Datoriile – de la vlădică la opincă

Publicat în Dilema Veche nr. 608 din 8-14 octombrie 2015
Datoriile – de la vlădică la opincă jpeg

- argument -

Creditarea e unul dintre motoarele oricărei economii şi un pilon important al capitalismului. Cînd acest motor merge bine, şi economia merge bine. Pe de altă parte însă, ştim că îndatorarea prea mare, peste puterea de returnare a datoriilor, duce la faliment. Înglodarea în datorii poate fi înrobitoare, sursă de mari necazuri şi sărăcie. Recentul exemplu al Greciei a devenit subiect de reflecţie în întreaga lume, făcîndu-ne şi pe noi să ne întrebăm cum stă România din punctul de vedere al datoriei externe. Iar specialiştii ne dezvăluie nişte cifre îngrijorătoare, care arată că, deşi nu avem încă o datorie comparabilă cu a Greciei, ritmul nostru de îndatorare este mai rapid decît cel care a dus Grecia în gravul impas. Cu alte cuvinte, dacă vom continua aşa, am putea ajunge destul de repede în aceeaşi situaţie. 

O ţară cu economie puternică îşi permite să facă datorii mari, să obţină finanţarea unor procese economice, pentru că le poate returna în urma închiderii acelor cicluri economice. Datoriile, în acest caz, îi sînt chiar benefice. Necazul apare însă, aşa cum spuneam, cînd împrumuturile depăşesc posibilităţile de rambursare, cînd creditele sînt destinate în mod excesiv consumului sau cînd sînt deturnate de la scopurile lor prin diverse mecanisme ale corupţiei. 

Pe de altă parte, ideea de

mai trezeşte poate şi astăzi unora dintre noi amintiri neplăcute: e vorba de lipsurile anilor ’80, care erau puse atunci pe seama datoriei externe. Cauzele acelei situaţii de-a dreptul dramatice, prin care a trecut România, sînt analizate în paginile care urmează. 

Dar problema datoriile statelor –

cum le spunem azi – a existat sub o formă sau alta şi în trecutul mai îndepărtat. Voievozii făceau şi ei împrumuturi. Uneori, disputele în jurul unor astfel de datorii degenerau în conflicte armate. Boierii şi oamenii obişnuiţi apelau, la rîndu-le, la negustorii de bani sau se împrumutau între ei.

Întorcîndu-ne în prezent, ideea de credit pare astăzi răspîndită la nivel popular. Nu demult am trecut prin epoca de glorie a „creditului cu buletinul“. Ştim că la magazinele de cartier sau prin sate există obiceiul de a se cumpăra pe datorie. Se aude că în unele locuri, chiar şi sexul plătit se practică pe datorie. 

Educaţia financiară a populaţiei, gradul în care oamenii sînt familiarizaţi cu băncile şi cu procedurile lor, dar şi măsura în care oferta băncilor sau a altor instituţii financiare acoperă nevoile de creditare, sînt şi ele chestiuni abordate în acest Dosar. Nu în ultimul rînd, apare şi problema hazardului moral legat de datorii. Vom afla adică, din interiorul Dosarului, despre felul în care unii sînt obligaţi să-şi achite datoriile, în vreme ce alţii sînt scutiţi de plata lor. 

Ilustraţie realizată de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.