De ce Bulgaria?

După ani de vacanţe la sud de Dunăre, varianta cea mai scurtă şi concisă este „pentru că îmi place“. De ce îmi place? Aici încerc să pun puţină ordine în argumente: 

● Pentru că e frumos. Litoralul lor cu faleză, în care muntele coboară pînă în mare, plajele nisipoase ale golfurilor largi, pădurile abundente şi lipsa „ghetourilor de vacanţă“ în care fiecare milimetru pătrat e acoperit de „betoane“ mă relaxează şi îmi dau senzaţia de „Mediterana“. Iubesc şi plajele deltei noastre, sălbatice, mari şi libere, dar am găsit cred că cel mai frumos ţărm cu faleză din partea de vest a Mării Negre în Bulgaria. 

● Pentru că e ieftin şi bun. Nesimţirea, lăcomia şi prostia celor mai mulţi dintre „oamenii de turism“ din România mă dezgustă şi le privesc ofertele drept impozit pe prostie. Bulgarii cunosc valoarea banului şi acolo de fiecare dată am primit exact ceea ce m-am aşteptat să primesc – sau chiar mai mult – pentru banii pe care i-am plătit.  

● Pentru că gătesc minunat. Îmi plac la nebunie mîncărurile lor tradiţionale, iar gîndul la toată splendida armonie a combinării cărnii cu legumele (fierte, coapte, proaspete, cum vor fi – sînt măiastru combinate şi pregătite), nici uscate, dar nici înotînd în grăsime, îmi deşteaptă acum, cînd scriu, o foame atroce. Pentru că aici am regăsit arome ale copilăriei mele, din vacanţele petrecute la bunicii de la Turnu Măgurele, dar şi gusturi cu rădăcini în bucătăria bizantină, despre care citisem, dar nu le încercasem. Iar vara, pe căldura de la orele prînzului, o supă tarator (cu iaurt şi castraveţi) face minuni – aproape mai ceva ca o bere. 

● Pentru că îmi plac vinurile lor – roşii şi seci, aşa cum trebuie să fie vinurile –, pe care le pot găsi foarte uşor (recunosc slăbiciunea şi pentru un vin alb – Traminerul lor bine făcut, cu un uşor buchet de trandafiri). Pe litoralul nostru (dar nu doar acolo) e aproape imposibil să găseşti un vin bun, păstrat cum trebuie, ofertele fiind aproape numai din gama vinurilor dulci – mai ales albe şi proaste – pentru că oricum, odată ce sînt amestecate cu apă sau cola, tot nu mai contează. Un prieten îmi spunea că România şi-a pierdut cultura vinurilor pentru că zeci de ani piaţa sovietică a cerut – şi a primit de la noi – vinuri proaste şi dulci. Mă întreb totuşi de ce bulgarii au scăpat mult mai neafectaţi ca noi...  

● Pentru că nu sînt agresat sonor ca în România. Terasele lor au în general muzică digerabilă sau chiar frumoasă şi, mai ales, la un volum decent, care te îmbie să te opreşti cu prietenii la o bere, fără să trebuiască să urli la ei. Evident, lipsa cancerului muzical manelist mă face şi mai fericit.  

● Pentru că mă simt confortabil şi în siguranţă şi am o senzaţie de plăcută familiaritate. În cei trei ani în care am mers la o mică şi încîntătoare pensiune din Centrul Istoric al Varnei, din apropierea mării, mi se părea că regăsesc acolo aceeaşi atmosferă caldă, liniştită şi prietenoasă care îmi reamintea de copilăria mea.  

● Pentru că – de fiecare dată cînd ajung în Bulgaria – redescopăr că, într-adevăr, nimic nu se pierde. Iar anii în care am privit televiziunea bulgară, acum mai bine de două decenii, au fost chiar utili. Am aflat că ta-ul final este articolul hotărît, iar astfel îmi e clar ce înseamnă „ceaşcata“, „şuncata“ şi multe alte asemenea. Pentru că m-am bucurat chiar şi cînd am aflat primul „false friend“ în bulgară, în care zacusca înseamnă de fapt „mic dejun“, iar nu ce înţelegem în România (avantaj noi, totuşi). 

● Pentru că la tot pasul întîlneşti – bine conservate – rămăşiţele Bizanţului, ale celei de a Doua Rome, care a fost Lumina Lumii pentru aproape un mileniu după prăbuşirea Imperiului Roman de Apus. 

 ● Pentru că litoralul lor este foarte aproape de casă. Pot ajunge în puţine ore şi o parte însemnată a drumului presupune traversarea şi ieşirea din România. 

● Pentru că în Bulgaria şoselele sînt aproape goale şi nu ai sentimentul de a participa la un război civil, ca cel de pe străzile României (unde, apropo, mor anual mai mulţi oameni decît în războiul din Afganistan), iar majoritatea mitocanilor din trafic au numere de România. Iar poveştile horror legate de poliţia bulgară cred că vin exact de la aceşti mitocani. Am văzut de mai multe ori clasicii noştri eroi populari – ceafa groasă (ştiu că vorbesc despre asta în conexiune cu Bulgaria, dar...) – fruntea scurtă – raşi în cap şi 4x4 alb şi/sau maşini germane care, după ce depăşiseră pe contrasens la viteze mari, picaseră în braţele poliţiei bulgare, lipsite total de înţelegere şi simţul umorului. 

● Pentru că cei mai mulţi au o răbdare de martir. După ce în această vară am experimentat (pentru prima şi ultima oară) sistemul all inclusive la Albena, staţiune în care românii erau clar majoritari, am fost scandalizat de neruşinarea compatrioţilor mei care îşi umpleau farfuriile cu porţii uriaşe, pe care nici nu le mîncau, astfel încît probabil peste jumătate din ce se gătea pleca spre gunoi sau ferme de animale. Comentînd mitocănia acestor vizitatori cu un chelner, acesta a clătinat din cap, resemnat şi, poate, înţelept: „Probabil că strîng cureaua 11 luni pe an ca să poată veni aici – şi cînd vin, îşi descarcă toate frustrările“.  

● Pentru că aproape peste tot în nord găseşti oameni care îţi vorbesc româneşte, măcar strictul necesar; pentru că la Balcic, pe aleea care coboară spre Grădina Botanică şi Vila Reginei Maria (dar nu doar acolo), meniurile sînt scrise în româneşte; pentru că am văzut pe drumul spre Varna mai multe reclame în limba română la restaurante specializate în preparate din peşte; pentru că pe minicarul din Albena – şi nu doar acolo – erau date explicaţii şi în limba română; pentru că peste tot în staţiunile lor există şi steagul României (la intrarea într-un Irish Pub – chiar lîngă steagul Irlandei – întîmplare? Clienţi la fel de competitivi?). 

● Evident, le au şi ei pe ale lor, departe de a fi un tărîm perfect. Dar chiar şi aşa, puţine sînt defectele pe care nu le regăsesc şi la noi. Dar mă amuză extraordinar globalizarea balcanică, auzind din ce în ce mai frecvent, în ultimii ani, minunatul salut „Haide Ciao Ciao“ – cu alternativa „Haide Bye Bye“. 

Nu pot decît să le zic la plecare „Haide see you soon“!

Adrian Stănică este jurnalist de ştiinţă şi cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Geologie şi Geoecologie Marină.