 1947 LF 77 FR191 2000 Overall 001 origin jpg
Mărul, de la livezile sălbatice din Asia Centrală la marile mituri ale omenirii. De ce a fost asociat cu fructul interzis, cu toate că Biblia nu îl menționează
A fost ținut în mână de zeiţa discordiei, de un arcaş elveţian, de o regină invidioasă şi de o companie din California. Unui savant, se spune, i-a căzut în cap, iar zeci de pictori l-au pus pe pânză. Mărul, care se laudă că ține doctorul departe, este un fruct cu peste 7.500 de soiuri.