Cît de aproape mai sînt Balcanii de UE?

Uniunea Europeană le-a oferit statelor din Balcani o perspectivă europeană încurajatoare şi ambiţioasă, la Consiliul European de la Salonic din Grecia în 2003. Ideea era de a asigura stabilitatea în regiune şi de a extinde instrumentele europene de democratizare. După 12 ani există ceva progrese, dar încă insuficiente pentru pasul decisiv: primirea în UE a statelor din această regiune. Între timp, şi suflul extinderii UE a pierdut din elan, în principal din cauza crizei fără precedent din zona euro la care s-a adăugat agresiunea Rusiei asupra statelor din Parteneriatul Estic (PaE). Summit-ul de la Vilnius al PaE şi evoluţiile imprevizibile din estul Ucrainei au mai accelerat unele etape, cu Republica Moldova, Georgia şi Ucraina, însă între timp Balcanii privesc mai puţin optimist spre Bruxelles. 

Descurajarea din mandatul lui Juncker 

Cea mai descurajantă perspectivă, care a fost mult comentată în Balcani, printre oficiali, ziarişti şi experţi, a fost declaraţia noului preşedinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, făcută în faţa legislativului nou ales odată cu nominalizarea sa pentru preşedinţia Executivului de la Bruxelles. „Nu va exista nici o nouă extindere în următorii cinci ani“, a spus Juncker în Parlamentul European. „UE are nevoie să facă o pauză în procesul său de extindere pentru a consolida ceea ce s-a făcut în cele 28 de state membre“, a spus Juncker. A lăsat uşa întredeschisă pentru Balcani, dar fără prea mare entuziasm, adăugînd că

După aderarea Croaţiei în 2013, Serbia, Muntenegru, Macedonia şi Albania, care au statut de ţară candidată, au avansat mai mult sau mai puţin în negocieri, Bosnia-Herţegovina rămîne cu un statut de potenţial stat candidat. Mult în urmă, Kosovo urmează abia să semneze un Acord de Asociere şi Stabilitate (Stabilization and Association process Dialogue – SApD), în timp ce procesul de negociere cu Turcia continuă să fie blocat. „Pentru Kosovo, de pildă, negocierile cu UE sînt la «ground zero». Şi ştim că sîntem în faţa unei tranziţii multilaterale, de la reconstrucţia fizică pînă la construirea de instituţii ale statului. Se întîmplă foarte multe lucruri în acelaşi timp pe multe planuri. Perspectiva integrării ne-a dat cadrul pentru reforme şi un obiectiv strategic“, explică Venera Hajrullahu, director executiv al Fundaţiei pentru Societatea Civilă din Kosovo (KCSF). „Dar declaraţia lui Juncker a fost descurajatoare. Şi a fost descurajatoare în special pentru guvern, mai ales că, în cazul Kosovo, avem de-a face cu un parcurs atipic“, a adăugat Fatmir Curri, de la aceeaşi organizaţie. 

Ultimele evoluţii dezbătute în PE 

La Bruxelles, Parlamentul European (PE) a votat recent, la mijlocul martie, rezoluţiile prin care a evaluat progresele reformelor în Serbia, Kosovo, Muntenegru şi în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Există în continuare provocări legate de respectarea statului de drept, de corupţie, discriminare, ritmul reformelor structurale şi polarizarea vieţii politice. Europarlamentarii au insistat asupra normalizării relaţiilor dintre Priştina şi Belgrad şi au salutat reluarea discuţiilor la nivel înalt dintre cele două părţi. Există în continuare şi provocări economice ale statelor din Balcani cu un şomaj extrem de ridicat (Albania – 15,6%, Bosnia-Herţegovina – 27,5%, Macedonia şi Kosovo – aproape 30%, faţă de media UE-27 care este de 10,8%). Potrivit Eurostat, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Muntenegrul au însă note bune la capitolul mediul de afaceri. 

Belgradul, atenţionat în privinţa apropierii de Rusia 

Serbia a început anul trecut negocierile de aderare, însă, potrivit europarlamentarilor, procesul trebuie să fie mai „inclusiv şi transparent“. Belgradul trebuie să facă mai mult pentru reforma justiţiei, pentru creşterea transparenţei privind proprietatea companiilor mass-media. De asemenea, Belgradul a fost atenţionat, atît în conţinutul rezoluţiei, cît şi în dezbaterile euroaleşilor, cu privire la alinierea politicii sale externe şi de securitate cu cea a Uniunii Europene, mai ales în ceea ce priveşte Rusia. „Durata negocierilor va depinde de capacitatea Serbiei de a face progrese în domenii-cheie, cum ar fi statul de drept, guvernanţa economică şi normalizarea relaţiilor cu Kosovo“, a spus raportorul PE pentru Serbia, David McAllister (PPE, Germania). 

