Coincidenţe

Publicat în Dilema Veche nr. 600 din 13-19 august 2015
Coincidenţe jpeg

„Şi, e bună de ceva literatura asta pe care o scrii tu?“, m-a întrebat zilele trecute un amic, neconvins dacă merită să facă drumul pînă la librărie. I-am zis că habar n-am la ce-o fi bună, dar măcar ştiu că e autentică. Nu m-am minţit pe mine niciodată scriind, mi-am turnat acolo toate obsesiile, fricile şi angoasele. De acolo mă „inspir“ (şi deja cuvîntul ăsta începe să-mi sune preţios).  

În toate interviurile cu mari scriitori pe care le-am citit şi toţi scriitorii pe care i-am intervievat mi-au spus că, dacă ar fi fost să aştepte inspiraţia, nu ar mai fi scris mare lucru. Atunci cînd stai opt ore pe zi la masa de scris/laptop, n-ai cum să fii inspirat nonstop. Ai avut un declic iniţial, cînd ceva din jurul sau din interiorul tău ţi-a atras atenţia într-un fel, ţi-a rămas agăţat de memorie şi revine obsesiv, ca o secvenţă dintr-un film pe care l-ai văzut demult, dar habar n-ai cînd şi cum se chema. Trebuie să-ţi faci propriul film ca să înţelegi ce era cu secvenţa aia. Şi, ca să-ţi faci filmul ăla, nu ai cum să (mai) aştepţi vreo altă inspiraţie. 

Dacă aş fi acum la cursurile de scriere creativă pe care le fac cu copiii, aş da următoarele teme: „Imaginează-ţi că eşti un scriitor care merge la magazinul de inspiraţie. Ce găseşti acolo? Ce raioane are magazinul? Cum arată vînzătorii? Ce cumperi?“. Sau „Un dialog între muzele unor poeţi. Una dintre ele este dependentă de dulciuri depresive, cealaltă are amnezie temporară“. Sînt sigură că ar ieşi nişte poveşti grozave. Deşi eu însămi mă plîng mereu de lipsă de inspiraţie, le spun copiilor că nu există aşa ceva, că inspiraţia poate fi chemată, momită, ajutată, nu e o zînă capricioasă care te vizitează numai cînd are ea chef, chinuindu-te cu nazuri în restul timpului, ci e mai degrabă un spiriduş care abia aşteaptă să-ţi devină prieten şi are nevoie de foarte puţin ca să-ţi fie credincios. Că totul e să nu-ţi pui singur piedici, să-ţi laşi gîndurile să zboare libere şi să-ţi pui cît mai multe întrebări. Că poveşti se pot scrie din orice şi despre orice. Despre o busolă stricată, despre o banană găsită în rucsac, despre o gheată de jucărie desperecheată. E incredibil ce poveşti au putut să inventeze copiii pornind de la asemenea nimicuri. Aşa că pe mine, una, mă inspiră copiii. Privirea lor proaspătă, lipsa de limite a imaginaţiei lor, asociaţiile trăsnite şi suprarealiste pe care le fac. Mi se pare că, dacă stau mult printre ei, o să mă molipsesc cumva şi o să-mi găsesc spiriduşul meu prietenos, o să-l momesc cu bomboane şi, în final, o să rămînă veşnic lîngă mine. O să-l cheme Inspiraţie şi nu o să ne mai despărţim niciodată. Şi ce poveşti grozave o să scriem împreună!

Cînd nu stau printre copii, mă inspiră lucruri cumva triste. E plin de lucruri triste în lumea Oamenilor Mari: zborurile frînte, iubirile neterminate, lipsa de comunicare, prăpastia care se poate crea între oameni, aşteptările zdrobite, regretele, contratimpul, coincidenţele. Acel „Ce-ar fi fost dacă…?“, „Ce-ar fi putut fi dacă…?“. Nu mă inspiră deloc poveştile de succes şi nici oamenii care zîmbesc frumos de pe copertele revistelor şi povestesc care sînt paşii succesului lor, ca o regulă general valabilă. Sînt sigură că acolo, în spatele

-ului şi al textelor frumoase ale acestor oamenilor care par să aibă o viaţă perfectă în care toate visele se împlinesc, se mai ascunde ceva. O singurătate, o neîmplinire, o neputinţă. Ceva-ul lor neterminat şi secret.  

Mă inspiră, în schimb, oamenii care par să treacă prin viaţă plutind, oamenii ancoraţi într-un realism oniric, oamenii care au o legătură aproape vizibilă cu tărîmuri invizibile, oameni care par să aparţină unei alte lumi. Poeţii, răzvrătiţii, visătorii incurabili, idealiştii fără speranţă.  

Şi coincidenţele frumoase, întîlnirile magice, micile detalii care răsar din senin şi-ţi aduc zîmbetul pe buze, care te fac să te întrebi cine aranjează lucrurile astfel încît să ieşi pe un balcon exact atunci cînd pe stradă trece cineva drag pe care nu l-ai mai văzut de mult, să visezi ceva ce-o să se întîmple a doua zi, să te urci într-un tren către un festival literar ca să te trezeşti înconjurată numai de oameni care merg în pelerinaj la… moaşte şi să auzi cele mai fabuloase discuţii, să găseşti în oraşe necunoscute cafenele cu numele pe care le-ai inventat mai demult cu cineva, să faci accident (uşor!) pe melodia preferată, să vezi un film de Woody Allen la matineu înconjurată de personaje care par desprinse din film, să-ţi pice din cer excursii sau premii după cîte o despărţire cu lacrimi multe, să-ţi faci un blog secret ca să-l descopere exact cine trebuie, să visezi ce scrie altcineva, să vezi cum trecutul îşi închide singur cercurile, exact aşa cum ţi-ai imaginat, numai că mult mai tîrziu. 

Dacă aş intra acum în magazinul de inspiraţie, aş trece pe lîngă Dragoste, Război, Prietenie, Istorii cu Fantome, Fapte Diverse şi Crime Înfricoşătoare, aş ocoli standurile cu Dezastre, Intrigi Politice, m-aş învîrti pe la Vise şi Amoruri Imposibile, aş da tîrcoale pe la Problema Răului în Natura Umană, dar nu m-aş încumeta să probez ceva de-acolo, şi m-aş duce glonţ la raionul de Coincidenţe, de unde mi-aş face provizii pentru toată viaţa. 

De zece ori pe buze,

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.