Şase luni de aşteptare pentru o vacanţă în Halkidiki 

Statul de drept, independenţa justiţiei şi măsuri efective anticorupţie trebuie să fie printre priorităţile noului guvern de la Priştina, arată rezoluţia Parlamentului European. Care cere adoptarea, în prima parte a anului 2015, a deciziei de semnare a Acordului de Stabilitate şi Asociere cu Kosovo, ceea ce ar putea da un impuls puternic reformelor. Acesta este momentul-cheie aşteptat la Priştina odată cu accelerarea procesului de liberalizare a vizelor, marea frustrare a oficialilor de la Priştina, kosovarii fiind singurii cetăţeni ai regiunii care nu pot circula decît cu vize în UE. Experţi din societatea civilă şi chiar reprezentanţi ai Guvernului au relatat că, din cauza duratei mari şi a timpului de aşteptare pentru vize Schengen, kosovarii care ar dori, de pildă, să plece în vacanţă în Grecia în luna iunie ar fi trebuit să depună cerere din ianuarie. Odată cu votul asupra rezoluţiilor Parlamentului European, raportorul austriac pe Kosovo, Ulrike Lunacek, a îndemnat UE „să accelereze procesul de liberalizare a vizelor pentru Kosovo“. „Am făcut din nou un apel clar către cele cinci state membre UE să recunoască statul Kosovo“, a adăugat Lunacek, citată de

. 

Provocările albaneze 

Tonurile oficialilor de la Priştina ating o oarecare vehemenţă cînd vine vorba de problema vizelor, aceasta este resimţită atît ca o problemă de practică, dar şi ca una de mîndrie rănită: de ce să fim ultimii din Balcani? Albania e într-o situaţie ceva mai bună – oficial, are o perspectivă de aderare la UE, dar progresele sînt foarte lente. „Dacă UE continuă să închidă uşa integrării Kosovo, atunci cele două ţări (

– Albania şi Kosovo) vor fi nevoite să se unească «după modelul clasic»“, a avertizat în urmă cu cîteva zile premierul albanez Edi Rama, într-o declaraţie pentru un post de televiziune din Priştina, la care a participat şi vicepremierul kosovar Hashim Thaci, actual ministru de Externe. Acesta a vorbit despre „izolarea Kosovo de UE“, în timp ce şeful executivului de la Tirana a adăugat apoi că ambele ţări susţin unificarea prin statutul de membre UE. Un avertisment „provocator şi inacceptabil“, potrivit oficialilor de la Bruxelles. 

În ce priveşte Muntenegru, cînd extinderea se va relua, acest stat e văzut ca următorul care are şansa de aderare. Potrivit raportului Parlamentului European, aceleaşi evoluţii sînt aşteptate în domenii precum lupta anticorupţie, respectarea independenţei justiţiei şi garantarea libertăţii de exprimare. Raportorul britanic Charles Tannock a arătat că Podgoriţa este singura din regiune care a deschis şi a închis provizoriu capitole din negocierea de aderare. O realitate grăitoare pentru stagnarea generală a relaţiei dintre UE şi Balcani – a se compara doar cu ritmul alert înregistrat în negocierile care au adus la marea extindere din 2004, incluzînd aici şi pachetul România – Bulgaria din 2007. O altă victorie de etapă în cazul Muntenegru este alinierea la Politica Comună Externă şi de Securitate a UE. În cazul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, europarlamentarii au cerut Consiliului European, pentru a noua oară, să stabilească cît mai rapid o dată pentru începerea negocierilor de aderare cu Skopje, altfel riscînd să afecteze credibilitatea politicii de extindere a UE. Euroaleşii au cerut comisarului pentru Politică Externă a UE să vină cu propuneri noi şi concrete pentru depăşirea blocajului privind subiectul numelui ţării – Grecia blochează deschiderea negocierilor pe acest considerent. De asemenea, guvernul de la Skopje şi opoziţia trebuie să găsească modalităţi pentru o agendă europeană comună, mai cere rezoluţia PE în cazul acestei ţări. Un îndemn mascat pentru o politică mai puţin agresivă a şefului guvernului macedonean, care tot acumulează puteri şi uzează de politici de mînă forte faţă de opoziţie. 

Albania şi-a depus candidatura pentru aderarea la UE în octombrie 2010, iar executivul de la Bruxelles a recomandat ca negocierile privind aderarea să fie deschise cînd acest stat va îndeplini cerinţele pentru cele 12 „priorităţi-cheie“. Doi ani mai tîrziu, Comisia a constatat progrese semnificative, iar în octombrie 2013 a recomandat acordarea statutului de ţară candidată. Bosnia-Herţegovina încă nu şi-a depus candidatura de aderare la UE. Acordul de Stabilitate şi Asociere fost negociat şi semnat în iunie 2008, însă intrarea sa în vigoare a fost îngheţată, în special deoarece această ţară nu a executat încă o hotărîre importantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului.  

Bianca Toma este cercetător la Centrul Român de Politici Europene.  

Foto: I. Moldovan